Daniel David a demisionat din fruntea Ministerului Educației.
Acesta a transmis: “Astăzi, 22 decembrie 2025, la exact un an de la invitația de a deveni ministru al Educației și Cercetării (22 decembrie 2024), i-am solicitat premierului eliberarea mea din funcția de ministru al Educației și Cercetării, prin depunerea demisiei la cabinetul acestuia. Recent am primit confirmarea. Deși demisia este un act unilateral, am vrut să fie o plecare amiabilă, așa cum a fost și colaborarea noastră.
A fost o onoare să servesc țara noastră din această poziție ca specialist/tehnocrat susținut de PNL, dar neafiliat politic, în două mandate – 23 decembrie 2024 – 23 iunie 2025 și 23 iunie 2025 – (probabil) 23 decembrie 2025 – și le mulțumesc președintelui țării Nicușor Dan și premierului Ilie Bolojan pentru suportul constant. Pentru mine amândoi sunt oameni cinstiți și dedicați binelui țării, astfel că mă bucur că am avut ocazia să lucrăm împreună.
Fără să fiu un om politic, am acceptat mandatul de ministru al Educației și Cercetării cu convingerea că, într-un moment dificil pentru țara noastră, datoria față de binele public trebuie să prevaleze asupra oricărei comodități personale sau profesionale. Am încercat, pe durata acestui mandat, să îmi exercit funcția cu rigoare, onestitate și respect față de oameni și de instituțiile statului, făcând ce mi-a stat în putere potrivit rațiunii și binelui comun. Astăzi, consider că această datorie a fost împlinită. Nu mi-am ales aceste timpuri, nici problemele acestor timpuri, doar felul în care să le înfrunt. Reformele inițiate, deciziile asumate și cadrele instituționale puse în mișcare pornind de la Raportul QX – Întrebări (Q) relevante pentru a găsi soluții eficiente prin care să înfruntăm Necunoscutul (X) prezentului și viitorului – pot continua fără prezența mea în această funcție. Mandatele sunt, prin natura lor, limitate, iar instituțiile trebuie să rămână funcționale dincolo de oamenii care le servesc temporar. Da, acest an a fost greu, pentru că am ales să rămân când ar fi fost mai simplu să plec! Am ținut traiectoria corectă când presiunea era mare și am ales responsabilitatea în locul abandonului, iar peste ani cred că asta va conta pentru educația și știința țării.
Motivația retragerii mele prin demisie este simplă și nu trebuie construite motivații ascunse în jurul acesteia: niciodată nu am vizat o carieră politică, ci am acceptat temporar funcția de demnitate publică de ministru (în 23 decembrie 2024 și în 23 iunie 2025), pentru a ajuta țara și sistemul nostru de educație-cercetare în situațiile de criză pe care le-au traversat. Iar de data aceasta, decizia mea de retragere este definitivă!
- Criza politică s-a încheiat și eram pregătit în iunie 2025 să revin la Cluj-Napoca. Dar angajamentul Coaliției pentru Raportul QX și nevoia de a ajuta în perioada de criză fiscal-bugetară – când țara era la risc de incapacitate de plată, cu impact negativ și asupra sistemului nostru de educație-cercetare – m-au determinat să mă angajez temporar, așa cum i-am spus de atunci premierului, pentru un al doilea mandat.
- Acum, așa cum arată evaluările internaționale – S&P-iulie, Fitch-august, Moody’s-septembrie și Comisia Europeană în 25 noiembrie 2025 –, țara s-a stabilizat, iar pentru sistemul de educație-cercetare marile reforme derivate din Raportul QX sunt (1) adoptate, (2) în curs de adoptare și/sau (3) problematizate public (fără a mai putea fi ignorate).
- După ce școala a început, nu mai eram la risc cu salariile/bursele pe anul 2025, iar în 25 noiembrie 2025 Comisia Europeană a dat undă verde țării cu referire la deficitul bugetar și fondurile europene, i-am transmis premierului ca mi-am onorat promisiunea și că trebuie să pregătim tranziția la un alt ministru, intenționând să mai rămân (1) până când adoptăm și programele din reforma curriculumului liceal – ca să nu las viitorului ministru un „cartof fierbinte” și, după o discuție cu premierul, (2) până în luna decembrie, când se va definitiva evaluarea țării din partea Comisiei Europene. Așa cum am mai declarat, plecarea ministrului care conduce sistemul de educație-cercetare, unul dintre cele mai mari sisteme bugetare ale țării, ar fi putut pune la risc evaluările internaționale ale țării, unde stabilitatea guvernamentală contează. Premierul a fost de acord să reluăm discuția în decembrie, dar, odată ce am văzut că în 12 decembrie 2025 Comisia Europeană a reconfirmat că România a intrat pe o traiectorie bună, iar fondurile europene nu vor fi blocate, decizia mea de a mă retrage a rămas de data aceasta finală.
- Oricum, ca urmare a respectului pentru dezbaterile publice și pentru cei implicați, am amânat decizia față de programa la limba și literatura română, astfel că noului ministru îi va rămâne de adoptat programa, dar am creat contextul închiderii polarizării dezbaterii prin solicitarea către comisia de specialitate de a lua în seamă următoarele (eu aș aproba-o, dacă aș vedea incluse aceste solicitări):
- Includerea sugestiilor relevante, chiar dacă vin din școli de gândire diferite;
- Flexibilizarea structurii programei, prin focalizarea pe competențe și o listă de referință de autori reprezentativi, care apoi pot să fie personalizate sub forma metodei/logicii de predare și a referințelor literare suplimentare de către profesor, în funcție de clasa pe care o are – întoarcem așadar decizia la profesori și elevi, în cadrul unor repere fundamentale (așa cum am făcut și cu planurile cadru alternative).
Nu în ultimul rând, am sentimentul că, dacă voi mai rămâne, voi trece o linie dincolo de care reconectarea cu profesia mea (eu mă consider în primul rând un psiholog!) ar avea de suferit, iar cinstit este ca bugetul pe anul 2026 să fie făcut de ministrul care îl va administra – așa cum am convenit cu premierul de când am acceptat al doilea mandat. Am ajuns să înțeleg mai bine și să apreciez rolul factorului politic, dar alegerea mea este acum cea profesională! Aceasta este vocația mea în care pot oferi, pe termen lung, valoare adăugată țării mele. Rămân așadar angajat pentru o Românie modernă prin educație și știință, iar dacă vor mai fi situații de criză pentru țară, factorul politic știe unde sunt și nu voi ezita să ajut, dacă voi avea aceste competențe.
Pe parcursul mandatului, mi s-a cerut de mai multe ori demisia, mai ales din partea unor partide de opoziție și a unor organizații de tip sindical, atât ca urmare a opțiunilor euroatlantice (chiar în primele zile de la numire), cât și ca urmare a faptului că reformele inițiate sunt unele paradigmatice, care schimbă sistemul. Dar, așa cum am spus, retragerea mea din funcția de ministru poate surveni (1) prin acțiunea Parlamentului, (2) la solicitarea Premierului – mai ales prin raportare la cât de bine se implementează Programul de Guvernare – sau (3) prin decizie proprie – când voi crede că acest lucru nu pune la risc educația-cercetarea și/sau țara. Cred că riscul este redus în acest moment: (1) țara este pe o traiectorie stabilă, (2) sistemul de educație-cercetare a trecut de furtuna fiscal-bugetară, fără ca oamenii să-și piardă posturile sau salariile, acum fiind pregătit pentru continuarea reformelor și pentru dezvoltare și, așa cum am mai spus, (3) marile reforme derivate din Raportul QX sunt (a) adoptate, (b) în curs de adoptare și/sau (c) problematizate public (fără a mai putea fi ignorate).
Nu am avut șansa unui ministeriat pentru vremuri măcar relativ normale. Dar este adevărat că, dacă ar fi fost vremuri normale, nu sunt sigur că aș fi acceptat poziția de ministru. Am condus „corabia” educației și cercetării prin furtuna politică (primul mandat) și fiscal-bugetară (al doilea mandat), fiind permanent expuși riscului de a ne scufunda politic sau financiar, am întărit-o în această încercare (prin reformele inițiale) și am arătat cum ar mai trebui consolidată și pe ce căi să navigheze (prin Raportul QX). Acum, ieșiți din furtună, funcționăm deja cu unele paradigme mai moderne și suntem pregătiți pentru modernizare pe scară largă, inclusiv pentru resurse financiare care pot veni acum în sistem prin mecanisme sănătoase.
Da, așa cum am mai afirmat în diverse contexte, anul 2025 este probabil cel mai dificil și periculos an pentru țară după Revoluția din 1989 (de aceea l-am numit „anul Hidrei”). Dacă în prima jumătate a anului 2025, ne-am confruntat cu o criză politică majoră (legată de alegerile prezidențiale – deci la nivelul celei mai înalte poziții din stat), în condiții de austeritate economică, din a doua jumătate a anului 2025, am intrat direct într-o criză fiscal-bugetară, cu risc de blocaj al țării. Au mai fost ani dificili pentru țară – atât economic, cât și politic –, dar în 2025 crizele interne politice și economice vin puternic combinate, pe fondul unui război la granița țării, al atacurilor hibride asupra țării și al unor crize internaționale legate de reașezarea arhitecturii ordinii mondiale. Am trecut într-un singur an împreună cu guvernul prin șapte moțiuni de cenzură și una simplă (pe educație), ceea ce susține indubitabil caracterul special și periculos al acestui an. Într-un astfel de mediu, rolul Ministerului Educației și Cercetării este crucial pentru a avea o societate rezilientă bazată pe cunoaștere! Într-adevăr, după cum am mai afirmat, eu cred că Ministerul Educației și Cercetării este cel mai important minister al unei țări, deoarece aici se generează cunoașterea prin cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) și se diseminează apoi prin educație, astfel încât poate să fie utilizată de toți ceilalți, pentru a avea o societate bazată pe cunoaștere, cu impact pozitiv asupra bunăstării și calității vieții noastre. În plus, este antidotul vremurilor noastre la atacul pseudocunoașterii asupra civilizației și democrației. Așadar, integrarea celor două domenii este fundamentală, pentru a ne dezvolta ca o societate bazată pe cunoaștere, cu impact pozitiv asupra bunăstării personale: (1) fără cercetare, devenim o colonie științifică/tehnologică!; (2) fără educație, devenim o civilizație eșuată sub obscurantism! Iar virusul potențial mortal al societății bazate pe cunoaștere este analfabetismul funcțional, pe care ca ministru l-am identificat ca inamic principal și l-am confruntat direct (măsuri pentru reducerea lui) și indirect (măsuri pentru creșterea actului educațional), inclusiv prin includerea lui ca risc de securitate națională în Strategia Națională de Apărare a Țării!
M-aș fi bucurat să las „Pactul pentru Deceniul Educației-Cercetării (2026-2036)” asumat prin semnătură, dar precipitarea ultimelor săptămâni nu a creat contextul adecvat. Reamintesc însă liderilor partidelor pro-occidentale că, la întâlnirea Coaliției, l-au asumat cu toții în principiu, urmând să fie operate doar unele ajustări de formulare, și mizez pe cuvântul angajat acolo, dincolo de semnătura formală!
- În fiecare an, începând cu 2026, bugetul destinat educației și cercetării va fi mai mare decât cel din anul precedent (în termeni nominali și ca procent din PIB), pentru a ne intersecta cât mai repede posibil cu valorile stabilite în legile existente.
- Cele două domenii dedicate cunoașterii – cercetarea (știința) și educația (cel puțin învățământul superior) – rămân în cadrul aceleiași autorități naționale, pentru a contribui coordonat la dezvoltarea țării ca o societate bazată pe cunoaștere.
- Măsurile majore în aceste domenii trebuie să corespundă unor practici UE/OECD – cu precădere cele care țin de statutul elevului/studentului și cadrelor didactice/de cercetare, precum și cele legate de curriculum, evaluare și arhitectura sistemelor de educație-cercetare –, țintind mereu spre cele mai bune practici UE/OECD. Devierile de la aceste practici vor fi prezentate și argumentate public.
Vă mulțumesc tuturor pentru suport și implicare! Le mulțumesc mai ales echipei din cabinet și colegilor din minister cu care am lucrat direct, care au dus greul alături de mine, și echipei de la UBB, care mi-a ținut locul un an, când mintea mea era dedicată sistemului național de educație-cercetare și țării. Am dus împreună greul și criticile, deci și reușitele sunt ale tuturor. Dar le mulțumesc și oamenilor din UBB, minister și din sistemul de educație-cercetare cu care nu am interacționat direct, dar care și-au făcut onest și adesea tăcut datoria, astfel încât lucrurile să funcționeze. Fără acest suport, specific și general, care să contracareze criticile inevitabile când deranjezi paradigme fondatoare (dar vetuste) și care să asigure funcționarea de bază a lucrurilor, era mai greu, dacă nu imposibil. Criticilor de bună credință le spun că un ministru responsabil nu face mereu ce dorește, ci face ceea ce trebuie să facă pentru binele comun, iar dacă mai greșește învață și corectează. Celorlalți critici, de care mă despart nu doar valori și viziuni, ci și atitudini, le spun că un ministru responsabil face ceea ce trebuie să facă prin raportare la lucrurile asumate – în acest caz, Programul de Guvernare! Dar în primul rând trebuie să mulțumesc familiei mele, care mi-a acceptat lipsa, tocmai când ar fi avut poate nevoie mai mare de mine, și care a suferit alături de mine din cauza criticilor drepte și nedrepte, dar inevitabile pentru un ministru.
O vreme voi evita să mă pronunț asupra educației-cercetării, pentru a nu-i încurca pe cei care vor veni după mine și pentru a nu-i pune în situații incomode și, uneori, poate nedrepte, în care m-am aflat adesea și eu. În lunile următoare voi transpune în texte unele gânduri despre cum am simțit eu, la nivel personal, că au fost cele două mandate, multe alte lucruri urmând a fi discutate în viitor. Deocamdată, vă expun mai jos, în sinteză, lucrurile care mi s-au părut mai relevante.
Închei mesajul cu câteva versuri din poezia IF a lui Rudyard Kipling (în traducere anonimă), care m-au ajutat să am atitudinea psihologică pentru reforme și măsuri complicate în criza politică și fiscal-bugetară prin care trece țara și sistemul nostru de educație-cercetare:
De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău
şi l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină, […]
De poţi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut, […]
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi
Și dacă te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa,
De nici amici, nici duşmani nu pot vreun rău să-ţi facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,
Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nicio filă din al vieţii tom,
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi mai presus de toate – tu vei rămâne OM!
Quod in potestate fuit, factum est!
(Ce a fost în puterea mea s-a făcut) – filosofia lui Epictet
Cu prețuire,
Prof. univ. dr. psih. Daniel David
Ministrul Educației și Cercetării
Membru al Academiei Române (m.c.) și al Academiei Europene”
| Știri BVB