Cum să dublezi o taxă fără să trezești investitorii – lecția nocturnă a Guvernului Bolojan (Victor Stănilă)

de  Victor Stănilă, managing partner Victor Stanila Law Office

Există o regulă nescrisă în politica românească: dacă vrei ca o măsură fiscală să treacă neobservată, o publici joi noaptea [ca hoții]. Nu marți dimineața, nu vineri la prânz — joi, pe întuneric, când oamenii se gândesc mai mult la vinul alb rece din weekendul prelungit de Sfânta Maria și interesul pentru site-ul guvernului este undeva între „zero” și „negativ”.

Așa s-a întâmplat noaptea trecută, când Guvernul Bolojan a scos din cuptor Pachetul 2 de austeritate. În meniu: dublarea impozitelor pe câștigurile de pe bursă. Pentru termen lung (peste 365 de zile) – de la 1% la 2%. Pentru termen scurt (sub un an) – de la 3% la 4%.

Dacă ai fost investitor disciplinat și ai ținut acțiunile peste un an, statul îți spune: „Bravo, ai răbdare! Și, pentru asta, îți luăm de două ori mai mult.” Dacă ai fost trader activ, „Wow, ce sprint! Și tu plătești mai mult.” În matematică, asta se numește funcție crescătoare; în politică fiscală, nevoie urgentă de bani.

România nu este singură pe lume. Bursa noastră concurează pentru capital cu Polonia, Cehia, Ungaria și alte economii din regiune, într-o perioadă în care creșterea globală încetinește, inflația nu cedează complet și investitorii sunt mai atenți ca niciodată la unde își pun banii. În acest context, predictibilitatea fiscală era un atu.

Noua propunere e un salt mic în cifre, dar mare în simbolistică. Investitorii nu se uită doar la cât plătesc, ci și la modul și momentul în care află că vor plăti mai mult. Iar când vestea vine într-o noapte strategic aleasă, mesajul perceput nu e „consolidare fiscală”, ci „regulile se pot schimba oricând”.

În drept, există o vorbă: lex prospicit, non respicit — legea privește spre viitor, nu înapoi. În economie, ar trebui să fie la fel: fiscalitatea să privească dezvoltarea, nu doar să „corecteze” prezentul. Joi noaptea, Guvernul a privit însă direct în sertarul cu nevoi urgente de cash.

Sigur, 1% în plus pare puțin — ca un fir de păr în supă: nesemnificativ ca greutate, dar suficient cât să-ți strice tot apetitul. Pe termen scurt, bugetul de stat câștigă. Pe termen lung, încrederea investitorilor devine capitalul cel mai valoros, iar România riscă să-l piardă exact atunci când are nevoie să-l atragă.

În regiune, competiția pentru capital e intensă. Polonia și Cehia își promovează piețele cu stimulente fiscale și programe pentru listări noi. Ungaria încearcă să atragă investitori instituționali prin scheme dedicate. În acest context, a majora impozitul peste noapte, înainte de o sărbătoare națională și cu piața închisă, e ca și cum ai mări prețul biletelor la un spectacol chiar când publicul intră în sală. Nu doar că unii vor refuza să intre, dar le vor spune și prietenilor să nu mai vină.

România are nevoie să-și echilibreze bugetul, dar și să rămână competitivă în ochii investitorilor. Iar pe piețe, odată ce trimiți semnalul că stabilitatea fiscală este opțională, capitalul reacționează simplu: pleacă acolo unde regulile nu se schimbă când toată lumea doarme.

Poți să numești asta consolidare fiscală, dar dacă o faci în ajun de Sfânta Maria, investitorii o vor vedea mai degrabă ca pe un „happy hour” ratat. Într-o economie care concurează pentru capital la nivel regional, stabilitatea și predictibilitatea fiscală nu sunt un lux — sunt moneda principală cu care cumperi încredere. Iar fără încredere, fluxul de capital se mută în altă parte.

În concluzie, poate că măsura umple un gol bugetar pe termen scurt, dar creează o gaură de încredere pe termen lung. Iar în piețele de capital, încrederea e mai volatilă decât orice acțiune listată.

Nota: Victor Stănilă este avocat de drept civil și dreptul afacerilor. Victor Stănilă are dublă pregătire, în drept și economie, și o experiență de peste 17 ani pe piața de capital.