Cum ar putea arăta politica externă a lui Harris: Un ton mai dur în privinţa Israelului, consecvenţă în privinţa NATO

Se aşteaptă ca vicepreşedintele Kamala Harris să respecte în mare măsură politica externă a lui Joe Biden în chestiuni-cheie precum Ucraina, China şi Iran, dar ar putea adopta un ton mai dur cu Israelul în legătură cu războiul din Gaza dacă îl va înlocui pe preşedinte în fruntea listei democrate şi va câştiga alegerile din SUA din noiembrie, relatează Reuters.

Fiind aparent principala candidată pentru nominalizare, după ce Biden a renunţat la cursă şi şi-a declarat sprijinul duminică, Harris va aduce experienţa la locul de muncă, legăturile personale stabilite cu liderii mondiali şi un simţ al afacerilor globale dobândit în timpul unui mandat de senator şi ca vicepreşedinte al lui Biden.

Dar, în confruntarea cu candidatul republican Donald Trump, ea ar avea, de asemenea, o vulnerabilitate majoră – o situaţie problematică la graniţa dintre SUA şi Mexic, care l-a frământat pe Biden şi a devenit o problemă principală a campaniei. La începutul mandatului său,  Harris a fost însărcinată să abordeze cauzele profunde ale migraţiei ilegale ridicate, iar republicanii au încercat să facă din ea imaginea problemei.

Pe o serie de priorități globale, au spus analiștii, o președinție Harris ar semăna cu o a doua administrație Biden.

“S-ar putea să fie un jucător mai energic, dar nu trebuie să vă aşteptaţi la un lucru – la schimbări imediate majore în ceea ce priveşte substanţa politicii externe a lui Biden”, a declarat Aaron David Miller, fost negociator pentru Orientul Mijlociu în administraţiile democrată şi republicană.

Harris a semnalat, de exemplu, că nu se va abate de la sprijinul ferm al lui Biden pentru NATO şi că va continua să sprijine Ucraina în lupta sa împotriva Rusiei. Acest lucru contrastează puternic cu promisiunea fostului preşedinte Trump de a modifica fundamental relaţia Statelor Unite cu alianţa şi cu îndoielile pe care le-a ridicat cu privire la viitoarele livrări de arme către Kiev.

Relaţia cu China 

Avocată de profesie şi fost procuror general al Californiei, Harris s-a luptat în prima jumătate a mandatului lui Biden pentru a-şi găsi echilibrul, nefiind ajutată de faptul că a fost însărcinată de la bun început cu o parte importantă a portofoliului greu de rezolvat în materie de imigraţie, pe fondul unui număr record de traversări la frontiera dintre SUA şi Mexic.

Campania prezidenţială din 2020 a fost considerată în general lipsită de strălucire. Dacă va deveni candidată, democraţii speră că Harris va fi mai eficientă în comunicarea obiectivelor sale de politică externă.

În a doua jumătate a preşedinţiei lui Biden, Harris – primul vicepreşedinte american de culoare şi de origine asiatică – şi-a îmbunătăţit profilul pe teme care variază de la China şi Rusia la Gaza şi a devenit cunoscută multor lideri mondiali.

La Conferinţa de securitate de la Munchen din acest an, ea a ţinut un discurs dur în care a criticat Rusia pentru invazia Ucrainei şi a promis respectarea “fermă” de către SUA a articolului 5 al NATO privind autoapărarea reciprocă.

În ceea ce privește China, Harris s-a poziționat de mult în cadrul curentului bipartizan de la Washington cu privire la necesitatea ca SUA să contracareze influența Chinei, în special în Asia. Ea va menține probabil poziția lui Biden de a se confrunta cu Beijingul atunci când va fi necesar, în timp ce va căuta și zone de cooperare, spun analiștii.

Harris a făcut mai multe călătorii menite să stimuleze relațiile în regiunea dinamică economic, inclusiv una la Jakarta în septembrie pentru a-l înlocui pe Biden la un summit al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN). În timpul vizitei, Harris a acuzat China că încearcă să constrângă vecinii mai mici cu revendicările sale teritoriale în disputata Marea Chinei de Sud.

Biden a trimis-o pe Harris în călătorii pentru a consolida alianțele cu Japonia și Coreea de Sud, aliați cheie care au avut motive să-și facă griji cu privire la angajamentul lui Trump față de securitatea lor.

“Harris a demonstrat regiunii că este entuziasmată să promoveze accentul pus de Biden pe Indo-Pacific”, a declarat Murray Hiebert, asociat principal al Programului pentru Asia de Sud-Est la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington.

Deşi nu a putut egala “abilităţile diplomatice” dezvoltate de Biden de-a lungul deceniilor, Harris “s-a descurcat bine”, a adăugat el.

Cu toate acestea, la fel ca şeful său, Harris a fost predispusă la gafe verbale ocazionale. În timpul unui tur al Zonei Demilitarizate dintre Coreea de Sud şi Coreea de Nord, în septembrie 2022, pentru a reafirma sprijinul Washingtonului pentru Seul, ea a vorbit din greşeală despre o “alianţă a SUA cu Republica Coreea de Nord”, pe care consilierii au corectat-o ulterior.

În cazul în care Harris devine portdrapelul partidului său şi poate depăşi avansul lui Trump în sondajele de opinie preelectorale pentru a câştiga Casa Albă, conflictul israeliano-palestinian ar ocupa un loc important pe agenda sa, mai ales dacă războiul din Gaza este încă în desfăşurare.

Deşi, în calitate de vicepreşedinte, s-a alăturat în cea mai mare parte lui Biden în susţinerea fermă a dreptului Israelului de a se apăra după ce militanţii Hamas au efectuat un raid transfrontalier mortal pe 7 octombrie, ea a luat uneori uşor faţa preşedintelui, criticând abordarea militară a Israelului.

În martie, ea a criticat fără îndoială Israelul, spunând că nu a făcut suficient pentru a atenua o „catastrofă umanitară” în timpul ofensivei sale terestre în enclava palestiniană. Mai târziu, în aceeaşi lună, ea nu a exclus “consecinţele” pentru Israel în cazul în care acesta ar lansa o invazie la scară largă a oraşului Rafah, în sudul Gazei, plin de refugiaţi.

Un astfel de limbaj a ridicat posibilitatea ca Harris, în calitate de preşedinte, să adopte cel puţin o linie retorică mai puternică faţă de Israel decât Biden, spun analiştii.

În timp ce şeful ei, în vârstă de 81 de ani, are o istorie lungă cu o succesiune de lideri israelieni şi chiar s-a autointitulat “sionist”, Harris, în vârstă de 59 de ani, nu are această legătură personală viscerală cu ţara.

Ea menţine legături mai strânse cu progresiştii democraţi, dintre care unii l-au presat pe Biden să condiţioneze livrările de arme americane către Israel din cauza îngrijorării legate de numărul mare de victime civile palestiniene în conflictul din Gaza.

Dar analiştii nu se aşteaptă la o schimbare majoră a politicii SUA faţă de Israel, cel mai apropiat aliat al Washingtonului în Orientul Mijlociu.

Halie Soifer, care a fost consilier pe probleme de securitate naţională al lui Harris în timpul primilor doi ani în Congres ai senatorului de atunci, din 2017 până în 2018, a declarat că sprijinul lui Harris pentru Israel a fost la fel de puternic ca al lui Biden.

AMENINŢAREA NUCLEARĂ IRANIANĂ

De asemenea, este de așteptat ca Harris să fie ferm împotriva dușmanului regional al Israelului, Iranul, ale cărui progrese nucleare recente au atras condamnarea tot mai mare a Statelor Unite.

Jonathan Panikoff, fost adjunct al ofițerului național de informații al guvernului SUA pentru Orientul Mijlociu, a declarat că amenințarea crescândă a “înarmării” programului nuclear al Iranului ar putea fi o provocare majoră pentru o administrație Harris, mai ales dacă Teheranul decide să îl testeze pe noul lider american.

După o serie de încercări eșuate, Biden s-a arătat puțin interesat să revină la negocierile cu Teheranul privind reluarea acordului nuclear internațional din 2015, pe care Trump l-a abandonat în timpul președinției sale.

Harris, în calitate de președinte, ar fi puțin probabil să aibă vreo deschidere majoră fără semne serioase că Iranul este pregătit să facă concesii.

Chiar și așa, Panikoff, acum la think tank-ul Atlantic Council din Washington, a declarat: “Există toate motivele să credem că următorul președinte va trebui să aibă de-a face cu Iranul. Aceasta va fi una dintre cele mai mari probleme”.