DOAR(e) SFÂNTUL MEU

Autor: Ana Cătănescu

La porțile sufletului meu stă un sfânt
care în pofida numelui și sobrietății lui
este unul jovial,
hâtru și de grabă varsătoriu de iubire.
Când l-am întâlnit m-a cuprins o sarabandă
de lucruri contradictorii…
Prin degete îmi umbla curioasă dorința
de a-i ciufuli zulufii de ciocolată.
Printre buze se străduiau să iasă câteva vocale rotunde,
iar prin ceața creierului se îngrămădeau o mulțime de consoane,
strânse cu oarecare teamă
ca lângă cușca unui animal exotic și versatil.
Nici respirația nu era calmă.
Se accelerase în spirală fluidă
ca un pârâu cu albie subțire
și care se pierde într-un târziu
pe un tepșan cu ciulini.
Ochii iscodeau cumva pe diagonală
admirând perspicacitatea picioarelor care dansau lejer ca și cum doar asta făceau dintotdeauna.
Un magnetism straniu se infiltrase trecând prin epidermă,
cu scopul evident că vrea
să atragă in capcană inima.
Și a făcut-o atunci,
și o mai face încă….
De vreo douăzeci de ani,
sfântul meu a plecat să locuiască intr-o stea,
veghind o singură poartă,
pe cea de la intrarea sufletului meu.

29 Iunie 2020

***

Sunt Ana Cătănescu, am 65 de ani, m-am născut, am crescut și locuiesc dintotdeauna la țară, Dărmănești, de Dâmbovița.

Grație unor profesori excepționali la limba și literatura română, am avut mereu o neobosită aplecare pentru citit și scris. Numai că abia pe la cinzeci și ceva de ani am început să scriu spontan și tot pe atât de sporadic. Este modul meu de a-mi exprima emoțiile.