Eugen Lascu: Distanțare socială sau distanțare fizică?!

Zilele acestea mă întâlnesc obsesiv cu sintagma “distanțare socială”.

Eu, personal, n-o împărtășesc. Așa cum definea Aristotel, omul este “zoon politikon”, “animal social”. Suntem construiți să fim fiinţe sociale – să socializăm. Distanțarea “socială”, în ultimă instanță izolarea socială, o privesc ca pe un pericol de alienare.

Cred cu convingere că paradigma socializării va cunoaște mutații profunde în următorii ani, în următoarele decenii. În opinia mea, sunt doi factori care contribuie major la această redefinire a raporturilor umane;

• Un prim factor este reprezentat de revoluția tehnologică a secolului XXI, de mutarea, prin tehnologia IT, digitală, tot mai mult în spațiul social virtual. Începem să trăim tot mai mult într-un spațiu virtual, fără atingere fizică, uneori fără atingere “umană”. Această virtualitate aduce cu sine, bineînțeles, și capcane. Nu am de gând să elaborez pe această temă. Nu sunt un specialist. Nu pot decât să constat că intrăm într-o altă dimensiune, într-o altă paradigmă, care ne va schimbă mințile, ne va remodela culturile și ne va marca comportamentele.

Vom rămâne ființe sociale, nu ni se va schimba genomul. Vom socializa alt fel, dar nu cred că se vor produce distanţări sociale.

• Un al doilea factor care se prefigurează este reprezentat de dezechilibrele ecologice, de pericolele tot mai mari, mai greu de anticipat generate de o planetă agonizantă, pe care omul în goana lui pentru “mai bine” a îmbolnăvit-o, a paralizat-o. Ce ne dă Ea înapoi?…ceea ce merităm: catastrofe naturale, pandemii, etc.

Experiența pe care o trăim acum…de “distanțare socială” este rezultatul acestui drum (sper că nu ireversibil!). Repet, vom rămâne ființe sociale, nu ne vom distanța social, dar vom socializa alt fel.

Acum câteva zile, stând în izolare…”fizică”, m-am gândit că în esență tot ce ni se întâmplă sunt încercări și provocări date de DUMNEZEU. Acum va trebui să ne probăm din plin “daturile”: de “zoon politikon”, de ființe raționale și creative, să ne redefinim culturile, ideile de “bine”, “fericire”.

Cred că , în fapt, despre ce vorbim în esență este “distanțarea fizică”, nevoia de a nu ne apropia (fizic) prea mult, nevoia de a păstra o distanță de protecție, de a nu ne contamina, dar vom continua să trăim împreună, să comunicăm, să socializăm, să găsim răspunsuri la “provocările”de care aminteam mai sus.

Întorcându-ne la…greci!! “Pathemata Mathemata”