De ce nu vin specialiștii în companiile de stat?

Autor: Gabriel Grădinescu, fost vicepreședinte ASF

Se observă o efervescență în jurul temei guvernanței companiilor cu capital de stat. Se vorbește mult despre reforma acestora, despre eficiență, performanță, dar mai ales despre numirile din consiliile de administrație sau din structurile executive. Pe bună dreptate, societatea civilă și mediul economic cer profesionalizarea conducerii. Însă apare o întrebare legitimă: De ce nu aplică mai mulți specialiști în aceste funcții-cheie, mai ales acum, când se desfășoară un număr mare de selecții?

Răspunsul nu este nici simplu, nici confortabil. Dar este necesar. Iată câteva dintre cauzele reale pentru care profesioniștii din mediul privat, universitar sau chiar din sistemul public aleg să stea deoparte:

1. Lipsa încrederii în procesul de selecție

Mulți potențiali candidați consideră că procedurile de selecție sunt formale sau că rezultatul este influențat politic. Ca manageri, ne confruntăm cu percepții și creăm așteptări. Chiar și acolo unde există transparență formală, percepția publică este că „jocurile sunt făcute dinainte”. Chiar dacă nu este adevărat, este greu sa schimbi aceasta percepție. În lipsa unei încrederi autentice în echitatea procesului, mulți specialiști preferă să nu-și asocieze numele cu astfel de selecții, presupunând un risc reputațional.

2. Risc reputațional ridicat

A deveni membru într-un consiliu de administrație al unei companii de stat vine cu expunere publică și vulnerabilitate la atacuri mediatice, uneori nedrepte. Fără a avea un control real asupra deciziilor, dar cu o responsabilitate juridică și mediatică crescută, mulți profesioniști refuză să-și compromită reputația pentru o poziție care poate fi percepută ca decorativă. Toată lumea se întreabă despre nivelul remunerației fără a avea în vedere efortul depus sau rezultatele obținute, o stigmatizare care poate influența carierele greu construite.

3. Pachet profesional mai slab decât în privat

Chiar dacă anumite companii de stat pot oferi remunerații competitive, în general condițiile de muncă, libertatea decizională și climatul organizațional sunt net inferioare mediului privat. Birocrația, frica de semnătură, blocajele decizionale și lipsa de asumare sunt încă realități frecvente.

4. Instabilitatea și influențele politice

Numirile sunt adesea fragile, temporare și dependente de contextul politic. Odată cu schimbarea unui ministru sau a unei majorități locale, întreaga conducere poate fi revocată, indiferent de performanță. În aceste condiții, planificarea strategică devine imposibilă, iar mandatul profesional este permanent sub presiune.

5. Imaginea slabă a companiilor de stat

Multe companii cu capital de stat sunt percepute ca fiind ineficiente, neperformante sau corupte. Chiar și acolo unde există eforturi autentice de redresare, stigma colectivă persistă. Pentru un profesionist care a lucrat în companii competitive, acceptarea unei funcții într-o entitate cu reputație îndoielnică nu este un pas ușor.

6. Lipsa perspectivei de influență reală

Poate cel mai grav este că mulți specialiști nu văd șansa reală de a schimba ceva. Mandatul este adesea simbolic, fără instrumente reale de guvernanță. Deciziile strategice sunt fie impuse politic, fie blocate administrativ. În acest context, contribuția profesională rămâne marginală.

Ce e de făcut?

Pentru ca profesioniștii autentici să se implice, statul trebuie să ofere mai mult decât un post într-o organigramă. Are nevoie să construiască:

– Încredere reală în proceduri competitive, transparente și meritocratice.
– Stabilitate și autonomie profesională, protejată de ingerințe politice.
– Respect pentru expertiză și pentru efortul de a schimba din interior un sistem greoi.
– Reputație consolidată prin comunicare publică, evaluare obiectivă și rezultate măsurabile.

Numai atunci când cadrul devine unul atractiv, sigur și profesional, putem vorbi despre implicarea autentică a celor mai buni. Până atunci, tăcerea lor este un semnal de alarmă, nu o lipsă de interes, aceasta fiind un efect și nicidecum o cauza. Poate ca o soluție vine din partea unui management privat cu puteri depline și obligații pe măsură, având la baza indicatori cheie de performanță scalabili. Poate!