De ce Rusia refuză să trimită Europei mai mult gaz natural

Creșterea prețurilor materiilor prime a întărit perspectivele economice ale țărilor bogate în resurse. Rusia profită de acest lucru, cu un accent deosebit pe țiței și gaze naturale. Fiind cel mai important furnizor de gaze din Europa, Gazprom este bine poziționat pentru a obţine dividende majore. Cu toate acestea, răspunsul călduț al monstrului energetic controlat de stat la trimiterea de volume suplimentare în Europa ar putea fi un semn că strategia companiei s-a schimbat, scrie OilPrice.com .

În 2020, exporturile Gazprom au scăzut de la 199 bcm în 2019 la 170 bcm. Majoritatea acestui gaz tranzitează prin conducte din epoca sovietică din Rusia către Belarus și Ucraina. O altă capacitate de 55 bcm a fost adăugată în 2011, odată cu finalizarea Nord Stream și va fi dublă, la 110 bcm, atunci când conducta Nord Stream 2, puternic contestată, va începe să pompeze gaz în următorii doi ani.

Repornirea economiei europene a crescut cererea de mărfuri și a dus la prețuri substanțial mai mari. Deși importurile de GNL au crescut de-a lungul anilor, cea mai mare parte a gazelor naturale este încă transportată prin conducte. Dintre acești exportatori, Rusia este de departe cea mai mare și cea mai influentă țară datorită industriei energetice considerabile și a capacității mari. Deși prețurile îi sunt favorabile, Gazprom nu pare să se grăbească să trimită volume suplimentare, pe lângă contractele în derulare, clienților europeni.

După o perioadă destul de rece, depozitele europene sunt din punct de vedere istoric scăzute, ceea ce crește și mai mult cererea pentru pregătirile de iarna viitoare. De asemenea, unele părți din Europa se confruntă cu o vară neobișnuit de caldă, ceea ce duce la o cerere mai mare de energie electrică pentru funcționarea aparatelor de aer condiționat. În circumstanțe normale, centralele electrice pe cărbune ar umple golul, dar prețul CO2 la ETS din Europa s-a dublat la 52 EUR în noiembrie. Prin urmare, centralele electrice pe bază de gaz natural, care emit cu aproape 50% mai puțin, sunt în cerere crescândă.

În trecut, Gazprom ar fi accelerat rapid exporturile pentru a satisface nevoile suplimentare cu scopul final de a-şi crește cota de piață. Cu toate acestea, compania rusă a renunțat la rezervarea unei capacități de tranzit suplimentare prin sistemul de conducte al Ucrainei. Potrivit lui Nick Campbell, director la consultanță Inspired Energy, „în această vară, Gazprom nu a achiziționat încă nicio capacitate la licitațiile lunare (din Ucraina). Prin urmare, s-ar putea vedea acest lucru ca pe o strategie pentru a împinge Nord Stream 2 la finalizare. ”

Elena Burmistrova, directorul general al exporturilor la Gazprom, a negat schimbarea strategiei, deși a recunoscut solicitarea clienților pentru volume suplimentare. Potrivit criticilor, declarația sa conform căreia ar circula mai mult gaz cu „punerea în funcțiune a conductei Nord Stream 2” a confirmat intenția Moscovei cu privire la presarea Europei de a finaliza conducta în acest an.

Proiectul a fost amânat de sancțiunile SUA. Cu toate acestea, Gazprom a rămas ferm angajat să finalizeze Nord Stream 2. Două nave rusești au lucrat non-stop. Matthias Warning, directorul consorţiului Nord Stream 2 AG, a declarat că gazoductul Nord Stream 2 va fi terminat în vara acestui an. “Ne aşteptăm ca lucrările de construcţie să fie terminate până la finele lunii august. 98% dintre lucrări au fost finalizate. Cele două procente care au mai rămas vizează doar una din cele două linii. Cealaltă linie a fost finalizată deja”, a declarat Matthias Warning pentru cotidianul Handelsblatt.

O altă teorie din spatele reticenței Gazprom de a trimite volume suplimentare este o nouă strategie axată pe profit. În trecut, creșterea cotei de piață era principalul obiectiv care uneori mergea în detrimentul profitabilității. Prin urmare, gazul natural a fost folosit ca armă politică în mai multe crize cu Europa de Est puternic dependentă. Gazprom, aparţinând statului rusesc, ar putea acum să acorde prioritate profitabilității în locul influenței politice.

În acest sens, rolul companiei ar fi mai mult ca OPEC, cu diferența că influența sa este limitată la Europa, unde se bucură de o conectivitate bună cu clienții. Concentrarea puternică a UE asupra durabilității și decarbonizării ar putea să-i influențeze pe ruși în maximizarea valorii gazului lor natural, în timp ce există o piață considerabilă.

Totuși, ar putea fi și oportunism pe termen scurt. Prețul gazelor naturale pe piața europeană a crescut de la 130 USD la 1.000 de metri cubi în 2020 la 400 USD în prezent. Piața europeană va fi cu siguranță insuficient aprovizionată în următoarele câteva luni, ceea ce ar putea duce la susținerea unor prețuri mai mari și la puține opțiuni bune din perspectiva UE.