Daniel Botănoiu: “Forța de muncă din agricultură s-a caracterizat în ultimele decenii ca având un nivel ridicat de îmbătrânire și un nivel redus de pregătire profesională”

* “Agricultura ecologică constituie un sector pentru care România are mari posibilități de dezvoltare”

* “Anul acesta, suprafața totală din agricultura ecologică a crescut față de anul 2018 cu 10,13%”

*În anul 2018, numărul de beneficiari ai măsurii 11 (agricultură ecologică) a fost de 6281, iar suma alocată beneficiarilor a fost de 35.382.290 Euro

* Bursa Română de Mărfuri a fost desemnată ca administrator cu atribuții în organizarea și gestionarea regimului certificatelor de depozit pe baza Registrului special al certificatelor de depozit, precum și în verificarea la depozitari a respectării regimului acestora

Interviu cu Daniel Botănoiu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR)

Reporter: Care este opinia dvs. cu privire la ecologizarea agriculturii din România?

Daniel Botănoiu: Agricultura ecologică constituie un sector pentru care România are mari posibilități de dezvoltare, fiind un instrument esențial în drumul către ameliorarea mediului, prin conservarea solului, ameliorarea calității apei, biodiversitate și protecția naturii.
Cadrul legal european și național ce reglementează sectorul producției ecologice trebuie să urmărească atingerea obiectivului asigurării unei concurențe loiale și a unei funcționări adecvate a pieței interne a produselor ecologice, precum și a menținerii și justificării încrederii consumatorilor în produsele etichetate drept ecologice.

Stadiul actual al sectorului de agricultură ecologică din România 

În anul 2018 – numărul total de operatori înregistrati în agricultura ecologică a fost de 9.008 și suprafața totală de 326.259,55 ha din care: Cereale – 114.427,49 ha; Leguminoase uscate și proteaginoase pentru producția de boabe (inclusiv semințe și amestecuri de cereale și leguminoase) – 8751,13 ha; Plante tuberculifere și rădăcinoase total – 505,66 ha; Culturi lndustriale – 80.193,08 ha; Plante recoltate verzi – 28.253,75 ha; Alte culturi pe teren arabil -112,79 ha; Legume – 983,10 ha; Culturi permanente – livezi, viţă- de- vie, arbuști fructiferi – 18.569,27 ha; Culturi permanente – pășuni și fânețe – 66.890,44 ha; Teren necultivat – 7572,80 ha. 

În anul 2019 din datele estimative – numărul total al operatorilor înregistrati în agricultura ecologică a fost de 10.003 și suprafața totală de circa 364.595,23 (ha).

Așa cum se poate observa, numărul de operatori a înregistrat o ușoară creştere în anul 2019 față de anul 2018, respectiv o creştere cu 995 operatori, ceea ce reprezintă o pondere de 11%, iar suprafața totală din agricultura ecologică a crescut față de anul 2018 cu 10,13%, respectiv 38.335,689 ha.

Prin PNDR 2014-2020, Măsura 11 – Agricultură ecologică sunt sprijiniți fermierii activi, înregistrați în sistemul de agricultură ecologică, atât pentru operațiunile realizate în vederea conversiei la agricultura ecologică (submăsura 11.1), cât și pentru menținerea certificării în agricultură ecologică (submăsura 11.2).
În anul 2018 numărul de beneficiari ai măsurii 11 (agricultură ecologică) a fost de 6281, iar suma alocată benficiarilor a fost de 35.382.290 Euro.

 Perspectivele dezvoltării agriculturii ecologice

• Creşterea suprafeței ecologice a terenului și a numărului de operatori; 
• O mai bună organizare a pieței producătorilor, procesatorilor, comercianților pe ramuri ale sectorului;
• Mai multă transparență a pieței și promovarea bunelor practici;
• Includerea agriculturii ecologice în conceptul mai larg al durabilității, conștientizării și evaluării la nivelul operatorilor de piață și al organizațiilor de ramură;
• Sensibilizarea consumatorilor cu privire la produsele ecologice;
• Promovarea exporturilor, a cercetării și dezvoltării în agricultura ecologică.

Argumente principale care recomandă modul de agricultură ecologică, ca sistem de agricultură durabilă, în România:
— exploatațiile de subzistență/semisubzistență și gospodăriile agricole cu suprafață sub 1 ha, care dețin mai mult de jumătate din suprafața agricolă a României, formată în mare parte din terenuri cu potențial agricol slab sau mijlociu, cu pondere mare în categoria de folosință „pajiști permanente”, situate predominant în zonele de deal și munte;

— existența resurselor naturale favorabile aplicării modului de agricultură ecologică, bazat pe practici agricole tradiționale (potențial agricol);

— suprafețe semnificative de teren agricol situate în perimetrul ariilor naturale protejate (situri de interes european – Natură 2000 și/sau de interes național – arii naturale/parcuri naționale) în care, potrivit legislației în vigoare, regimul activităților agricole nu permite decât practicarea modului de agricultură ecologică, că practici agricole durabile pentru utilizarea acelor terenuri;

– utilizarea de mijloace tehnice și echipamente învechite, precum și tehnologii agricole bazate pe consumul redus de inputuri (îngrășăminte, substanțe de protecție a plantelor) care asigură un nivel mediu de producție;

-existența resurselor umane calificate (cunoștințe și deprinderi practice adecvate acestui mod de producție), respectiv folosirea forței de muncă disponibilă în mediul rural;

— existența structurilor de piață (facilități) pentru valorificarea produselor certificate ecologic și a unei tendințe de creştere a cererii de produse ecologice românești, pe plan intern și extern;

— existența unor organizații/asociații profesionale în domeniu, cu rol de reprezentare și asistență de specialitate pentru operatori, precum și de intervenție în marketingul produselor ecologice.

În agricultura ecologică, necesarul de forță de muncă este mai mare decât în agricultură convențională, ceea ce, din punct de vedere practic, înseamnă noi locuri de muncă dar și cheltuieli suplimentare.

Pentru a veni în sprijinul operatorilor din sistemul de agricultură ecologică, dar și pentru încurajarea fermierilor în vederea trecerii de la agricultură convențională la sistemul de agricultură ecologică au fost luate o serie de măsuri, după cum urmează:

• prin Ordinului MADR nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, a condițiilor specifice și a modului de implementare a schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020, au fost aduse unele clarificări/facilități în ceea ce priveşte implementarea angajamentelor sM 11.1 și sM 11.2 din Măsura 11 PNDR 2014- 2020 și pachetul 5 din Măsura 214 PNDR 2007-2013 (ref. la schimbarea categoriei de folosință a terenului aflat sub angajament, aplicarea/neaplicarea sancțiunilor administrative, continuarea practicilor ecologice, deschiderea de noi angajamente etc.);
  • includerea posibilității de a cumula pe aceeaşi suprafață plățile compensatorii acordate în cadrul pachetelor aplicabile pe pajiști permanente, atât prin Măsura 11 „Agricultură ecologică”, cât și prin Măsura 10 „Agro-mediu și climă”. Astfel, în funcție de pachetele accesate, nivelul plăților cumulate poate fi cuprins între 119-449 euro/ha/an pentru perioada de conversie și între 153-483 euro/ha/an pentru perioada de menținere a practicilor de agricultură ecologică; creşterea nivelului plăților compensatorii acordate la nivel național pe pajiști permanente fără angajament de agro-mediu și climă cu 19 euro/ha/an pentru perioada de conversie și cu 18 euro/ha/an pentru perioada de menținere a practicilor de agricultură ecologică, față de anul 2017.

De asemenea, în scopul unei abordări unitare a neconformităților identificate la operatori, generate de contaminările accidentale și care influențează accesarea sprijinului financiar prin măsuri de dezvoltare rurală pentru agricultură ecologică, a fost inițiată de Parlament o propunere legislativă de modificare a prevederilor art. 8 din OUG nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, astfel:

— dacă în urma analizelor efectuate se identifică prezența unor substanțe interzise (care nu sunt prevăzute în anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului) și se constată că prezența substanțelor este determinată de contaminări accidentale, se aplică sancțiunea declasării produsului și, după caz, a terenului, fără a afecta plătiIe directe care au fost acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul PAC;
— contaminare accidentală înseamnă orice alterare a caracteristicilor fizice, chimice, biologice sau bacteriologice ale solului și/sau produselor agroalimentare ecologice, produsă prin accident, avarie ori calamitate naturală, fără voia fermieruIui.

Alte măsuri de încurajare a operatorilor din agricultură ecologică:
• Dezvoltarea formelor asociative (asociații/organizații, cooperative ale operatorilor „ae”) în vederea creării unui sistem integrat pe filiera producție, colectare, procesare, depozitare, distribuție produse ecologice în magazine locale, lanțuri de hipermarket, vânzări on-line, export, precum și gestionarea eficientă a resurselor de inputuri/outputuri.
• Asistenţă de specialitate, consiliere, consultanță cu privire la agricultura ecologică și la accesarea fondurilor europene disponibile pentru dezvoltarea agriculturii ecologice;
• Acțiuni de informare la nivel local a fermierilor referitor la valorificarea în mod productiv și la costuri minime a suprafețelor de teren „ae”; încurajarea fermierilor mici de a produce în sistemul ecologic – maximizare profit.
• Înființarea/dezvoltarea unităților de procesare zonale/regionale prin accesarea măsurilor de sprijin PNDR 2014- 2020.
• Stimularea investițiilor în agricultură ecologică, prin creşterea intensității sprijinului cu 20 puncte procentuale, față de intensitatea sprijinului aplicată celorlalți beneficiari în cadrul unor măsuri PNDR 2014-2020.

Reporter: De ce credeți că România nu are o bursă a cerealelor?

Daniel Botănoiu: Prin Legea nr.101/2014, au fost adoptate măsuri care să ducă la operaționalizarea și optimizarea unui mecanism alternativ de gestionare a riscurilor economice datorate tranzacționării directe de semințe de consum imediat după recoltare.
Acest program dă posibilitatea fermierilor, care nu dețin spații de depozitare adecvate, să păstreze producția realizată pe o perioadă mai îndelungată și să o valorifice în condiții avantajoase.

În schimbul mărfii depozitate, fermierul primeşte certificate de depozit ce constituie garanții reale mobiliare asupra cerealelor sau semințelor depozitate, în cazul solicitării unor credite.
Bursa Română de Mărfuri a fost desemnată ca administrator cu atribuții în organizarea și gestionarea regimului certificatelor de depozit pe baza Registrului special al certificatelor de depozit, precum și în verificarea la depozitari a respectării regimului acestora.

Bursa Română de Mărfuri poate elibera certificatele de depozit și organiza regimul de evidență a certificatelor de depozit tipărite și distribuite depozitarilor și, ulterior, tranzacționează aceste certificate. Până la această dată nu au fost solicitate certificate de depozit.

În prezent sunt licențiate 22 depozite cu o capacitate totală de 654.533 tone, din care 562.533 tone siloz și 122.000 tone magazii.

Totodată, prin adoptarea OUG nr.81/2017 de modificare a OUG nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale s-au creat premisele unei valorificări a cerealelor prin încheierea unor contracte unitare între fermieri și comercianți, asigurând astfel disciplina și coresponsabilitatea partenerilor pe filiera de comercializare.

Reporter:  Ce ne puteți spune despre forța de muncă în agricultură? Înființarea liceelor agricolă este o soIutie pentru a crește numărul specialiștilor în agricultură?

Daniel Botănoiu: Spre deosebire de alte domenii ale economiei, forța de muncă din agricultură s-a caracterizat în ultimele decenii ca având un nivel ridicat de îmbătrânire și un nivel redus de pregătire profesională. Confruntându-se cu această situație, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a pregătit o serie de măsuri care să conducă la întinerirea forței de muncă concomitent cu profesionalizarea acesteia.

Ca urmare, s-a creat mai întâi cadrul legislativ de intervenție prin care angajatorii fermieri să fie stimulați pentru a angaja în agricultură tineri cu vârsta de până la 40 ani. Măsura de stimulare a angajării tinerilor a fost prevăzută în Programul de Guvernare 2017-2020.

Astfel a fost elaborată Legea nr. 336/2018 privind aprobarea Programului pentru stimularea angajării tinerilor în sectoarele agricultură, acvacultură și industria alimentară, prin care au fost aprobate sumele de 1.000 lei/persoană pentru tinerii angajați cu studii superioare de specialitate, 750 lei/persoană pentru tinerii angajați cu studii medii de specialitate, precum și pentru cei care au absolvit cursuri de formare profesională de scurtă durată și 500 lei pentru persoanele angajate fără studii.

Pentru acest lucru Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are aprobată în bugetul pe anul 2019 suma de 30 milioane de Iei prin care se estimează angajarea în agricultură a aproximativ 3.000 tineri cu vârsta de până la 40 ani, iar pentru anul 2020 este prevăzută suma de 50 milioane Iei prin care se estimează angajarea a cel puțin 5.000 tineri.

O altă măsură inițiată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prevăzută în Programul de Guvernare a fost crearea unui parteneriat privat între liceele agricole, principalele societăți și asociații din agricultură și MADR, prin direcțiile agricole județene. Obiectivul acestei acțiunii a fost acela că, pe lângă reîntinerirea forței de muncă din agricultură, să se realizeze și profesionalizarea acesteia.

Plecând de la situația declinului accentuat din ultimele decenii al liceelor agricole, MADR a realizat o analiză la nivelul anului de învățământ 2017 – 2018, constatându-se că, dintr-un număr de circa 300 de licee agricole și conexe consacrate, câte avea România în anul 1989, în prezent, acestea s-au redus foarte mult, ajungându-se ca la nivelul anului 2019 să mai existe doar un număr de 58 de licee, foste agricole, care să mai aibă învățământ agricol preponderent.

Pentru restul liceelor, analiza efectuată în cadrul MADR a arătat faptul că ponderea numărului de specializări agricole din totalul specializărilor aprobate liceelor rămase a fost extrem de redusă, iar această tendință este în continuă scădere.
Cauzele declinului au fost legate de: subfinanțarea liceelor agricole, lipsa de atracție a absolvenților clasei a -VIII-a pentru meseriile din agricultură, declinul demografic, abandonul școlar etc.

Pentru a stopa acest declin continuu, MADR a luat inițiativa legislativă de a prelua în subordine acele licee tehnologice care au un anumit număr de specializări în agricultură. Acest lucru nu s-a putut realiza așa după cum ne-am dorit deoarece acestea sunt subordonate administrației publice locale prin descentralizare. În schimb, MADR, prin promovarea Legii nr. 57/2019 pentru completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, a creat cadrul legislativ pentru a putea susține financiar prin investiții acele licee tehnologice care mai au în prezent învățământ preponderent agricol.

În baza acestei legi, MADR a pregătit deja un plan de acțiune care se referă la:

– Stabilirea unui număr de licee tehnologice care prin finanțare să fie reorientate către activitatea din agricultură;

-Începerea finanțării acestora încă din toamna anului 2019 pe baza unui Program de finanțare pe perioade a câte 3 ani;

-Dotarea cu combine, tractoare, echipamente de lucru specific acestora, mijloace de transport, echipamente de irigații;

-Dotarea laboratoarelor liceelor și școlilor profesionale care vor funcționa în componența acestora cu echipamente didactice;

-Achiziționarea de animale vii și a echipamentelor necesare pentru liceele care vor fi profilate pe domeniul zootehnic;

– Alocarea de fonduri pentru înființare de plantații pomicole, viticole, sere, solaria și răsadnițe în vederea constituirii de microferme didactice pe terenurile acestora;

– Identificarea unor suprafețe de terenuri agricole pentru a fi puse la dispoziția liceelor agricole în vederea creării de loturi didactice;

-Modernizarea, repararea sau după caz construirea cantinelor și a internatelor pentru crearea condițiilor necesare de instruire a elevilor și pentru atragerea acestora spre domeniul agricol;

Sunt prevăzute și măsuri de ordin tehnic și calitativ, printre care:

– Reevaluarea cifrelor anuale de școlarizare;

-Actualizarea și revizuirea manualelor școlare de specialitate conform noilor tehnologii din agricultură; în prezent manualele descriu tehnologii corespunzătoare anilor 1970 – 1980;

-Reevaluarea programelor școlare și creşterea numărului de ore practice în ferme;

– Creşterea numărului de elevi formați prin învățământul liceal agricol;

-Perfecționarea periodică a cadrelor didactice de specialitate în conformitate cu progresul tehnologic din agricultură.

Reporter:  Care este opinia dvs. cu privire la vânzarea terenurilor agricole către străinii? Știu că a existat Ia un moment dat o idee pentru a da o inițiativă legislativă. S-au făcut pași în acest sens?

Daniel Botănoiu: Intenția statului român de a stabili un cadru juridic specific, aplicabil în cazul înstrăinării terenurilor agricole situate în extravilan, s-a reflectat în adoptarea legii speciale, respectiv Legea nr. 17/2014, astfel încât, începând cu anul 2014, la expirarea perioadei de tranziție, s-au instituit unele măsuri de reglementare în domeniul achiziției terenurilor agricole situate în extravilan.

Principalele măsuri ale Legii nr. 17/2014 vizează instituirea unei proceduri unitare referitoare la ofertele de vânzare, controlul aplicării procedurii dreptului de preempțiune al preemptorilor potențialilor cumpărători, precum și procedura de emitere a avizelor necesare înstrăinării terenurilor agricole, cu respectarea prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Textul Legii nr. 17/2014 nu este de natură să creeze restricții în privința achiziționării de terenuri agricole situate în extravilan de către cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene ori de către persoanele juridice având naționalitatea unui stat membru al UE, ci urmăreşte să ofere condiții legale, similare, în cadrul sistemului legislativ european, răspunzând totodată și obiectivetor politicii agricole comune:
– economice – promovarea progresului tehnic, alocarea optimă a resurselor, creşterea producției;
– sociale – nivel de viață echitabil pentru agricultori, prețuri rezonabile pentru consumatori;
– politice – garantarea securității alimentare.

Ca urmare a aplicării dispozițiilor privind derularea procedurii prevăzută de actul normativ enunțat mai sus și a legislației conexe, la nivelul structurii centrale au fost centralizate cererile privind afișarea ofertelor de vânzare având ca obiect terenurile agricole situate în extravilan, numărul de avize finale/negative emise, numărul adeverințelor eliberate de către primării, precum și suprafețele menționate în ofertele de vânzare.

În acest sens, menționăm faptul că, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, au fost înregistrate 688.999 oferte de vânzare, având o suprafață de teren aferentă de 757.700,49 ha.

Aceste date reflectă intenția de vânzare a terenurilor, respectiv dinamica circulației terenurilor, datele certe și informațiile complete privind finalizarea procedurilor de vânzare, precum și cetățenia/naționalitatea potențialilor cumpărători fiind deținute la nivelul notariatelor și Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate lmobiliară.

Cu privire la revizuirea acestei legi, la nivelul Parlamentului se află în procedură propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 17/2014 (Bp. 522/2017, Plx. 336/2018).

Propunerea legislativă vizează aspecte precum:

•stabilirea dreptului de preempțiune în această ordine: coproprietarii și rudele de gradul I, arendașul/proprietarii de investiții agricole pentru culturile de pomi, viță de vie și hamei, al proprietarilor de terenuri agricole vecine, al tinerilor fermieri, ASAS, unități de cercetare, precum și statul român, prin Agenția Domeniilor Statului;

• reglementarea criteriilor de prioritizare a proprietarilor de terenuri agricole vecine;

• stabilirea perioadei de cel puțin un an pentru derularea contractului de arendare înainte de înregistrarea ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan, precum și a unor condiții pentru preemptorii arendași persoane fizice/juridice;

• instituirea unor condiții pentru potențiali cumpărători persoane fizice sau juridice, care nu dețin calitatea de preemptori, cum ar fi condiții privind domiciliul, reședința sau sediul potențialului cumpărător, desfășurarea unor activități agricole, dovedirea cunoștințelor în domeniul agricol, precum și condiții referitoare al fiscalitate.

De asemenea, propunerea legislativă mai are în vedere:

• interdicția de înstrăinare prin vânzare, pentru o perioadă de 15 ani de la data cumpărării;
• vânzarea înainte de împlinirea termenului de 15 ani se face numai către statul român;
• aplicarea unitară a procedurii prevăzută de actul normativ privind respectarea dreptului de preempțiune și majorarea termenelor;
• instituirea Registrului unic național privind circulația și destinația terenurilor agricole situate în extravilan;
• încheierea actelor prin care se transferă dreptul de proprietate (darea în plată, constituire ca aport la capitalul social al unei societăti sau pentru orice alt act juridic între vii prin care se transferă sau se constituie un alt drept real care să asigure posesia și folosința terenurilor agricole situate în  extravilan, prin eludarea Legii nr. 17/2014, se sancționează cu nulitatea absolută.

Obiectivele urmărite prin revizuirea legislației:

• reglementarea unor măsuri care urmăresc un obiectiv de interes general în acest domeniu, aplicate în mod nediscriminatoriu;
• respectarea principiului proporționalității;
• stabilirea condițiilor necesare pentru stimularea tinerilor fermieri prin exercitarea dreptului de preempțiune la achiziționarea terenurilor agricole, în condiții reale de preț;
• menținerea unei distribuiri a drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole care să permită dezvoltarea de exploatații agricole viabile pe baza unor considerații sociale și de amenajare a teritoriului;
• identificarea unor modalități de evaluare a proporționalității măsurilor naționale de restricționare a libertăților fundamentale în care se poate răspunde intereselor publice legitime în conformitate cu dreptul Uniunii Europene, având în vedere caracterul specific al terenurilor agricole;
• realizarea scopului actului normativ, respectiv extinderea suprafeței utilizate strict în scopul practicării agriculturii prin limitarea folosirii suprafețelor agricole în alte scopuri, evitarea speculei și accelerarea procesului de comasare prin cumpărare a terenurilor, de creştere a dimensiunii fermelor agricole și constituirea exploatațiilor viabile economic, fiind în acord cu dezideratele Programului de Guvernare 2017- 2020, exprimate la capitolul politică agricole și de dezvoltare rurală, pct. 15: Program de Măsuri legislative pentru sectorul agricol.

Reporter: Cum vedeți viitorul agriculturii în ţara noastră?

Daniel Botănoiu: Ca membră a Uniunii Europene, politica agricolă a României se aliniază Politicii Agricole Comune, pe viitor fiind necesară atingerea obiectivelor generale și specifice prevăzute pentru următoarea perioadă 2021-2027.
Obiectivele generale:

– promovarea unui sector agricol inteligent, rezilient și diversificat care garantează securitatea alimentară;

-stimularea îngrijirii mediului și a combaterii schimbărilor climatice și contribuția la îndeplinirea obiectivelor Uniunii legate de mediu și climă;

– consolidarea structurii socioeconomice a zonelor rurale; 

-modernizarea sectorului prin stimularea și împărtășirea cunoștințelor, prin promovarea inovării și a digitalizării în agricultură și în zonele rurale.

Obiectivele specifice:

-sprijinirea veniturilor fiabile ale fermelor și a rezilienței, în vederea îmbunătățirii securității alimentare;

-îmbunătățirea orientării spre piață și sporirea competitivității, inclusiv punerea unui accent mai puternic asupra cercetării, tehnologiei și digitalizării;

-îmbunătățirea poziției fermierilor în cadrul lanțului valoric;

– contribuirea la energia sustenabilă, precum și la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea;

-promovarea dezvoltării sustenabile și a gospodăririi eficiente a unor resurse naturale precum apă, solul și aerul;

– contribuirea la protejarea biodiversității, îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și conservarea habitatelor și a peisajelor;

– atragerea tinerilor fermieri și facilitarea dezvoltării întreprinderilor din zonele rurale;

– promovarea ocupării forței de muncă, a creșterii economice, a incluziunii sociale și a dezvoltării locale în zonele rurale, inclusiv a bioeconomiei și a silviculturii sustenabile.

-îmbunătățirea răspunsului dat de agricultură exigentelor societale referitoare la hrană și la sanitate, inclusiv la alimentele sigure, hrănitoare și sustenabile, la deșeurile alimentare și la bunăstarea animalelor.