Dăianu: Nu numai active speculative!

Piețele financiare internaționale revelează căderi puternice ale activelor kripto. Când acum câțiva ani am susținut ca Bitcoin și alte produse “financiare” similare lansate în piețe nu sunt monede, ci active speculative (Bancile centrale și kriptoactivele, OpiniiBNR, 4 noiembrie 2017) nu puțini au strâmbat din nas; s-a argumentat cu emfaza că avem de-a face cu o evoluție firească a piețelor financiare, că acesta ar fi sensul progresului. Nici nu s-a făcut frecvent distinctive între active krypto și blockchain.

Memoria unora este foarte scurtă dacă ne gândim că acest tip de raționament, al inovației financiare, era folosit și când o plethora de active toxice (sub forma de ABS –asset backed securities) fuseseră lansate pe piețe înainte de criza izbucnită în 2008, când s-a pledat pentru o reglementare cât mai laxă a piețelor financiare (pentru “light touch regulation).

Am pledat totodată pentru o reglementare strictă a kripto activelor, că ele prezintă riscuri sistemice. Straniu este că persoane din instituții de reglementare au văzut demersul de reglementare ca fiind inutil, întrucât, chipurile, este bine ca noi forme de mijlocire a tranzacțiilor să se dezvolte în mod nestânjenit –adică o versiune contemporană a gândirii de tip “free banking”. Autism total…

Este drept că ceea ce numim “criptoactive” exprimă și neîncrederea față de emisia masivă de monedă a băncilor centrale (față de programe QE, quantitative easing), că pot fi încadrate în tendințe de descentralizare și “democratizare” a participării la tranzacții bursiere (vezi fenomenul Reddit), de respingere a relațiilor puternic ierarhizate. Dar acestor active speculative le lipsea în mod evident suportul solid și mai ales ceea ce s-a dovedit în istorie a fi constructul instituțional de baza al sistemelor finaciare moderne: existența unui împrumutator de ultimă instanță (lender of last resort) când piețele o iau razna. Iar acesta nu poate fi decât statul/banca centrală. Că autoritățile politice pot comite erori, că pot avea politici ce inflamează piețele comportă o discuție aparte. Și aici se poate încadra hazardul moral. Dar între a nu face nimic și a încerca să oprești un dezastru opțiunea este destul de clară.

Băncile centrale au funcționat și dezvoltat funcții în principal din nevoia de a organiza piețele bancare, de a stăvili panica, un run (atac) pe băncile comerciale. Explicit, sau implicit, s-a conturat un obiectiv de stabilitate financiară.  Așa s-a întâmplat adesea în istorie, s-a întâmplat și între 2008-2009, în criza financiară globală și criza datoriilor suverane din zona euro –care au declanșat modificări în ansamblul instituțional de reglementare și supraveghere.

Spre deosebire de monede propriuzise, Bitcoin, Tether, etc. tocmai acest suport, al autorității centrale, nu îl au –dincolo de daunele mari, riscurile sistemice pe care le induc. Când Facebook a încercat să introducă propria moneda digitală s-a izbit de un evident obstacol.

Au apărut apoi așa numite “stablecoins” (active krypto “stabile”), care au pretins ca se bizuie pe colateral solid, pe monede de rezerva si titluri financiare credibile. Colapsul TerraUSD a arătat fragilitatea acestui produs, a acestor active în general. Warren Buffett, Jamie Dimon, Paul Krugman, Ken Rogoff și alții au susținut, de când au apărut acestea, că activele krypto sunt foarte riscante.  Problema nu este nu numai caracterul intrinsec speculativ, volatilitatea, ci construcția acestor produse. Și se vede că stablecoins nu sunt ceea ce pretind a fi.

Stablecoins, dacă ar avea în spate (drept colateral), în mod real/verificabil, numai active sigure (monede de rezerva și titluri puternice) îți pui întrebarea ce rost ar mai avea. Fiindcă, în spatele monedelor de rezervă și al titlurilor de valoare solide se află state cu economii puternice, bănci centrale ca Fed, BCE, BoE si BoJ (colateral pot fi și produse de baza/commodities). Adică, s-ar invalida exact principiul clamat în apariția acestor active: separarea de autorități centrale reprezentate de guverne și banci centrale. Ar putea avea totuși o anume utilitate, de a micșora volatilitatea unor monede și active. În acest caz, activele kripto ar deveni un simplu activ compozit, care însă și-ar schima structura în funcție de judecăți ale celor care urmăresc evoluția piețelor financiare. Dar atunci am avea un activ cu o structură modificabilă. Iar rațiunea lor de a exista, neîncrederea în bănci centrale și guverne, tot ar fi dezavuată.

Este de-a dreptul o ironie că tot bănci centrale/guverne să stea în spatele unor active krypto pe filiera activelor tip colateral.

Kripto activele pot exista în continuare, dar ele nu sunt ceea ce s-a spus că sunt, sau pot fi. Iar reglementarea acestora este absolut necesară. Pentru că nu numai că sunt active ce prezintă riscuri înalte, sistemice, pot finanța operațiuni ilegale, dar pot și ascunde fraude, inclusiv scheme Ponzi.

Autor: Daniel Dăianu