Economia mondială a accelerat în august, dar se acumulează semnalele unei noi crize (Andrei Rădulescu)

de Andrei Rădulescu

Pe parcursul ultimelor luni economia mondială a prezentat un grad înalt de rezistență la schimbările structurale din perspectiva politicii comerciale în SUA și la persistența tensiunilor geopolitice.

Spre exemplu, indicatorii economici avansați estimați de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru țările din G-20 au crescut pentru a 10-a lună consecutiv în august, cu un ritm anual în accelerare la 0,6%. Este cea mai bună dinamică din luna februarie 2024, după cum se poate observa în graficul de mai jos.

Totodată, ritmul de evoluție al activității economice mondiale a accelerat pentru a patra lună la rând în luna august 2025, fiind înregistrată cea mai bună evoluție din luna mai 2024, potrivit indicatorului PMI (Indicele managerilor de achiziții) Compozit estimat de S&P Global.

Pe de altă parte, atrag atenția cu privire la acumularea de semnale de declanșare a unei noi crize economico-financiare mondiale. În primul rând, perspectivele de evoluție a activității economice mondiale pe termen scurt (următoarele 12 luni) s-au deteriorat în luna august 2025, spre unul din cele mai reduse niveluri de la momentul incidenței pandemiei coronavirus.

De asemenea, gradul de divergență între principalele blocuri economice ale lumii s-a intensificat în ultimele luni, spre cel mai ridicat nivel din perioada celui de-al doilea val al Marii Recesiuni, criza datoriilor suverane în Europa, dacă luăm în considerare evoluția cursurilor real efective ale dolarului SUA, monedei unice europene, yuan-ului, yen-ului și lirei sterline.

În plus, implementarea noilor tarife la importurile de bunuri în SUA, precum și încorporarea revoluției inteligenței artificiale reprezintă noi surse de divergență între marile blocuri economice ale lumii pe termen mediu.

În acest context, atrag atenția cu privire la faptul că economia Uniunii Europene va plăti din nou cea mai scumpă factură în contextul noii realități pe plan mondial, date fiind nivelurile ridicate ale gradului de deschidere comercială, rigidității și reglementării.

Prin urmare, este foarte ridicată probabilitatea ca divergența între Uniunea Europeană și SUA din perspectiva indicatorului PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare să se intensifice în trimestrele următoare.

Totodată, economia Europeană se confruntă în prezent și cu provocările din sfera finanțelor publice din Franța, a doua economie a Uniunii.

De asemenea, dacă estimăm contribuția factorilor de producție la ritmul anual al PIB potențial pentru Zona Euro (nucleul dur al Uniunii Europene, cu o contribuție de 85% la PIB) am observa o evoluție nefavorabilă a productivității multifactoriale pe parcursul ultimilor trei ani.

Perspectivele incidenței unei noi crize economico-financiare pe mapamond sunt susținute și de tendința de creștere a cotației metalului galben (acesta urcând recent pe locul doi în rezervele internaționale după dolarul american), precum și de persistența tensiunilor geopolitice, cursa înarmării, modificările climatice și supraevaluarea prețurilor activelor financiare.