Doi fizicieni și episodul USLA din 24 decembrie 1989

• Rechizitoriul Revoluției: “În timpul Revoluţiei nu au acţionat forţe teroriste sau terorist-securiste, nu au acţionat forţe străine, neacţionând nici alte forţe interne total acoperite”

• Rechizitoriul Revoluției: “Ion Iliescu a întreprins acţiuni de dezinformare pentru a-şi consolida puterea”; activitate sistematică şi generalizată de dezinformare a populaţiei României cu privire la existenţa unor forţe contrarevoluţionare securist-teroriste şi necesitatea lichidării acestora”

Chiar și la peste 35 de ani de la Revoluţia din 1989, multe din întâmplările de la acea vreme încă nu au fost spuse. Una dintre acestea este povestea USLA din 24 decembrie 1989.

Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA), o unitate militară centrală de specialitate, a fost suspectată de acțiuni „teroriste” în timpul Revoluției Române din 1989, deși ulterior s-a dovedit că s-a alăturat rapid noului regim de la București și că suspiciunile au fost nefondate.

În noaptea de 23-24 decembrie, două echipaje ale Unităţii Speciale de Luptă Antiteroriste (USLA) au fost atacate de forţe ale MapN. În dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989, capul unui locotenent colonel al armatei române, împuşcat, era batjocorit de trecători, convinşi că aveau de-a face cu un terorist. Era locotenent colonelul Gheorghe Trosca de la USLA, care fusese chemat să apere Ministerul Apărării Naționale de așa zișii teroriști „ascunşi în tufişuri” – motivul invocat de ministrul Apărării, generalul Nicolae Militaru, pentru convocarea lui Trosca şi a oamenilor săi. 

Locotenent Colonelul Gheorghe Trosca era  şeful de Stat Major în cadrul Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA), trupă de elită a Securităţii. Alături de el au murit alţi şapte „uslaşi”.

Presa a scris că Trosca a fost ucis, din răzbunare, la ordinul generalului Nicolae Militaru, pe motiv că Trosca ar fi deconspirat legăturile acestuia cu Rusia. În calitate de cadru al UM 0110, Unitatea „Anti-KGB”, Trosca l-a documentat și deconspirat pe generalul Militaru ca agent al GRU, în dosarul Corbii.

Tot asasinatul lui Trosca și a oamenilor săi  s-a auzit prin staţie, în biroul generalului Nicolae Militaru. Șeful USLA, generalul Gheorghe Ardeleanu, îl implora pe Militaru să oprească măcelul. Potrivit presei, în acel moment, Militaru s-a ridicat şi i-a spus: «Băi Ardelene, tu ştii că noi suntem pe front, şi pe front lumea mai şi moare!?». Ardeleanu a început să plângă: «Mi-aţi omorât oamenii…». «Ce-aţi făcut?» Militaru se mișca prin birou şi îi spunea: «Băi Ardelene, n-aveam cum…»”.

În timpul Revoluţiei, sediul USLA era pe strada Toamnei. Pe 24 decembrie, doi fizicieni de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele s-au intersectat într-un mod, destul de tulburător, cu oamenii de la USLA. Există şi un video de la acel episod.

Cei doi fizicieni care ne-au povestit întâmplarea de atunci sunt Gheorghe Stratan şi Victor Cionga. 

……………….

Gheorghe Stratan: În 1989, eram cercetător la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară  de la Măgurele, cunoscut sub numele de Institutul de Fizică Atomică IFA. IFA Măgurele era titlul generic sub care își desfășurau activitatea institutele de pe platformă.

Pe vremea aceea, locuiam ilegal într-un bloc de locuințe, la intersecția străzilor Paciurea și Toamnei, un imobil lipit chiar de unitatea USLA. Spun ilegal, pentru că divorţasem şi mă mutasem de curând cu noua familie acolo, aşa că încă nu aveam contract de închiriere şi nu îmi făcusem mutaţia la acea adresă.  Fiind o persoană străină de zona militară, știam doar că USLA avea ca misiune apărarea sediilor, că era vorba de apărare antiteroristă.

Îmi amintesc că accesul în zonă era destul de dificil, întrucât se făceau razii mereu, eram legitimaţi de forţele de securitate din zonă; era vorba de soldati care faceau armata in termen la trupele de securitate si care pazeau unitatea USLA.

În acest context, ca să pot trece mai ușor, m-am împrietenit cu sentinelele de la acea unitate – le mai dădeam o cafea, ceva de mâncare, uneori, noaptea, când deschideam geamul camerei unde locuiam ca să aeriesc mai schimbam câte o vorbă. Erau soldați din structurile de securitate, își făceau stagiul militar obligatoriu. Conform legii de atunci, serviciul militar obligatoriu se putea face în cadrul MAPN (trupe de uscat, marină sau aviaţie) sau Ministerul de Interne la trupele de securitate sau pompieri. Trupele de securitate erau cele care asigurau paza unor obiective; în cazul USLA, aceştia păzeau unitatea. Vizavi de această unitate era reşedinţa ambasadorului Israelului în Romania, plasată special lângă USLA, unitate care dejucase mai multe atentate împotriva Ambasadei Israelului.

Nu făceau parte chiar din USLA, nu erau tehnicienii sau luptătorii USLA, ci erau pur și simplu, hai să zicem, răcani.

În ziua de 24 decembrie, câțiva soldați, însoțiți de un gradat, au început să bată la ferestre, au intrat și în bloc și ne-au spus nouă, locatarilor din bloc, că se va întâmpla ceva și că trebuie  ori să plecăm, ori să coborâm la subsol, ori să mergem la ultimul etaj. Se pare că primiseră un mesaj de la Ministerul Apărării Naționale că vor fi atacați.

Ne-am dat seama că va fi ceva grav, pentru că ne-au spus că vine către noi o coloană de tancuri a armatei române, în condițiile în care apăruseră zvonuri că cei de la USLA sunt considerați teroriști.

Iar ei ne spuneau că nu sunt teroriști, că pot arăta armeledin rastelurile care fuseseră sigilate, că nu s-a tras niciun glonte și că oamenii care nu sunt în momentul de față în unitate păzesc ambasadele străine de atacuri teroriste. Ne-au mai spus că ei nu vor trage primii, dar că se vor apăra dacă vor fi atacați. Așa că noi, cei din bloc, puteam fi victime colaterale în această dispută.  La acel moment cred că în unitate erau 200 de oameni.

Am condus oamenii în beci și am ieșit să văd ce se întâmplă.  M-am gândit că, dacă se va trage, blocul  se va dărâma și se pot întâmpla lucruri nenorocite.

Mi-am dat seama că cei cu tancurile trebuie opriți din desantul lor, pentru că cei de la USLA sunt gata să se predea, să arate armele. Deci nu sunt teroriști, așa cum se zvonea. Colonelul Ardeleanu care conducea USLA fusese arestat, nu era în sediul USLA, ci la armată, în Drumul Taberei.  Trosca era mort. Oamenii erau debusolați și se putea întâmpla un adevărat carnagiu.

Așa că, indiferent de consecințe, am decis să mă duc și să îi opresc. Tancurile veneau de pe Maria Rosetti și au cotit-o pe strada  Toamnei. Mi-am dat seama pe unde vin și am ieșit înainte. Eram singur pe stradă. Dacă ar fi fost băieţii de la USLA cu mine, era clar că armata trăgea. Puteau să mă calce, să treacă mai departe. Nu au făcut-o.

Am pus mâinile în față, gen opriți-vă! Îmi amintesc că era o iarnă caldă atunci, nu aveam palton pe mine. Dacă eram cu palton, puteau să creadă că am armă. Și m-am și bătut peste buzunare ca să le arăt că nu sunt înarmat.

Din tanc a ieșit un căpitan foarte înalt și chiar mă întrebam cum stă în tanc, atât de înalt. Ideea că l-aș putea întreba asta m-a binedispus, în pofida faptului că eram foarte tensionat și era un moment dificil. În plus, avea la brâu și un Kalașnikov.  M-a pus la zid și a îndreptat automatul către mine, băgându-mi țeava în coastă.

Îmi amintesc că mă înțepa cu cătarea de la armă  și i-am spus: Dom’ căpitan, mă gâdilați! Și el a început să râdă, l-am destins. L-a chemat pe un altul, care m-a căutat în buzunare și a nimerit peste legitimația de la IFA. Și i-a spus căpitanului de unde sunt.

Iar el m-a întrebat: De la Valentin? Era vorba de Valentin Ceaușescu, care era coleg cu noi la IFA. Asta a avut efectul unei parole validate. I-am confirmat că sunt coleg cu Valentin la Departamentul de Fizică Teoretică. În acel moment, a lăsat arma jos.

Și căpitanul m-a întrebat ce fac acolo. Și eu i-am spus situația – că sunt oameni civili în acel bloc, dar și împrejur. Că suntem mulți civili în zonă. Dar era o situație dificilă pentru că simțeam că sunt oameni pregătiți să tragă dacă se întâmplă ceva.

La un moment, din sediul USLA a ieșit cineva îmbrăcat în civil, care i-a invitat pe cei din tanc să intre ca să vadă că nu e nici un pericol de terorism la USLA. Căpitanul a mers în tanc și a discutat cu cineva, fiind lămurită situația că nu se trăgea din sediul USLA, așa cum spunea. După câteva minute, coloana de tancuri a plecat din zona USLA.

După o perioadă de timp, a venit un transportor blindat (caruia în armată i se zicea pe scurt „tab”) din care au coborât generalul Ion Hortopan, generalul Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului, și Mihai Montanu de la Frontul Unității Naționale. Lângă ei era un cameraman cu o cameră video.

Generalul Vlad a venit la mine și m-a felicitat pentru că am oprit măcelul care trebuia să fie la unitatea USLA. După care au intrat în unitate.

Iulian Vlad a fost arestat câteva zile mai târziu.

• Victor Cionga în sediul USLA: “Numele meu nu importă; Rugămintea mea este să ne ajutați să începem o viață de civilizație pe care o dorim cu toții de atâta timp”

Victor Cionga: După cum am aflat după Revoluţie, USLA a fost înființată în anii 70, după ce a avut loc o  încercare de deturnare a unui autobuz în partea de vest a țării; atunci inițiatorii acestei operațiii de luare de ostatici au cerut un avion să plece în Vest. Au fost atacați de trupele Securitate, care nu erau pregătite pentru astfel de operații,și au murit foarte mulți oameni nevinovați. După acest eveniment, autorităţile au luat decizia să înființeze o unitate antiteroristă. Din ce s-a aflat după 1989, România a avut atunci sprijinul nemţilor pentru crearea acestei Unităţi – este vorba de unitatea specială antiteroristă germană, care fusese creată după măcelul de la Olimpiadă. La USLA, toți erau profesionişi, adică, în cadrul USLA nu erau, ca în trupele de securitate care îi pazeau, militari în termen.

După cum s-a aflat după acele evenimente, în ziua de 24 decembrie, cei de la putere aveau nevoie de așa zișii teroriști. În regia care se făcuse trebuiau să existe, ca să își justifice anumite acțiuni. De aceea, realizez că voiau să  îi considere teroriști pe cei de la USLA, să termine USLA în acest fel, pentru că nu numai Militaru dar și alții erau agenți GRU, identificați și urmăriți de unitatea 0110, cunoscută și sub numele de unitatea anti-KGB.

În dimineața aceea de 24 decembrie, încercam să ajung acasă. Împreună cu alţi colegi fusesem de gardă la serviciu, la IFA Măgurele. Ni se dăduseră arme, automate AKM, cu muniţie de luptă. Dimineaţă am plecat cu niște colegi cu mașina prin comuna Bragadiru; m-au lăsat la Piața Sudului de unde am mers cu metroul până la Piața Romană și am luat-o pe jos spre casă, pentru că locuiam în zona Calea Moșilor.

Eram îmbrăcat cu o scurtă ușoară de culoare albastru închis, luată “cu pile” de la magazinul Junior. Vânzătoarea spusese că e făcută pentru export, pentru miliția din Libia. Era foarte comodă, albastru închis, ca cea a Miliției noastre de pa acele vremuri, și avea epoleți. Purtam și o căciulă pe care am folosit-o în anul 1985-1986 în casă, când era foarte frig.

În zona spitalului Cantacuzino, m-a controlat un tip, l-am controlat și eu. Zicea că am o figură suspectă de arab. Adevărul este că eram brunet la vremea aceea și aveam și barbă. După ce am trecut de spital, am luat-o pe Toamnei pentru că știam că există o instituție cu pază de la trupele de Securitate; evident habar nu aveam că acolo este unitatea USLA.

Era în jur de ora 11-12. Înainte de a ajunge la intrarea de pe strada Toamnei a unităţii USLA, era un baraj de revoluționari, au vrut să mă controleze; atunci am auzit vocea lui Gheorghe Stratan (căruia între prieteni îi spuneam Jucu)  spunând: nu îl controlați, pentru că este colegul meu, Cionga.

Jucu avea lângă el acel baraj de revoluționari. Și am început să stăm de vorba și mi-a povestit ce se întâmplase, cu cei de la USLA, adică episodul cu tancurile din acea zi.

Și în timp ce stăteam de vorba au ieșit doi tipi din USLA, în vârstă, colonelul Albu și colonelul Voicu.

Am început să vorbesc cu ei și să îmi explice situația în care se găsesc. Mi-au povestit cum recrutau luptători USLA, că au avut pierderi de vieți omenești.  Și mi-au spus: “Suntem gata să murim”. Bănuiesc că se așteptau să moară, ceea ce m-a impresionat. La un moment dat a venit un TAB din care, așa cum v-a spus Jucu, au coborat mai multe persoane; am recunoscut pe generalii Vlad si Hortopan si pe Mihai Montanu unul dintre membrii FSN; din grup făcea parte si un tip solid pe care cei de la poarta unității l-au îmbrățișat și despre care am aflat ca era comandantul unității, colonelul Ardeleanu. Toți au intrat în unitate dar eu și colonelul Voicu am rămas afară. La un moment dat Jucu ne-a spus ca pleacă acasă.

La un moment dat s-au auzit scandări înăuntrul unității. Atunci colonelul Voicu mi-a zis: “Dumneata ești din popor, vino să le vorbești”. Când am intrat, am văzut un careu alcătuit din membrii unităţii; mulţi aveau lacrimi în ochi. Cum aflasem din discuţia de mai dinainte cu cei doi colonei (dintre care unul, nu îmi amintesc exact care, urma să iasă la pensie pe 31 decembrie a acelui an) că oamenii lor sunt antrenaţi pentru multe  dar în nici un caz ca să lacrimeze, am fost sigur de sinceritatea lor şi de sentimentul patriotic care îi anima.

Un video care a apărut pe internet îl arată pe Victor Cionga în mijlocul ofițerilor de la USLA. În video, se pot vedea  persoane îmbrăcate în civil, adunate într-o curte plină de maşini militare, scandînd: „Victorie!”, „Trăiască România!”, „România!”, „Sîntem cu poporul!”, „Mulţi ani trăiască!”, „Şi noi luptăm cu voi!”, „Jos terorismul!”.

 Victor Cionga spune: 

“Numele meu nu importă. Lucrez la Institutul de Fizică Atomică. Cel puțin până acum. Având un concurs de împrejurări, am nimerit acuma lângă unitatea dumneavoastră și domnul colonel Voicu mi-a explicat atitudinea dumneavoastră, care a fost confirmată de toată lumea din jur. Au fost neînțelegeri care sunt câteodată inerente în vremurile astea pe care noi nu ni le-am închipuit că le trăim și de care vrem să scăpăm. Dacă ne puteți ajuta pe noi, pe toți, vă rog să o faceți pentru că noi nu avem decât bunăvoință eventual, nu vrem să vă încurcăm  în misiunea dumneavoastră. Însă, uitați, din cauza confuziilor care se fac, s-au făcut și care sperăm să nu se mai repete, s-au pierdut vieți ale unor oameni nevinovați. Dvs sunteți profesioniști, dvs puteți face treaba mai bine decât majoritatea celor din țara asta. Așa că rugămintea mea și cred că a tuturor din țara asta este să ne ajutați să trecem peste vremurile acestea, să începem o viață normală, o viață de civilizație pe care o dorim cu toții de atâta timp și care acum este mai aproape ca oricând de noi. Eu atâta vreau să spun”.

Discursul lui Victor Cionga este primit cu scandări: „Vom lupta!”, „Vom lupta pentru popor!”, „Noi luptăm cu teroriştii!”.

În video, cineva anunţă că pe bulevardul Dacia se trage: „Atenţie la mine. O să primiţi ordin acum să luptăm împotriva teroriştilor! Teroriştii sînt în apropierea noastră! Vom da arme acuma din ordinul Consiliului Superior, şi trecem la acţiune cum se ordonă”. Vedem apoi persoane în civil care se înarmează.

Victor Cionga ne-a spus acum: “Ulterior, au apărut informații că sunt trăgători de pe Dacia și că se trage în direcția Unității. Și atunci, cei de la USLA  mi-au spus că trebuie să mă adăpostesc în cabina portarului pentru că altfel aş fi fost în pericol. Am stat acolo preț de câteva minute bune, după care mi s-a spus că pot pleca.

În prima jumătate a anului 1990 am fost cu colegul meu Stratan la  Tinerama şi am discutat cu dl Ioan Itu de la care  am aflat  că pe cei de la USLA voiau să îi cheme pe stadionul Ghencea pentru o revista de front  și acolo să îi mitralieze din elicoptere şi să îi bombardeze cu AG-uri (aruncătoare de grenade) . După ce l-au omorat pe Trosca, voiau să facă acest lucru și cu acești oameni, care au refuzat pentru că știau ce-i așteaptă. De aceea au trimis tancurile pe care Stratan a reuşit să le oprească pe data de 24 decembrie.

Din acel moment, adica din data de 24 decembrie, USLA a fost desființată de facto, pentru că  din filmarea membrilor unităţii şi apoi difuzarea acesteia s-au aflat identitățile oamenilor. Filmându-i, s-au întâmplat două lucruri:  o dată s-a dovedit că ce se spunea despre ei – că sunt teroriști – nu era adevărat și, al doilea lucru, i-a desființat. Una din condițiile pentru recrutare era să nu ieși în evidență, să fii anonim. Când au făcut filmul, s-a terminat activitatea acestor oameni în cadrul USLA. Mai târziu  am întrebat ce s-a întâmplat cu ei ulterior. Mi s-a răspuns că i-au trimis la alte unități și au devenit profesori, nu mai erau activi în unitatea USLA.

După 1990, unitatea a luat denumirea de Brigada Antiteroristă (BAT), fiind integrată în Serviciul Român de Informații”.

• Rechizitoriul Revoluției: “Ion Iliescu a întreprins acţiuni de dezinformare pentru a-şi consolida puterea”; activitate sistematică şi generalizată de dezinformare a populaţiei României cu privire la existenţa unor forţe contrarevoluţionare securist-teroriste şi necesitatea lichidării acestora”

Ion Iliescu a întreprins, în perioada Revoluției, acţiuni de dezinformare pentru a-şi consolida puterea.

Procurorii susțin: “Începând cu data de 22.12.1989 (orele 16.00) şi până la data de 30.12.1989, inculpatul civil Iliescu Ion, folosindu-se de autoritatea de care dispunea în calitate de lider al noii structuri care preluase puterea politico-militară în stat, de iniţiator şi coordonator al comandamentului unic de conducere (organism politico-militar), respectiv de preşedinte al CFSN (care şi-a subordonat întreaga forţă militară a României), prin apariţiile sale la TVR şi comunicatele CFSN, a desfăşurat o activitate sistematică şi generalizată de dezinformare a populaţiei României şi a opiniei publice internaţionale cu privire la existenţa unor forţe contrarevoluţionare securist-teroriste şi necesitatea lichidării acestora, acţionând în mod direct şi nemijlocit, la generarea şi amplificarea unei psihoze securist-teroriste, cu scopul de a-şi asigura, în contextul Revoluţiei române, accederea la putere, menţinerea şi consolidarea puterii politice în stat, precum şi legitimarea în faţa opiniei publice. (…) Dezinformarea realizată de inculpatul civil Iliescu Ion şi grupul restrâns care l-a susţinut în preluarea, menţinerea şi consolidarea puterii politice, din care a făcut parte şi inculpatul civil Voiculescu Gelu-Voican, nu a fost una întâmplătoare, de moment, ci s-a încadrat şi derulat potrivit regulilor şi tehnicilor de dezinformare specifice doctrinei militare, bazată pe demonizare, divizare şi derută generalizată. Ţinta dezinformării nu au fost doar manifestanţii din stradă ci întreaga opinie publică românească şi, implicit, opinia publică internaţională. (…) Psihoza securist-teroristă a stat la baza acţiunilor violente (prin folosirea de armament militar). Focul fratricid, tragerile haotice, consumul uriaş de muniţie au fost efecte directe ale instaurării psihozei securist-teroriste. Analiza întregului material probator al dosarului relevă această concluzie. În lipsa acestei psihoze, tragediile survenite începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989 nu s-ar fi produs. În baza probelor administrate, s-a concluzionat că nu au existat alte cauze ale survenirii acestor tragedii. În timpul Revoluţiei nu au acţionat forţe teroriste sau terorist-securiste, nu au acţionat forţe străine, neacţionând nici alte forţe interne total acoperite (de genul structurilor de rezistenţă). Faptele reţinute în sarcina inculpatului civil Iliescu Ion, au determinat, în mod direct şi conştient, producerea de multiple acţiuni violente, prin folosirea armelor de foc şi a tehnicii de luptă aflată în dotarea forţelor armate, care au avut ca urmare imediată punerea în pericol a vieţii, integrităţii fizice şi psihice, precum şi dreptul la libertate al cetăţenilor români. Inculpatul civil Iliescu Ion a avut reprezentarea faptului că acţiunile sale, care au generat şi amplificat psihoza securist-teroristă, erau apte să aibă drept rezultat uciderea unor persoane, vătămarea integrităţii fizice sau psihice, lipsirea de libertate, în mod nelegal, sau alte asemenea fapte inumane care cauzează suferinţe mari sau vătămări unor persoane, consecinţe care se circumscriu variantelor normative ale infracţiunii contra umanităţii”.

În rechizitoriul în dosarul Revoluţiei, se mai spune că “Grupul Iliescu” a avut ca scop înlăturarea lui Ceauşescu, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS.

•  Cine este Gheorghe Stratan

Gheorghe Stratan, profesor universitar  în domeniul istoriei științei, este absolvent al Facultății fizică a Universității din București (promoția 1965) și doctor în fizică al aceleiași universități (din 1974). Din 1968 este cercetător al Institutului de Fizică Atomică din Măgurele iar din 2013 – profesor și cercetător științific în Laboratorul Bogoliubov de Fizică Teoretică de la Institutului Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna, IUCN-Dubna. În perioada 1970-1975 a fost cercetător în Laboratorul de Fizică Teoretică al aceluiași institut și șeful grupului de cercetători Români de aici.

În 1994 primește medalia de aur Primo Rovis a Fundației Internaționale Trieste pentru Progresul și Libertatea Științei, acordată pentru contribuția la popularizarea și apărarea științei autentice.

Între 2000 și 2003 este președinte al Consiliului Științific al Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei din Măgurele, membru al Consiliului Științific al IUCN-Dubna (2003) și, timp de cinci ani, 2003-2008, șeful Catedrei de Istoria și Metodologia Științei de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Este cel căruia i se datorează alcătuirea, în anul 2008, a expoziției Galileo 400,  consacrată împlinirii a patru secole de la primele observații astronomice ale lui Galileo Galilei, efectuate cu un instrument optic. Expoziția a fost prezentată în cinci limbi de 20 de ori, în 18 orașe, din 6 țări de pe trei continente.

În anul 2014 devine Doctor Honoris Causa al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare – IUCN de la Dubna.

………….

Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă

Înfiinţarea la 15 decembrie 1977 a Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă s-a produs ca urmare a evidenţierii, la vremea respectivă, a unor focare de ameninţări teroriste care vizau, direct sau indirect, România. În decursul activităţii, Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă s-a confruntat cu numeroase încercări de pătrundere în spaţiul naţional a unor membri sau simpatizanţi ai diferitelor mişcări teroriste. Lucrurile nu s-au oprit însă la desfăşurarea de acte premergătoare organizării de acţiuni violente; s-a încercat organizarea de atentate teroriste chiar pe teritoriul României, ţintele vizate fiind în general reprezentanţi oficiali ai diferitelor state la Bucureşti.