Şocate de tarifele vamale şi de “politica de demolare” a preşedintelui american Donald Trump, puterile Europei se reunesc între 13-15 februarie la Conferinţa de Securitate de la Munchen, cu gândul la ceea ce s-a întâmplat acum un an, când vicepreşedintele SUA, JD Vance, a ţinut un discurs înflăcărat care anunţa o nouă eră turbulentă în relaţiile transatlantice, scrie joi dpa, potrivit Agerpres.
Acum un an, de la tribuna Conferinţei de Securitate de la Munchen, la mai puţin de o lună de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, vicepreşedintele american i-a atacat pe “comisarii” UE pentru presupusa cenzurare a libertăţii de exprimare, a acuzat guvernele că deschid “porţile” către migraţia în masă şi a avertizat că cea mai mare ameninţare la adresa Europei nu vine din agresiunea rusească, ci “din interior”.
După discursul ideologic de 20 de minute al lui Vance, mulţi au părăsit sala punând la îndoială nu doar viitorul alianţei, ci şi dacă aceasta va supravieţui în următorii patru ani.
“A fost un şoc”, a declarat Astrid Chevreuil, cercetătoare invitată la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS) din Washington.
Animozitatea făţişă a spulberat orice iluzii rămase şi a semnalat “abordarea tranzacţională şi uneori chiar de tip extorsiune a actualei administraţii faţă de afacerile externe”, a declarat ea pentru dpa.
Chevreuil a mai afirmat pentru dpa că se aşteaptă să vadă vineri “europeni care se pun pe primul loc” la deschiderea conferinţei din acest an în oraşul din sudul Germaniei.
Această stare de spirit a fost reflectată în raportul anual privind securitatea globală al conferinţei, publicat săptămâna aceasta, care avertizează fără menajamente că “politica demolatoare” a lui Trump distruge ordinea internaţională construită după al Doilea Război Mondial.
Cea de-a 62-a ediţie a forumului de trei zile va reuni la Munchen aproximativ 60 de lideri mondiali, 100 de miniştri ai apărării şi afacerilor externe, precum şi o serie de generali, diplomaţi, legislatori şi experţi în politici publice, o tradiţie care datează din 1963.
Printre participanţi se numără preşedintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Friedrich Merz, prim-miniştrii britanic Keir Starmer, danez Mette Frederiksen şi polonez Donald Tusk, alături de înalţi oficiali ai UE şi NATO.
De data aceasta, secretarul de stat american şi consilier pentru securitate naţională, Marco Rubio, va lua cuvântul în numele administraţiei Trump.
Rubio s-a dovedit a fi un mesager al agendei “America First” (America pe primul loc – n.r.), dar nu a îmbrăţişat stilul provocator şi conflictual care a definit apariţia lui Vance – ceea ce sugerează că “muniţia” retorică va fi probabil mai limitată.
În schimb, accentul se va pune pe modul în care liderii Europei intenţionează să riposteze.
După un an în care Trump a impus tarife vamale mari Europei, a urmărit o relaţie mai caldă cu preşedintele rus Vladimir Putin, a publicat o Strategie de Securitate Naţională care deplângea, între altele, că Europa se confruntă cu “ştergerea civilizaţiei” din cauza politicilor sale de migraţie şi a demarat o campanie agresivă de dobândire a Groenlandei, teritoriu autonom din cadrul Regatului Danemarcei, întrebarea cu care se confruntă liderii prezenţi la Munchen este în ce măsură sunt pregătiţi să-şi traseze propria cale, una mai independentă de Washington.
Macron a fost una dintre cele mai puternice voci care promovează o viziune a unei viitoare ordini europene care nu depinde de umbrela de securitate a SUA.
“Trebuie să ne gândim la Europa ca la o putere pe care o creăm împreună. Trebuie să fim capabili să ne protejăm de restul lumii. Trebuie să încercăm să ne extindem modelul”, a insistat preşedintele francez într-un interviu comun acordat mai multor ziare europene săptămâna aceasta.
Merz a reiterat din ce în ce mai mult acest mesaj, avertizând luna trecută participanţii la Forumul Economic Mondial de la Davos, din Elveţia, că lumea a intrat într-o eră mai dură a “politicii marilor puteri” şi că UE trebuie să acţioneze rapid sau să rişte să ajungă la mila Chinei şi a Statelor Unite.
Cele două cuvinte care răsună pe coridoarele puterii de la Bruxelles şi până la Varşovia – şi se extind în nenumărate documente de politici ale grupurilor de experţi – sunt “autonomia strategică”.
Aceasta include securizarea lanţurilor de aprovizionare pentru materii prime şi tehnologii critice, cum ar fi semiconductorii, realizarea în comun a achiziţiilor pentru apărare şi cheltuieli mai mari pe plan intern în loc să se bazeze pe firme din afara UE şi încheierea de acorduri comerciale care să ofere Europei un control mai mare asupra viitorului său economic.
Privind chiar mai departe, Franţa, Regatul Unit şi Germania discută inclusiv perspectiva unei umbrele nucleare europene.
Veteranul diplomat german Wolfgang Ischinger, preşedintele Conferinţei de Securitate de la Munchen, îndeamnă Europa să utilizeze mai mult arsenalul nuclear francez şi britanic ca factor de descurajare, deşi ar dori ca acesta să rămână în cadrul existent al NATO.
Un astfel de demers “ar trimite un semnal de autoafirmare europeană ruşilor, americanilor şi chinezilor”, a apreciat el pentru dpa.
Totodată, există deja un amplu consens că linguşirea, concilierea sau speranţa că drama va trece pur şi simplu nu mai sunt strategii viabile – nici pentru gestionarea crizei curente, nici pentru planificarea pe termen lung.
“Europenii, cred, au învăţat că nu trebuie să fie naivi în ceea ce priveşte intenţiile administraţiei” SUA, a afirmat Chevreuil, care a lucrat în serviciul extern francez pe probleme nucleare legate de NATO şi Rusia.
Ea a apreciat că modul în care a fost gestionată tentativa de dobândire a Groenlandei de către Trump – un episod despre care unii se temeau că ar putea distruge NATO – a demonstrat că europenii au puterea de a acţiona uniţi, de a “trasa linii roşii” şi de a reaminti Washingtonului că până şi o alianţă veche poate sluji în continuare interesele SUA.
| Știri BVB