Eugen Lascu: Frenezia populismului – suspendarea ratelor creditelor

Trebuie să înțelegem că se impune să construim mecanisme economice și sociale sănătoase, să nu vindem iluzii, pentru care vom plăti un preț greu. Băncile nu trebuie nici mitizate nici demonizate, sunt pur și simplu necesare.

Privesc cu destul de mare îngrijorare inițiativa legislativă referitoare la  frenezia legislativă din ultimele zile.

O parte din aceste măsuri sunt necesare, având în vedere momentele dificile pe care le parcurgem și care se impun a fi grabnic soluționate. Altele sunt de-a dreptul discutabile.

În opinia mea, se aruncă cu generozitate promisiuni a căror singură rațiune este  crearea de iluzii ….. votanților.

Una din aceste aceste promisiuni este aceea de a suspenda, de-a valma, pentru nouă luni (cât o gestație!!),  ratele creditelor, punând băncile într-o situație greu de gestionat, care le poate afecta sever lichiditatea.

Ce nu știu și nu înțeleg  toți acești susținători fervenţi esta că băncile nu sunt altceva decât niște entități care asigură servicii de intermediere financiară. Ce înseamnă asta!? Că iau bani de la cei care au disponibilități, deponenți (persoane fizice, companii etc), pe baza unui contract prin care se obligă să-i conserve, să-i remunereze, prin dobânzi. Totodată dau bani celor care au nevoie, debitori (persoane fizice, companii etc), pe bază de contract, prin care cei din urmă se angajează să-i restituie  și totodată să-i remunereze, prin dobânzi.

În esență, banii nu sunt ai băncilor decât în mică măsură (a fost unul, Peter Cooke, care a propus o rație de partcipare a băncilor cu capital propriu la fiecare credit acordat. “Cooke ratio” sau “Basel ratio” este reglementată la nivelul sistemului bancar de normele Comisiei de la Basel). În majoritate covârșitoare, sursele de cash care stau la baza procesului de creditare bancară sunt ale deponenților. Prin urmare, băncile nu se pot aventura la soluții propuse de politicieni confuzi, decât cu asigurarea unor condiții de risc special, care trebuie să protejeze banii, investițiile deponenților. Se impune o abordare diferențiată, bazată pe principii și evaluări de risc bine definite. Această asolutie populistă nu face altceva decât să inducă tensiuni inutile și în ultima instanță să conducă la experiențe perdante.

Acest freamăt legislativ fluturat de diverși ploiticieni, prieteni ai lui Robin Hood, este total populist, contraproductiv, perdant, care nu face decât să inducă o febră și mai mare unui organism economic și așa foarte fragil.

Trebuie să înțelegem că se impune să construim mecanisme economice și sociale sănătoase, să nu vindem iluzii, pentru care vom plăti un preț greu. Băncile nu trebuie nici mitizate nici demonizate, sunt pur și simplu necesare.

Să nu transformăm criza în bucuria rău-platnicilor.