European Grids Package – O  mai bună integrare a pieței ar putea duce la economii anuale de 40 de miliarde EUR, în timp ce stimularea comerțului transfrontalier cu energie electrică cu 50% ar putea crește creșterea anuală a PIB-ului UE cu aproximativ 18 miliarde EUR până în 2030

• Încă dispunem de prea puțină energie produsă intern și nu am atins nivelul de interconectare între statele membre care ar permite crearea unei adevărate uniuni energetice

• Costul inacțiunii este uluitor: în 2022, combustibilii fosili au avut cea mai mare pondere în consumul brut de energie disponibil în UE (70 %), 98 % din totalul petrolului și gazelor utilizate în statele membre fiind importate.

• În 2024, Europa a cheltuit aproximativ 375 de miliarde EUR pentru importurile de combustibili fosili.

În ultimii ani, Uniunea Europeană s-a aflat la o răscruce critică din cauza schimbărilor geopolitice și a fluctuațiilor comerciale fără precedent la nivel mondial. Războiul de agresiune continuu al Rusiei împotriva Ucrainei a subliniat importanța capitală a securității energetice și a competitivității în modelarea destinului nostru colectiv. Este esențial să ne asigurăm că întreprinderile și cetățenii noștri, indiferent de statul membru în care se află, au acces la energie curată și la prețuri accesibile, produsă în Europa. Acest lucru poate fi realizat însă numai prin consolidarea infrastructurii noastre energetice, care constituie coloana vertebrală nu numai a sistemului nostru energetic, ci și a Europei înseși, potrivit Comunicării Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor.

Documentul precizează: “Rețelele sunt esențiale în acest efort. Prin facilitarea fluxului eficient de energie între statele membre, integrarea energiei curate mai ieftine și accelerarea electrificării, acestea contribuie la scăderea prețurilor la energie și susțin un nivel de trai accesibil pentru toți europenii, astfel cum se subliniază în Planul de acțiune al Comisiei pentru energie accesibilă.

În același timp, ele asigură un aprovizionare sigură și fiabilă și permit țărilor să se sprijine reciproc în momentele de nevoie, în conformitate cu obiectivele REPowerEU și permițând eliminarea treptată a importurilor de energie din Rusia.

În ciuda progreselor înregistrate în cadrul juridic actual al UE, încă dispunem de prea puțină energie produsă intern și nu am atins nivelul de interconectare între statele membre care ar permite crearea unei adevărate uniuni energetice, întrucât mai multe state membre nu sunt pe cale să îndeplinească obiectivul de interconectare de 15 % până în 2030.

Costul inacțiunii este uluitor: în 2022, combustibilii fosili au avut cea mai mare pondere în consumul brut de energie disponibil în UE (70 %), 98 % din totalul petrolului și gazelor utilizate în statele membre fiind importate.

Acest lucru expune UE la volatilitatea prețurilor și la riscuri geopolitice. În 2024, Europa a cheltuit aproximativ 375 de miliarde EUR pentru importurile de combustibili fosili.

În contrast puternic, investițiile în energie regenerabilă și rețele rămân relativ scăzute: Europa a cheltuit 117 miliarde USD în 2025, în timp ce China a cheltuit 327 miliarde USD.

Integrarea insuficientă și subinvestițiile în infrastructura noastră energetică au un impact direct asupra facturilor la energie ale cetățenilor europeni și asupra dezvoltării sectoarelor strategice din întreaga UE, cum ar fi industriile cu emisii nete zero sau sectorul digital. Rapoartele Draghi și Letta subliniază că prețurile noastre la energie electrică rămân de 2-3 ori mai mari decât cele din SUA; prețurile cu amănuntul ale energiei electrice din UE pentru industrie erau, în al doilea trimestru al anului 2024, de 2,2 ori mai mari decât cele din SUA, de două ori mai mari decât cele din China și de 1,2 ori mai mari decât cele din Japonia (istoric mai mici).

În prima jumătate a anului 2025, prețul mediu al energiei electrice pentru consumatorii din UE a variat de la 0,3835 EUR pe kWh în Germania la 0,1040 EUR pe kWh în Ungaria, în timp ce prețurile energiei electrice pentru consumatorii non-casnici au variat de la 0,2726 EUR pe kWh în Irlanda la 0,0804 EUR pe kWh în Finlanda.

Un motiv cheie pentru această disparitate este nivelul insuficient de investiții și integrare a infrastructurii noastre. Dacă nu luăm măsuri, 45% din necesarul de capacitate transfrontalieră de energie electrică (echivalentul a 41 GW) va rămâne nesatisfăcut până în 2030, iar energia regenerabilă neutilizată ar putea ajunge la 310 TWh până în 2040, adică aproape jumătate din consumul de energie electrică din 2023.

Pe de altă parte, beneficiile acțiunii sunt clare: o mai bună integrare a pieței ar putea duce la economii anuale de 40 de miliarde EUR, în timp ce stimularea comerțului transfrontalier cu energie electrică cu 50% ar putea crește creșterea anuală a PIB-ului UE cu aproximativ 18 miliarde EUR până în 2030 (sau 0,1 %10).

Până în 2030, ne lipsesc 88 GW de capacitate transfrontalieră de transport al energiei electrice. Investirea a 5 miliarde EUR ar reduce costurile sistemului cu 8 miliarde EUR, generând un câștig economic net de 3 miliarde EUR și evidențiind modul în care dezvoltarea rețelei poate aduce o valoare adăugată reală și economii de costuri pentru europeni.

Prin urmare, este imperativ să luăm în mod colectiv măsuri decisive pentru a rezolva problemele structurale legate de planificarea și punerea în aplicare a infrastructurii energetice a UE, pentru a realiza cu succes o adevărată Uniune a Energiei care să permită independența energetică, să consolideze competitivitatea noastră, să stimuleze decarbonizarea și să promoveze securitatea noastră energetică.

Pachetul privind rețelele europene prezentat astăzi de Comisie vizează tocmai acest lucru. În completarea acestor măsuri, inițiativa „Autostrăzile energetice”, lansată în 2025 de președinta von der Leyen în discursul său privind starea Uniunii, urmărește să accelereze progresele în ceea ce privește proiectele critice și urgente de infrastructură energetică prin acțiuni imediate, asigurându-se că putem valorifica întregul potențial al sistemului nostru energetic pentru a alimenta o Europă mai rezilientă, mai competitivă și mai durabilă.

Remedierea blocajelor structurale prin pachetul privind rețelele europene

A. Construirea unui viitor energetic unificat: consolidarea planificării infrastructurii transfrontaliere la nivelul UE și maximizarea utilizării infrastructurii existente

Cadrul actual de planificare a rețelelor în temeiul Regulamentului TEN-E a contribuit în mod semnificativ la coordonarea și dezvoltarea proiectelor de infrastructură energetică transfrontalieră. Din 2014, 124 de proiecte de interes comun (PIC) și proiecte de interes reciproc (PIR) au fost susținute cu 8,4 miliarde EUR din CEF, deblocând cel puțin 15,8 miliarde EUR în investiții private.

Cu toate acestea, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a asigura o coordonare fără sincope la nivel național, regional și al UE, precum și între sectoare, pentru a garanta o rețea complet optimizată și interconectată.

Pentru a avansa în această direcție, pe baza structurilor existente, a experienței acumulate până în prezent și a cooperării regionale consolidate, trebuie să trecem la un cadru UE de planificare a infrastructurii energetice transfrontaliere care să permită o identificare mai coordonată și mai solidă a nevoilor, asigurând astfel alinierea proiectelor la obiectivele europene actuale și viitoare. Pachetul sprijină, de asemenea, o rețea energetică europeană mai bine conectată, consolidând autonomia strategică, securitatea și reziliența Europei, promovând în același timp o cooperare sporită cu partenerii vecini din Spațiul Economic European (SEE), Comunitatea Energiei, Parteneriatul estic și vecinătatea sudică.

În urma pachetului propus astăzi, în termen de doi ani de la intrarea sa în vigoare, Comisia va elabora un scenariu central cuprinzător al UE, în concordanță cu obiectivele UE în materie de energie și climă, care să asigure un sistem rentabil, competitiv și sigur la nivelul UE. Scenariul central se va baza pe contribuțiile statelor membre și ale tuturor părților interesate relevante, luând în considerare sinergiile dintre sectoare. Pe baza acestuia, ENTSO și ENNOH vor identifica apoi nevoile de infrastructură. În plus, este necesară o intervenție europeană consolidată atunci când a fost identificată o nevoie de capacitate transfrontalieră, dar nu au fost prezentate propuneri de proiecte relevante pentru a răspunde acestei nevoi.

Comisia ar trebui să poată iniția un proces de „acoperire a lacunelor”, pe baza unei cooperări regionale solide, invitând operatorii de sisteme și, în cele din urmă, promotorii de proiecte să propună proiecte pentru a răspunde nevoilor neacoperite.

Pentru a realiza un sistem integrat, este esențială o coordonare mai strânsă între planificarea națională și cea europeană, deoarece elementele rețelei interne influențează în mod semnificativ dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere, care, la rândul său, afectează comerțul transfrontalier.

Planificarea rețelelor de distribuție trebuie, prin urmare, să fie bine coordonată cu planificarea la nivel de transport și ar trebui să implice îndeaproape atât publicul, cât și industria, astfel încât rețelele viitoare să fie pregătite să facă față creșterii producției și cererii de energie electrică.

În cooperare cu toate părțile interesate relevante, Comisia va continua să avanseze în această direcție în cadrul Planului de acțiune privind rețelele pentru 2023.

Între timp, maximizarea utilizării infrastructurii existente înainte de a investi în noi capacități este esențială pentru realizarea unei tranziții energetice accesibile și durabile și pentru asigurarea securității energetice. În conformitate cu principiul „eficiența energetică pe primul loc”, trebuie stimulate în continuare adoptarea pe scară mai largă a rețelelor inteligente de energie electrică, a tehnologiilor inovatoare și digitale și a măsurilor de eficientizare a rețelelor, atât la nivelul rețelelor, cât și al utilizatorilor, asigurându-se în același timp o capacitate suficientă a rețelelor pentru a răspunde în timp util cererii suplimentare. De exemplu, utilizarea tehnologiilor de îmbunătățire a rețelelor poate crește capacitatea globală a rețelelor din Europa cu 20% până la 40 % până în 2040 și poate reduce costurile cu 35 % în comparație cu extinderea tradițională a rețelelor până în 2040.

Pachetul european privind rețelele propune să ancoreze ferm aceste principii în planificarea rețelelor și să promoveze proiecte conexe, alături de extinderea infrastructurii fizice. Platforma Technopedia, lansată recent, prezintă cele mai bune practici în materie de îmbunătățire a rețelei și tehnologii inovatoare.

Anul viitor, Comisia va prezenta, de asemenea, o foaie de parcurs strategică pentru digitalizare și IA în sectorul energetic, contribuind la extinderea soluțiilor inteligente în rețelele europene. Instrumentele digitale pot contribui la abordarea volatilității crescute, în special din cauza integrării energiei din surse regenerabile. În plus, infrastructura de date de mari dimensiuni și infrastructura cloud pot contribui la consolidarea stabilității rețelei și, prin urmare, vor fi luate în considerare în cadrul procedurii de planificare.

Mai mult, întrucât accesul la rețele începe să devină o provocare în unele state membre, soluțiile creative pot contribui la eliberarea capacității și la gestionarea eficientă a cozilor de așteptare. Orientările privind conexiunile eficiente la rețea adoptate astăzi oferă recomandări și prezintă bune practici pe care statele membre și autoritățile naționale de reglementare le pot aplica pentru a aborda imediat aceste provocări și pentru a utiliza în mod cât mai eficient rețelele existente. Acestea includ aplicarea principiului „primul venit, primul servit”, criterii transparente de maturitate pentru toate cererile de conectare, stabilirea unor etape clare de dezvoltare a proiectelor, cu sancțiuni asociate pentru nerespectarea acestora, precum și monitorizarea și curățarea periodică a cozilor de așteptare pentru conectare.

Pachetul privind rețelele joacă, prin urmare, un rol esențial în asigurarea faptului că piața noastră de energie electrică rămâne robustă și eficientă. Acesta consolidează utilizarea eficientă a infrastructurii existente, contribuind astfel la punerea la dispoziție a 70 % din capacitatea de transport pentru comerțul transzonal cu energie electrică. În plus, acesta sprijină angajamentul nostru de a atinge obiectivul de interconectare a rețelelor electrice de 15 % până în 2030, pregătind în același timp lucrările pentru revizuirea Regulamentului privind guvernanța, în vederea alinierii la ambițiile noastre în materie de climă și energie pentru următorul deceniu.

B. Transformarea planurilor în acțiuni: accelerarea realizării proiectelor de infrastructură energetică pe teren

Identificarea nevoilor și a proiectelor de infrastructură reprezintă doar jumătate din drum. Chiar și atunci când proiectele sunt definite, construcția se blochează adesea din cauza procedurilor îndelungate de autorizare, a lipsei de acceptare din partea publicului, a obstacolelor de finanțare sau a dificultăților în repartizarea costurilor între statele membre. Toate aceste aspecte trebuie abordate, îmbunătățind în același timp securitatea și reziliența infrastructurii noastre împotriva perturbărilor deliberate și accidentale. În primul rând, autorizarea lentă rămâne unul dintre cele mai importante obstacole în calea implementării în timp util a infrastructurii energetice și a producției de energie în UE. În 2023, 26 % din proiectele de infrastructură prioritară (PCI) din domeniul energiei electrice au înregistrat întârzieri de 12 luni în medie, potrivit ACER, autorizarea reprezentând mai mult de jumătate din durata totală de implementare a infrastructurii de energie electrică.

În mod similar, termenele de autorizare variază foarte mult de la un stat membru la altul, în cazul rețelelor de transport durează în medie 5 ani, PCI-urile în medie 4,3 ani, proiectele de energie regenerabilă durează până la 9 ani, instalațiile de stocare 1-7 ani și stațiile de reîncărcare până la 2 ani.

În 2022 și 2023, UE a luat măsuri notabile pentru a accelera autorizarea proiectelor de energie regenerabilă și de infrastructură, inclusiv prin intermediul regulamentului de urgență (aplicabil până în iunie 2025) și al revizuirii Directivei privind energia regenerabilă (RED). Cu toate acestea, întârzierile persistă, în special în ceea ce privește integrarea stațiilor de stocare și de încărcare autonome. În plus, deși evaluarea de mediu este necesară pentru a asigura atât protecția biodiversității, cât și acceptarea socială a proiectelor, modalitățile sale actuale nu reflectă în mod eficient specificitatea proiectelor cu impact minim asupra mediului și pot provoca întârzieri inutile.

În acest context, pachetul european privind rețelele, în coordonare cu cadrul de reglementare al UE privind protecția mediului, stabilește un cadru la nivelul UE pentru simplificarea și accelerarea procedurilor de autorizare pentru toate infrastructurile de rețea, proiectele de energie regenerabilă, proiectele de stocare și stațiile de reîncărcare și consolidează în continuare dispozițiile privind PCI/PMI.

Decarbonizarea este prima măsură care poate contribui la protejarea naturii și la reducerea poluării atmosferice. Aceste proceduri de autorizare simplificate vizează cazurile în care, pe baza experienței vaste în punerea în aplicare a cadrului juridic actual, impactul asupra mediului este limitat; modificările propuse contribuie la atingerea unui echilibru între protecția biodiversității și implementarea rapidă a unui sistem de energie curată. Obiectivul este de a limita procesul de autorizare la maximum doi ani în majoritatea cazurilor, în funcție de tipul de proiect, și la maximum trei ani pentru proiectele cele mai complexe.

Participarea publicului la planificarea și funcționarea proiectelor este, de asemenea, esențială pentru consolidarea încrederii și atingerea obiectivelor UE, reducând astfel la minimum contestările judiciare de lungă durată.

Pachetul privind rețelele prevede ca proiectele de energie regenerabilă de peste 10 MW să redistribuie beneficiile populației locale, dincolo de comunitățile energetice.

De asemenea, acesta permite facilitatorilor independenți să sprijine dialogul și medierea timpurie, reducând și mai mult riscul contestărilor judiciare și promovând dezvoltarea cooperativă. Pentru a răspunde preocupărilor legate de acceptarea publică, Comisia va oferi, de asemenea, în primul trimestru al anului 2026, un set de instrumente practice privind includerea publicului, care va facilita schimbul de bune practici și consolidarea capacităților privind modul de implicare a cetățenilor și a autorităților locale și va promova partajarea beneficiilor proiectelor din domeniul energiei din surse regenerabile.

O a doua provocare provine din creșterea cererii de infrastructură energetică, care exercită o presiune semnificativă asupra lanțurilor de aprovizionare, disponibilității forței de muncă și competențelor, în timp ce blocajele din sectorul producției limitează din ce în ce mai mult extinderea și modernizarea sistemului nostru electric. Deși Europa găzduiește producători de tehnologie de rețea de vârf, capacitatea actuală de producție în unele segmente este insuficientă pentru a satisface cererea, iar sectorul trebuie să se extindă pentru a ține pasul.

După cum se subliniază în orientările privind conexiunile eficiente la rețea, vizibilitatea cererii este esențială pentru a ghida deciziile de investiții ale industriei. Pentru a contribui la soluționarea acestei probleme, Comisia va colabora cu entitatea DSO a UE pentru a crea, până la Forumul privind infrastructura energetică din 2026, o platformă pentru planificarea rețelei de distribuție a UE, care va oferi vizibilitate la nivel de distribuție asupra planurilor viitoare și a nevoilor de producție conexe în toate statele membre. Comisia promovează în mod activ o serie de măsuri pentru a atenua presiunile asupra lanțului de aprovizionare, în special prin consolidarea activității sale, inițiată în cadrul acțiunii 13 din Planul de acțiune privind rețelele, pentru a raționaliza și armoniza specificațiile tehnologice comune și cerințele tehnice și pentru a îmbunătăți interoperabilitatea sistemelor HVDC.

Modernizarea cadrului european privind achizițiile publice, anunțată pentru anul viitor, va fi, de asemenea, esențială pentru promovarea în continuare a obiectivului de sprijinire a bazei noastre de producție, inclusiv a tehnologiilor de rețea „fabricate în Europa”.

În al treilea rând, este necesară mobilizarea investițiilor private pentru a asigura o extindere accesibilă a rețelei. Întrucât infrastructura rețelei este finanțată în mare parte prin tarife, realizarea investițiilor substanțiale necesare (1,2 trilioane EUR până în 2040 pentru rețelele de energie electrică, inclusiv 730 de miliarde EUR numai pentru rețelele de distribuție și 240 de miliarde EUR pentru rețelele de hidrogen) reprezintă o provocare. Bazarea pe cadrul actual ar putea duce la prețuri mai mari pentru consumatori, ceea ce face necesară o acțiune a UE în acest domeniu. Prin urmare, trebuie să asigurăm tarife de rețea adaptate viitorului, explorând modalități suplimentare de finanțare a infrastructurii acolo unde este necesar, inclusiv prin solicitarea utilizării unei părți din veniturile din congestie pentru investiții în interconectări incluse pe lista PCI/PMI.

În plus, pe măsură ce infrastructura energetică transfrontalieră se integrează din ce în ce mai mult, tot mai multe proiecte aduc beneficii dincolo de teritoriile în care sunt construite. Acest lucru face ca repartizarea echitabilă și transparentă a costurilor să fie esențială pentru a evita sarcini disproporționate pentru consumatorii locali. Pentru a aborda această problemă, pachetul european privind rețelele vizează să asigure mai multă transparență, certitudine și echitate în modul în care sunt evaluate și repartizate costurile și beneficiile și să permită gruparea PCI sau PMI pentru a facilita discuțiile privind repartizarea costurilor. Gruparea poate facilita, de asemenea, finanțarea, de exemplu prin înființarea de vehicule cu scop special, atrăgând astfel investiții suplimentare.

Europa își intensifică sprijinul financiar pentru infrastructura energetică. Legislația adoptată recent privind revizuirea la jumătatea perioadei a politicii de coeziune permite autorităților naționale și regionale să realoce fondurile pentru perioada 2021-2027 către priorități cheie, cum ar fi tranziția energetică. În plus, propunerea Comisiei pentru următorul cadru financiar multianual include o facilitate pentru interconectarea Europei semnificativ consolidată. Cu toate acestea, finanțarea UE nu poate satisface singură nevoile noastre masive de investiții. Bugetul UE trebuie să joace un rol mai important în reducerea riscurilor asociate investițiilor private și în deblocarea finanțării de către investitorii instituționali. Viitoarea strategie de investiții în energia curată va propune acțiuni concrete pentru a atrage și a asigura un sprijin sporit din partea investițiilor din sectorul privat, inclusiv cu sprijinul BEI, un partener cheie în accelerarea extinderii rețelei.

În ceea ce privește hidrogenul, dezvoltarea proiectelor rămâne lentă din cauza bancabilității limitate și a riscurilor ridicate de-a lungul lanțului valoric. Pentru a remedia această situație, Comisia va evalua și, dacă este cazul, va sprijini punerea în aplicare a unor soluții posibile, cum ar fi contractele pentru diferență sau coordonarea transfrontalieră a instrumentelor de reglementare, inclusiv în cadrul grupurilor regionale la nivel înalt, pentru a asigura progrese coordonate și a contribui la acoperirea deficitelor de finanțare. În al patrulea rând, consolidarea securității și a rezilienței infrastructurii noastre energetice este esențială în contextul geopolitic actual și în lumina riscurilor crescânde legate de climă. Incidentele recente din Marea Baltică, inclusiv daunele aduse Balticconnector și Estlink 2, evidențiază vulnerabilitățile activelor energetice transfrontaliere, în timp ce evenimentele legate de climă și întreruperile accidentale rămân riscuri semnificative pentru securitatea aprovizionării noastre. Pentru a proteja independența energetică a UE, pachetul privind rețelele integrează de la început considerente de securitate fizică și cibernetică în planificarea proiectelor transfrontaliere, promovând reziliența și securitatea prin proiectarea de noi infrastructuri, sporește transparența în ceea ce privește proprietatea pentru a evita dependența de entități străine cu risc ridicat și asigură că îmbunătățirile aduse securității fizice și cibernetice și rezilienței infrastructurilor existente sunt eligibile pentru finanțare din CEF, prevenind în același timp suprapunerile cu alte forme de sprijin financiar din partea UE. În plus, pe baza planului de acțiune privind securitatea cablurilor, Comisia își va continua activitatea prin intermediul hub-urilor regionale de cabluri și va consolida aplicarea setului de instrumente pentru securitatea cablurilor.

Opt priorități pentru coloana vertebrală energetică a Europei: inițiativa „autostrăzilor energetice”

În discursul său privind starea Uniunii din 10 septembrie 2025, președinta von der Leyen a anunțat opt „autostrăzi energetice”. Bazându-se pe proiectele prioritare comunitare (PCI) și pe proiectele prioritare ale statelor membre (PMI) existente în cadrul TEN-E, precum și pe proiectele emblematice menționate în Planul de acțiune pentru energie la prețuri accesibile, autostrăzile energetice răspund celor mai urgente nevoi în materie de infrastructură energetică, care necesită un sprijin suplimentar pe termen scurt și un angajament special pentru punerea în aplicare, în vederea eliminării blocajelor care împiedică progresul.

Autostrăzile energetice vor spori securitatea energetică, vor reduce dependența de combustibilii fosili, vor integra mai multe energii regenerabile în rețea, vor promova electrificarea, vor reduce prețurile energiei, vor accelera punerea în aplicare a REPowerEU și vor ajuta statele membre să se adapteze la eliminarea treptată a importurilor de combustibili fosili din Rusia. Multe dintre autostrăzile energetice au statutul de PCI sau PMI în cea de-a doua listă a Uniunii de PCI și PMI publicată la 1 decembrie 2025, care cuprinde 235 de proiecte de infrastructură energetică transfrontalieră în cadrul UE și cu parteneri din țări terțe, precum interconectorul Celtic, cablul de interconectare al Mării Negre, Estlink 3. În cadrul TEN-E, toate PCI și PMI din lista Uniunii beneficiază de mai multe avantaje, printre care statutul prioritar și proceduri simplificate de acordare a autorizațiilor, precum și eligibilitatea pentru a solicita asistență financiară în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei.

Figura 1: Harta celor opt autostrăzi energetice

1. Traversarea Pirineilor 1 și Traversarea Pirineilor 2 [O mai bună integrare a Peninsulei Iberice cu interconectările electrice peste Pirinei către Franța]

2. Marea interconectare maritimă [Conectarea Ciprului cu Europa continentală pentru a pune capăt izolării sale energetice]

3. Harmony Link [Consolidarea legăturilor energetice cu statele baltice]

4. Conducta TransBalkan (TBP) cu flux invers [Îmbunătățirea aprovizionării cu energie în regiunea balcanică și în statele vecine din est]

5. Insula energetică Bornholm [Transformarea Mării Baltice într-un nod de interconectare offshore]

6. Îmbunătățirea stabilității prețurilor și a securității energetice în sud-estul Europei

7. Coridorul SoutH2 [Coridorul sudic de hidrogen]

8. Coridorul sud-vestic de hidrogen din Portugalia către Germania

Comisia se angajează să accelereze imediat realizarea autostrăzilor energetice prin coordonarea politică sporită, bazându-se pe grupurile regionale la nivel înalt, mobilizând sprijinul coordonatorilor europeni, acolo unde este cazul, și colaborând îndeaproape cu grupul de lucru pentru uniunea energetică, extinzând acțiunile dincolo de statele membre ale UE, acolo unde este necesar. Fiecare proiect va fi prioritizat la nivelul UE, iar Comisia va sprijini statele membre pentru a le acorda aceeași prioritate la nivel național.

Pentru a asigura o cooperare transfrontalieră eficientă în materie de autorizare, Comisia se va concentra pe proiectele prioritare identificate de interconectare, consolidând sprijinul acordat statelor membre în identificarea procedurilor comune pentru un proces de autorizare eficient și eficace, cu sprijinul unui coordonator european, după caz. Pe baza acestei experiențe cu o coordonare mai strânsă a procedurilor de acordare a autorizațiilor, Comisia poate lua în considerare măsuri suplimentare. În plus, pentru a consolida capacitatea administrativă a autorităților de autorizare și digitalizarea procedurilor de acordare a autorizațiilor pentru energia din surse regenerabile, Comisia va oferi sprijin statelor membre prin acțiuni specifice care vor completa cadrul de reglementare în materie de autorizare. Aceasta va include utilizarea unor instrumente precum Instrumentul de asistență tehnică și explorarea posibilității de creare a unui mecanism-pilot privind autorizarea prin intermediul mecanismelor de consultanță existente, pentru a consolida capacitățile și accesul la finanțare pentru investiții și reforme în domeniul autorizării. Comisia va promova, de asemenea, schimbul de cunoștințe cu privire la posibilitățile de finanțare și dezvoltarea de noi platforme digitale pentru acordarea autorizațiilor prin intermediul grupului de experți în materie de autorizare.

Unele proiecte sunt deja recunoscute ca proiecte importante de interes european comun (IPCEI), aducând beneficii suplimentare în ceea ce privește finanțarea și coordonarea.

De asemenea, autostrăzile Pyrenean crossing 1 și Pyrenean crossing 2, coridorul sud-vestic pentru hidrogen și autostrada din sud-estul Europei vor fi desemnate ca proiecte-pilot în cadrul instrumentului de coordonare a competitivității, ceea ce le va permite să beneficieze de abordarea globală a instrumentului la nivelul întregii administrații și de capacitatea specifică de a aborda aspecte orizontale. Acțiunile prioritare care vor fi stabilite în cadrul CCT vor fi realizate în colaborare cu eforturile grupurilor sau forurilor de nivel înalt respective și vor reflecta nevoile specifice ale fiecărei autostrăzi, cum ar fi îmbunătățirea flexibilității sistemului energetic, abordarea problemelor legate de lanțul de aprovizionare sau provocările în materie de finanțare.

În plus, autostrăzilor din regiunea Baltică și din Europa Centrală și de Sud-Est li s-au atribuit recent coordonatori europeni în cadrul TEN-E, 32 pentru a facilita punerea în aplicare în timp util a proiectelor prin promovarea dialogului transfrontalier, sprijinirea autorizării și finanțării, asigurarea sprijinului statelor membre și raportarea progreselor și obstacolelor. Comisia va consolida, de asemenea, structurile existente și va asigura resurse dedicate pentru a se concentra mai mult și în mod continuu asupra realizării celor opt autostrăzi energetice, în strânsă cooperare cu coordonatorii europeni, după caz”.

Comisia va colabora activ cu toate statele membre interesate, utilizând pe deplin setul de instrumente menționat mai sus pentru a asigura punerea în aplicare cu succes a autostrăzilor energetice. Consiliului European i se vor furniza periodic informații actualizate privind progresele înregistrate, pentru a asigura angajamentul politic, garantând în același timp transparența și responsabilitatea.