Daniel Buda: Avem nevoie de o politică europeană de apărare cibernetică, inclusiv legislație care să stabilească standarde comune în cadrul noului act european privind reziliența cibernetică

La nivelul Parlamentului European există o preocupare majoră vis- a-vis de securitatea cibernetică. În contextul în care dependența noastră de tehnologia informației și comunicațiilor crește în fiecare zi, asigurarea unei securități cibernetice solide în sectorul energetic devine din ce în ce mai urgentă. Avem nevoie de o politică europeană de apărare cibernetică, inclusiv legislație care să stabilească standarde comune în cadrul noului act european privind reziliența cibernetică, a declarat europarlamentarul Daniel Buda, la Forumul de Securitate Cibernetică în Energie, care se desfășoară zilele acestea la Cluj Napoca.

Domnia sa a explicat: “Sigur că eu sunt cunoscut în spațiul public mai mult ca cel care se ocupă de securitatea alimentară. Studiind puțin ceea ce înseamnă securitate cibernetică, îmi dau seama cât de important este de fapt acest sector, pentru că, de mâncat, mâncăm cam de trei ori pe zi, dar folosim telefonul tot timpul.

Eu sunt membru al Parlamentului European, dar în același timp sunt și membru în Comisia juridică din Parlamentul European, acolo unde discutăm de legislația europeană, inclusiv în domeniul securității  cibernetice”.

Suntem deja pe drum cu sens unic, nu ne putem opri din digitalizare din cauza atacurilor cibernetice, nu ne putem întoarce, dar trebuie să vedem ce este de făcut pentru a putea gestiona în mod eficient această chestiune legată cu securitatea cibernetică, a mai spus domnul Daniel Buda.

Domnia sa a precizat: “La nivelul Parlamentului European există o preocupare majoră vis- a-vis de acest aspect. În contextul în care dependența noastră de tehnologia informației și comunicațiilor crește în fiecare zi, asigurarea unei securități cibernetice solide în sectorul energetic devine din ce în ce mai urgentă.

Doamna președinte Ursula von der Leyen, în discursul său privind Starea Națiunii 2021, unde verbalizează domeniile foarte importante și presante pentru Uniunea Europeană spunea că, dacă totul este conectat, totul poate să fie piratat. Având în vedere că resursele sunt limitate, trebuie să ne unim forțele și de aceea avem nevoie de o politică europeană de apărare cibernetică, inclusiv legislație care să stabilească standarde comune în cadrul noului act european privind reziliența cibernetică.

Astăzi nu putem concepe acțiunile în domeniul securității cibernetice fără să avem standarde comune între statele membre ale Uniunii Europene. În același timp, este deosebit de îngrijorător faptul că atacurile cibernetice au devenit din ce în ce mai frecvente, un astfel de atac fiind înregistrat la fiecare 11 secunde în 2021 și se estimează că această frecvență ar putea ajunge la un atac la fiecare două secunde până în 2031, cu costuri anuale aproximativ de 9,7 trilioane de euro până în 2025.

Iată deci, cât de importantă este, de fapt, dimensiunea acestor provocări. Evident că criminalitatea cibernetică devine una din cele mai importante, profitabile, activități la nivel global și s- a vorbit aici de ceea ce înseamnă securitatea cibernetică în contextul războiului din Ucraina. Puțină lume știe că, înainte cu o oră de a fi invadată Ucraina de către Federația Rusă, a avut loc un atac cibernetic. Acea oră în care a avut loc atacul cibernetic a fost de natură să creeze un avantaj considerabil forțelor ruse.

Bineînțeles că, în acest context, ne interesează să vedem ce avem de făcut mai departe. Și dacă ne referim la ceea ce înseamnă securitatea cibernetică în domeniul energiei, potrivit datelor pe care avem la nivelul Parlamentului European, cele mai multe atacuri cibernetice sunt legate de ceea ce înseamnă parcurile eoliene, unde ele sunt date peste cap prin intermediul tehnologiei. Sub acest aspect aș pune accent pe ceea ce înseamnă nevoia de protecție sau de a dezvolta aceste sisteme de protecție pentru sistemele energetice.

Din punct de vedere al resurselor umane, România este pe un loc foarte bun la nivelul UE și mondial. Avem un domeniu IT foarte bine pus la punct, suntem pe locul trei în ceea ce înseamnă implicarea doamnelor în  sectorul IT și în acelasi timp pe locul 6 la nivel european în domeniul resurselor în zona IT, dar se pune întrebarea cum folosim  această resursă umană.

Legat de ceea ce înseamnă nevoia de finanțare a întreprinderilor cu privire la securitatea cibernetică, noi, la Parlamentul European, discutăm foarte mult de ceea ce înseamnă posibilitatea de a se accesa fonduri europene pentru a se dezvolta aceste mecanisme de protecție la nivelul întreprinderilor, la nivelul structurilor energetice și nu numai. Se pune întrebarea – de ce oare nu folosim aceste resurse financiare în mod continuu, în așa fel încât ele să devină realitate în ceea ce înseamnă protejarea datelor și protejarea acestor sectoare care sunt absolut vulnerabile?

Eu cred că România, din păcate, se află într-o situație în care nu folosește suficient de mult aceste oportunități, astfel încât să putem să fim nu doar din punct de vedere al resursei umane în fruntea acestei bătălii, ci șsi din punct de vedere tehnic. Avem această posibilitate din punct de vedere al fondurilor europene.

De la nivelul Parlamentului European, pot să vă spun că noi încurajăm foarte mult acest proces de învățare. Este un proces continuu. Trebuie să fim conștienți de faptul că hackerii, indiferent unde se află ei, sunt aproape mereu cu un pas înainte față de sistemul statal, care este oarecum anchilozat, dar eu cred că avem capacitatea de a dezvolta acele mecanisme care să ne permită până la urmă să discutăm de securitatea energetică, pentru că este absolut de neconceput orice activitate în orice domeniu fără să avem la îndemână securitatea energetică. Indiferent că discutăm de spitale, de telefoanele pe care le folosim în fiecare secundă, de sectorul agricol etc.

Eu propun să folosim fondurile europene, să vedem cum putem să le aducem în România și mai este o chestiune –  fac un apel legat de legislația europeană. Din păcate, nu doar în sectorul energetic, dar și alte sectoare, există o ruptură destul de mare, între ceea ce înseamnă componenta națională și componenta europeană. Eu am fost 8 ani de zile membru în Parlamentul Național, din care patru ani presedintele Comsiei Juridice. Aveam de implementat legislația europeană. De foarte multe ori legislația europeană nu se plia pe realitățile din România.

Nu am înțeles foarte bine aceste lucruri, dar mergând în Parlamentul European mi-am dat seama că statele membre sunt chestionate și au posibilitatea să intervină pe legislația europeană în așa fel încât să se plieze pe realitățile fiecărei țări. Eu, de exemplu, am reușit să obtin printr-un vot în Parlamentul European ca interesele României să fie respectate. Dacă avem o comunicare corectă și în același timp eficientă cu Guvernul României,  pe toate palierele posibile și imposibile, eu cred că putem să facem ceea ce este necesar pentru a fi asigurată securitatea cibernetică în România”.