România se poate confrunta oricând cu o nouă criză pe finanțe publice; Elasticul din sfera finanțelor publice la limita rezistenței – de la economia mondială, la economia națională (opinie Andrei Rădulescu)

Autor: Andrei RĂDULESCU, Membru al Comitetului Bretton Woods (singurul economist din România și țările Europei Centrale și de Est), Cercetător Senior, Institutul de Economie Mondială din cadrul Academiei Române și membru al Centrului de Excelenţă în Comerţ Exterior (proiect lansat de Academia Română, Academia de Studii Economice din Bucureşti şi Institutul Naţional de Statistică)

• Atrag atenția cu privire la majorarea cheltuielilor de personal cu un ritm anual de 20,9% (superior dinamicii medii anuale a salariului net pe economie, de 13,8%) și la creșterea cheltuielilor cu bunuri și servicii cu o rată anuală de 25,7% în primele cinci luni ale anului 2024.

În perioada recentă am asistat la intensificarea riscurilor din sfera finanțelor publice, atât pe planurile mondial și european, cât și la nivel național, într-o conjunctură caracterizată prin presiunea exercitată de trei factori:

1. tendința de creștere pentru costurile reale de finanțare (costurile nominale de finanțare ajustate cu inflația), pe fondul nivelurilor ridicate ale ratelor nominale de dobândă și procesului de dezinflație – dinamica anuală a prețurilor de consum converge gradual către țintele băncilor centrale;
2. contextul electoral – în 2024 (numit și Marele An Electoral de către Fondul Monetar Internațional) sunt programate alegeri generale în țări care contribuie cu peste 50% la formarea PIB-ului mondial;
3. consecințele șocurilor exogene din ultimii ani, inclusiv persistența tensiunilor geo-politice.

Astfel, potrivit datelor Rezervei Federale (FED), în prezent costul real de finanțare pe scadența 10 ani din Statele Unite (prima economie a lumii, cu un PIB nominal de peste 28 mii miliarde dolari) se situează în zona maximelor din vara anului 2007 (perioada declanșării Marii Recesiuni, conform literaturii macroeconomice internaționale), aspect evidențiat în graficul următor.

Subliniez faptul că evoluția costului de finanțare din Statele Unite reprezintă un barometru pentru costul de finanțare pe plan mondial.

Totodată, atrag atenția cu privire la faptul că, în prezent, nivelul ratei reale de dobândă pe scadența 10 ani în SUA este superior ritmului anual de creștere economică pe termen lung din economia americană, previzionat de Rezerva Federală la 1,8%.

Cu alte cuvinte, riscul să asistăm la un fenomen de bulgăre de zăpadă pe datoria publică din Statele Unite (acumulare de datorie publică, pe fondul unui nivel de cost real de finanțare superior ritmului de creștere din economie) este foarte mare, cel mai ridicat din ultimele decenii.

De altfel, în 2023 ponderea deficitului finanțelor publice în PIB în Statele Unite s-a situat la 8,8%, nivel mai mult decât dublu comparativ cu cel din 2022 și peste media anuală din perioada 2001 – 2019 (5,4%), conform datelor Fondului Monetar Internațional (FMI).

Totodată, ponderea datoriei publice în PIB-ul SUA s-a majorat de la 120% în 2022 la 122,1% în 2023, potrivit aceleiași surse.

Aceste evoluții coroborate cu tendința de creștere pentru costurile de finanțare au determinat majorarea cheltuielilor cu dobânzile aferente datoriei publice din SUA la peste 1.000 miliarde dolari în 2023, nivel superior (pentru prima oară în istorie) cheltuielilor cu apărarea.

În China (a doua economie a lumii) ponderea deficitului bugetar în PIB s-a situat la 7,1% în 2023, în ajustare de la 7,5% în 2022, dar peste nivelul mediu anual din intervalul 2001 – 2019 (1,9%), conform datelor FMI.

Ponderea datoriei publice în PIB s-a menținut însă pe tendința ascendentă, până la 83,6% în 2023, nivel record.

În Uniunea Europeană ponderea deficitului bugetar în PIB s-a intensificat de la 3,4% în 2022 la 3,5% în 2023, conform datelor Eurostat.

Cu toate acestea, ponderea datoriei publice în PIB s-a ajustat la 81,7% în 2023 (de la 83,4% în 2022), cel mai redus nivel din 2019, potrivit statisticilor Eurostat.

Datele Eurostat indică faptul că România a înregistrat în 2023 un deficit bugetar de 6,6% din PIB (în intensificare de la 6,3% în 2022), al treilea cel mai ridicat nivel în rândul țărilor membre ale Uniunii Europene, după Italia și Ungaria (cu niveluri de 7,4%, respectiv 6,7%).

De asemenea, ponderea datoriei publice în PIB s-a majorat la 48,8% în România anul trecut, un nivel record.

Nu în ultimul rând, situația finanțelor publice din România a continuat să se deterioreze în primele luni ale anului curent.

Conform datelor Eurostat, ponderea deficitului bugetar în PIB s-a situat la 7,0% în primul trimestru din 2024 (România situându-se pe primul loc în rândul țărilor din Uniunea Europeană), în intensificare de la 6,6% în primul trimestru din 2023.

Totodată, în perioada ianuarie – mai 2024 finanțele publice au înregistrat un deficit de 3,4% din PIB, în intensificare de la 2,3% din PIB în intervalul similar din 2023, potrivit datelor publicate de Ministerul Finanțelor din România.

Atrag atenția cu privire la majorarea cheltuielilor de personal cu un ritm anual de 20,9% (superior dinamicii medii anuale a salariului net pe economie, de 13,8%) și la creșterea cheltuielilor cu bunuri și servicii cu o rată anuală de 25,7% în primele cinci luni ale anului 2024.

Aceste evoluții nu sunt sustenabile, mai ales în contextul riscurilor și provocărilor din sfera economiei reale (dinamică sub potențial) și finanțelor publice (România se află în procedură de deficit excesiv și nu a implementat măsuri eficiente de consolidare fiscal-bugetară, aspect semnalat recent și de Comisia Europeană) și tendinței de majorare a costurilor reale de finanțare.

În scenariul intensificării percepției de risc pe piețele financiare internaționale (unda de euforie din ultimele luni nu poate fi sustenabilă) am putea asista la reducerea expunerii investitorilor internaționali pe titluri de stat din țări cu niveluri ridicate ale deficitului fiscal-bugetar (cazul României), mai ales că probabilitatea implementării de măsuri de consolidare în an electoral este foarte scăzută.

Spre deosebire de perioada Marii Recesiuni, în prezent ponderea datoriei publice în PIB în România este mult mai mare (peste 50%, comparativ cu aproximativ 12% în 2008), iar riscul ca rata reală de dobândă să se poziționeze peste ritmul de evoluție din economia reală în perioada următoare este foarte ridicat.

Cu alte cuvinte, România se poate confrunta oricând cu o nouă criză pe finanțe publice, mai ales că nivelul actual al deficitului bugetar este determinat de componenta structurală, care nu se poate ajusta fără ample reforme structurale (inclusiv în sfera Administrației Publice).

Date fiind provocările structurale din sfera finanțelor publice interne, probabilitatea ruperii elasticului la momentul incidenței unei unde de ajustări pe piețele financiare internaționale este foarte ridicată.

În acest context, atrag atenția cu privire la faptul că ponderea deficitului bugetar în PIB ar putea depăși pragul de 9% în 2024, iar România va trebui să implementeze un amplu proces de consolidare fiscal-bugetară începând cu 2025, care să includă majorări de taxe, reduceri de cheltuieli și reforma administrativă.