Cum se deosebesc cele mai recente documente SUA publicate pe reţelele de socializare de scurgerile anterioare – New York Times 

Când WikiLeaks a publicat o grămadă uriașă de cabluri ale Departamentului de Stat în urmă cu 13 ani, a dat lumii o idee despre ceea ce fac diplomații americani în fiecare zi – agresivitate pentru a impune punctul de vedere, îndoielile cu privire la aliații șovăitori și cercetări asupra modului în care Washington se pregătea pentru eventualul colaps al Coreei de Nord și erupția nucleară a Iranului, scrie New York Times.

Când Edward Snowden a dezvăluit secretele Agenției Naționale de Securitate trei ani mai târziu, americanii au descoperit brusc scopul în care era digitală a inaugurat o nouă eră remarcabilă a supravegherii de către agenție – permițându-i să străpungă industria telecomunicațiilor din China și să exploateze serverele Google în afara ţării pentru a prelua comunicații străine.

Cache-ul de aproximativ 100 de diapozitive informative recent scurse  despre războiul din Ucraina este net diferit. Datele dezvăluite până acum sunt mai puțin cuprinzătoare decât acele arhive secrete vaste, dar mult mai oportune. Și importanța imediată a informațiilor este cea care îi îngrijorează cel mai mult pe oficialii Casei Albe și Pentagon.

Unele dintre cele mai sensibile materiale – hărți ale apărării aeriene ucrainene și o analiză profundă în planurile secrete ale Coreei de Sud de a livra 330.000 de cartușe de muniție atât de necesară la timp pentru contraofensiva de primăvară a Ucrainei – sunt dezvăluite în documente care par a fi vechi de 40 de zile.

Prospețimea documentelor „secrete” și „top secrete” și indiciile pe care le dețin pentru operațiunile viitoare fac aceste dezvăluiri deosebit de dăunătoare, spun oficialii administrației.

Cele peste 100 de pagini de diapozitive și documente de informare nu lasă nicio îndoială cu privire la cât de profund implicate sunt Statele Unite ale Americii în desfășurarea de zi cu zi a războiului, oferind informații precise și logistică care ajută la explicarea succesului Ucrainei de până acum. În timp ce președintele Joe Biden a interzis trupelor americane să tragă direct asupra țintelor rusești și a blocat trimiterea de arme care ar putea ajunge adânc în teritoriul Rusiei, documentele arată clar că, la un an de la invazie, Statele Unite sunt puternic implicate.

SUA furnizează date detaliate de țintire și coordonează lanţul logistic lung și complex care livrează arme ucrainenilor. Și așa cum arată un document din 22 februarie, oficialii americani plănuiesc în viitor un an în care bătălia pentru Donbas se „îndreptă probabil către un impas” care va zădărnici obiectivul președintelui rus Vladimir Putin de a captura regiunea – și obiectivul Ucrainei de alungare a invadatorilor.

Un înalt oficial al serviciilor secrete occidentale a rezumat dezvăluirile drept „un coșmar”. Dmitri Alperovitch, președintele Silverado Policy Accelerator, născut în Rusia, care este foarte bine cunoscut pentru munca de pionierat în domeniul securității cibernetice, a declarat duminică că se teme că există „o serie de moduri în care acest lucru poate fi dăunător”. El a spus că aceasta include posibilitatea ca serviciile de informații ruse să poată folosi paginile, răspândite pe Twitter și Telegram, „pentru a-și da seama cum colectăm” planurile GRU, serviciul militar de informații al Rusiei, și mișcarea unităților militare.

De fapt, documentele publicate până acum sunt un scurt instantaneu al modului în care Statele Unite au privit războiul din Ucraina. Multe pagini par să iasă direct din documentele de informare care circulă printre șefii de stat major și, în câteva cazuri, actualizări de la centrul de operațiuni al CIA. Ele sunt o combinație a ordinii actuale de luptă și – poate cea mai valoroasă pentru planificatorii militari ruși – proiecțiile americane despre locul unde ar putea fi amplasată apărarea antiaeriană în Ucraina, luna viitoare.

Documentele mai arată o serie de avertismente timpurii despre modul în care Rusia ar putea riposta, dincolo de Ucraina, dacă războiul se prelungește. Un document CIA  se referă la un grup de hacking pro-rus care a intrat cu succes în rețeaua de distribuție a gazelor din Canada și „primise instrucțiuni de la un presupus ofițer al Serviciului Federal de Securitate (FSB) pentru a menține accesul la rețea la infrastructura canadiană de gaz, așteptând  instrucțiuni suplimentare”. Până acum nu există dovezi că infractorii ruși au început un atac distructiv, dar aceasta a fost teama explicită exprimată în document.

Deoarece astfel de avertismente sunt foarte sensibile, multe dintre documentele „secrete” sunt limitate la oficialii americani sau la „Five Eyes” – alianța de informații a Statelor Unite, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă și Canada. Acest grup are un acord informal de a nu spiona pe ceilalți membri. Dar în mod clar nu se aplică altor aliați și parteneri americani. Există dovezi că Statele Unite s-au conectat la conversațiile interne ale președintelui ucrainean Volodymyr Zelenskyy și în cele ale celor mai apropiați aliați ai SUA, cum ar fi Coreea de Sud.

Într-un mesaj care amintește foarte mult de dezvăluirile WikiLeaks din 2010, un document bazat pe ceea ce este denumit în mod delicat „informații de semnale” descrie dezbaterea internă din Coreea de Sud cu privire la modul de gestionare a  presiunii americane cu privire la trimiterea unui  ajutor letal Ucrainei, ceea ce ar încălca practica țării de a nu trimite direct arme într-o zonă de război. Potrivit documentelor, președintele Coreei de Sud, Yoon Suk-yeol, era îngrijorat de faptul că Biden l-ar putea chema să facă presiuni pentru contribuții mai mari la armata Ucrainei.

Acesta este un subiect extrem de sensibil în rândul oficialilor sud-coreeni. În timpul unei vizite recente la Seul, capitala sud-coreeană, înainte de apariția documentelor scurse, oficialii guvernamentali au evitat întrebările unui reporter dacă plănuiau să trimită cartușe de artilerie de 155 mm, pe care le produc în cantități mari, pentru a ajuta la efortul de război. Un oficial a spus că Coreea de Sud nu a vrut să-și încalce propriile politici sau să-și riște relația delicată cu Rusia.

Acum, lumea a văzut „cronologia de livrare” a Pentagonului pentru transporturile maritime ale acelor obuze, împreună cu estimări ale costului transporturilor, 26 de milioane de dolari.

Cu fiecare dezvăluire de documente secrete, există temeri de daune de durată, uneori exagerate. Asta s-a întâmplat în 2010, când The New York Times a început să publice o serie numită „Secretele de stat”, care detalia și analiza documente selectate din depozitul de cabluri luate de Chelsea Manning, pe atunci un soldat al armatei în Irak, și publicate de Julian Assange, fondatorul WikiLeaks. La scurt timp după ce au fost publicate primele articole, secretarul de stat Hillary Clinton și-a exprimat teama că nimeni nu va mai vorbi vreodată cu diplomații americani.

„Pe lângă faptul că pun în pericol anumite persoane, dezvăluiri ca acestea distrug țesătura funcționării corecte a guvernării responsabile”, a spus ea reporterilor, la Departamentul de Stat. Desigur, au continuat să vorbească – deși mulți oficiali străini spun că atunci când vorbesc astăzi, se cenzurează singuri, știind că ar putea fi citați în cablurile care se vor scurge public în viitor.

Când Snowden a publicat cantități mari de date de la Agenția Națională de Securitate, colectate cu un software de 100 de dolari care a adunat arhivele la care avea acces de la o unitate din Hawaii, a existat o teamă similară de eșecuri în colectarea informațiilor. Agenția a petrecut ani de zile modificând programe, la costuri de sute de milioane de dolari, iar oficialii spun că încă monitorizează daunele un deceniu mai târziu. În septembrie, Putin i-a acordat lui Snowden, un fost contractor al serviciilor de informaţii americane, cetățenia rusă; Statele Unite încă încearcă să-l aducă înapoi pentru a-l pune în fața acuzațiilor.

Atât Manning, cât și Snowden au spus că au fost motivați de dorința de a dezvălui ceea ce ei considerau drept transgresiuni ale Statelor Unite. „De data aceasta nu pare ideologic”, a spus Alperovitch. Prima apariție a unora dintre documente pare să fi avut loc pe platforme de jocuri, poate pentru a soluționa o ceartă online asupra stării luptei din Ucraina.

“Gândiţi-vă la asta”, a spus Alperovitch. „O luptă pe internet care se termină într-un dezastru masiv de informații.”