EXCLUSIVITATE Interviu Dana Dărăban, ACUE: Până la 1 iulie, plafoanele de preț, impuse politic și rupte de evoluțiile pieței, au ținut artificial jos costul energiei aproape patru ani; în realitate, oamenii au trăit cu iluzia unor facturi mici la energie, „pe datorie”

• “De fiecare dată când trecem printr-o criză energetică, furnizorii sunt transformați în țapi ispășitori. Este o explicație simplistă și convenabilă, dar complet ruptă de realitatea tehnică și legală”

• “Ofertele de pe piață reflectă costul real al energiei, plus tarifele, contribuțiile și taxele reglementate. Aproape 45% din factură reprezintă costuri stabilite de stat – transport, distribuție, scheme pentru regenerabile, TVA și accize”

• “Schema de plafonare nu putea continua la nesfârșit, era o soluție de moment, nu o strategie”

• “TVA nu rămâne la furnizorul de energie, ci este un cost pe care furnizorii îl colectează de la consumatori și îl dau mai departe statului. O reducere de la 21% la 5% TVA ar tăia imediat din valoarea totală a facturii”.

• “România trebuie să asume, în primul rând, investiții masive în noi capacități de producție, în infrastructura de distribuție și în interconectări regionale”.

• “Ultimul bilanț indică o datorie restantă de aproape 7 miliarde de lei către furnizori, în timp ce sumele curente confirmate de ANRE sunt modeste”

• “Sprijinul financiar pentru facturile la energie se acordă exclusiv celor care se înscriu pe platformă”

În luna iunie, intr-un interviu acordat FI, aţi declarat că, dupa liberalizare, prețurile la energie electrică vor reflecta realitatea din piață, nu vorbim despre „scumpiri artificiale”. Acum au venit facturile pe iulie şi oamenii se plâng că s-au dublat. Care este opinia dvs cu privire la aceste cresteri?

Dana Dărăban: Până la 1 iulie, plafoanele de preț, impuse politic și rupte de evoluțiile pieței, au ținut artificial jos costul energiei aproape patru ani. Diferența nu a dispărut, ci s-a adunat în datoria statului către furnizori – estimată astăzi la aproape 7 miliarde de lei. Oamenii nu au greșit cu nimic, au plătit cât li s-a spus. Dar, în realitate, au trăit cu iluzia unor facturi mici, „pe datorie”.

Nominal, prețurile la energie sunt sub media UE. Dar dacă ajustăm după puterea de cumpărare, România trece peste medie – motiv pentru care multe gospodării resimt acut această povară. Guvernul a introdus un sprijin țintit: un tichet de 50 lei/lună, acordat din iulie 2025 până în martie 2026. De el beneficiază persoanele singure cu venituri de până la 1.940 lei și familiile cu venit mediu pe membru de până la 1.784 lei. Oamenii trebuie să știe că ajutorul de 50 lei/lună nu vine automat. Este necesară înscrierea pe platformă.

Ofertele de pe piață reflectă costul real al energiei, plus tarifele, contribuțiile și taxele reglementate. Aproape 45% din factură reprezintă costuri stabilite de stat – transport, distribuție, scheme pentru regenerabile, TVA și accize. Restul este componenta concurențială – energia achiziționată de furnizor pe piața angro (PZU, contracte bilaterale etc.), costuri de furnizare, costuri de echilibrare. De aceea, nu vorbim de o „scumpire artificială”. Plafoanele au rupt legătura dintre prețul real și factura plătită.

Așa cum am estimat, cea mai mare creștere o resimt consumatorii care plăteau 0,68 lei/kWh preț final. Acest plafon, cu toate costurile incluse, a fost nerealist. Totuși, acești clienți au astăzi mai multe opțiuni de preț. Cu valoare de exemplu, un consumator casnic cu 100 kWh/lună plătea 68 de lei. După 1 iulie, dacă ne uităm la primele 55 de oferte din cele disponibile pe platforma dezvoltată de ANRE, facturile variază între 114 și 167 de lei, în funcție de ofertă. Creșterea este de 46 – 99 lei. Pentru o gospodărie vulnerabilă, o parte din sumă poate fi acoperită prin voucherul de energie.

Realist vorbind, schema de plafonare nu putea continua la nesfârșit, era o soluție de moment, nu o strategie. Dacă în perioada de criză globală a prețului energiei pe piața angro, intervențiile autorităților au putut fi justificate, menținerea plafoanelor timp de patru ani a creat distorsiuni. Costurile nu dispar prin artificii administrative.

Dincolo de intervențiile de moment, trebuie să înțelegem că prețul energiei se formează pe baza costurilor în investiții pentru capacități de producție, a echilibrului cerere-ofertă și a dinamicii europene și internaționale. În același timp, mecanismele pieței de energie sunt sofisticate și interconectate. Încercările de a le „păcăli” prin artificii administrative nu fac decât să amâne și să amplifice problemele.

Ce ar trebui făcut pentru scăderea facturilor, în opinia dvs? Ştiu că aţi propus autorităţilor reducerea TVA la energie. Ce s-a întâmplat cu acest demers?

Dana Dărăban: Am propus autorităților reducerea TVA la energie, măsură cu impact rapid și echitabil. În Uniunea Europeană, jumătate dintre statele membre aplică rate reduse la electricitate, gaze sau încălzire centralizată. Comisia Europeană a recunoscut această soluție ca fiind una eficientă pentru a contracara volatilitatea pieței.

Pentru energie electrică și gaze naturale, demersul a rămas la stadiul de discuție, fără o decizie concretă din partea Guvernului. Din nefericire, observăm că nici nu se prea înțelege faptul că TVA nu rămâne la furnizor, ci este un cost pe care furnizorii îl colectează de la consumatori și îl dau mai departe statului. O reducere de la 21% la 5% TVA ar tăia imediat din valoarea totală a facturii. Pentru furnizori nu înseamnă nici profit, nici pierdere – este un cost de tip pass-through.

Susținem, în continuare, că o măsură de reducere a TVA pentru facturile de energie electrică și gaze naturale ar putea oferi un răgaz real populației, dar trebuie privită ca un instrument temporar. Pe termen mediu-lung, trebuie să asumăm măsuri sustenabile.

Planul de acțiune „Affordable Energy” prevede direcții esențiale de acțiune în energie: incluzând reducerea costurilor, completarea Pieței Energetice Unice, atragerea investițiilor și pregătirea pentru crize. România trebuie să-și alinieze strategia la aceste direcții și să iasă din logica improvizațiilor de moment.

România trebuie să asume, în primul rând, investiții masive în noi capacități de producție, în infrastructura de distribuție și în interconectări regionale.

Investițiile în noi capacități de producție sunt esențiale pentru a diversifica mixul energetic și pentru a întări securitatea aprovizionării. România are resurse, dar punerea lor în valoare presupune tehnologii și echipamente cumpărate la prețuri globale. Creșterea ofertei prin noi centrale și parcuri regenerabile relaxează piața și reduce presiunea asupra prețurilor.

În infrastructura de distribuție, este nevoie de investiții suplimentare, dincolo de ce se poate finanța prin cadrul actual de reglementare, pentru a integra sursele dispersate de energie, a folosi servicii de flexibilitate și a crește eficiența rețelei. Fără rețele moderne, beneficiile RES și a noilor tehnologii rămân doar pe hârtie.

Interconectări regionale, care sporesc competiția și stabilizează prețurile, sunt elemente-cheie. Totuși, interconectarea aduce și o realitate inevitabilă: prețurile energiei, ale gazului sau ale certificatelor CO₂ se formează pe piața europeană și globală. România nu poate ignora aceste reguli.

Ministrul Ivan a transmis acum câteva zile că s-a întâlnit cu reprezentanţii pieţei de energie pentru scăderea preţurilor. “Împreună am generat 8 soluții cu impact pe termen scurt și mediu prin care vor scădea prețul facturilor de energie ale românilor”, spune ministrul Ivan. Care este opinia dvs cu privire la aceste măsuri? Credeţi că vor avea efectul dorit?

Dana Dărăban: Dialogul dintre actorii din lanțul energetic este crucial și salutăm acest tip de inițiative. Industria a demonstrat că poate construi coeziune și a formulat direcții strategice clare – un cadru legal predictibil pentru investiții, modernizarea și digitalizarea rețelelor, accelerarea dezvoltării de noi capacități de producție, soluții optime pentru integrarea noilor tehnologii, o piață eficientă și corect reglementată.

Ne exprimăm deplina disponibilitate de colaborare, dar atâta timp cât deciziile se iau fragmentat, orice proiect bun rămâne blocat în teorie. Pentru a avansa, este nevoie de o abordare unitară și consecventă, în care toate instituțiile relevante să acționeze împreună, nu doar Ministerul Energiei.

Mai mult, trebuie să înțelegem că multe măsuri din domeniul energiei sunt interdependente și trebuie abordate într-un mod integrat. Nu putem face „cherry picking”, alegând doar ceea ce este mai vizibil sau mai popular.

De exemplu, încurajăm investițiile în capacități regenerabile, dar nu asigurăm nivelul necesar de investiții în rețelele de transport și distribuție. În lipsa acestei infrastructuri, noile capacități, mai ieftine și mai curate, nu ajung efectiv la consumator. În acest fel, pe fond, nu se schimbă nimic – potențialul de reducere a costurilor și de creștere a securității energetice rămâne blocat.

Ce ne puteţi spune despre plăţile către furnizori? S-au mai achitat bani?

Dana Dărăban: Ultimul bilanț indică o datorie restantă de aproape 7 miliarde de lei către furnizori, în timp ce sumele curente confirmate de ANRE sunt modeste.

Este un mecanism birocratic și ineficient. Nu contestă nimeni dreptul statului de a corecta erori sau de a cere clarificări, dar să lași întreaga piață să aștepte ani de zile este o dovadă a lipsei de coordonare administrative.

Realitatea este că furnizorii nu au cum să fie toți „incapabili” de a completa corect cererile de decontare. Faptul că peste 7 miliarde de lei zac în analiză arată mai degrabă limitele instituționale ale procesului. În loc de soluții clare, primim justificări penibile. Din păcate, statul a arătat că nu are capacitatea să gestioneze corect nici măcar mecanismele pe care el însuși le-a impus.

Tot în interviul din iunie ne-ați spus că este important să evităm acuzățiile nefondate la adresa furnizorilor de energie, care nu controlează prețurile de pe piața angro și au fost nevoiți să suporte presiuni financiare semnificative în perioada de plafonare. Cu siguranță că vor fi voci care vor acuza acum furnizorii că au crescut prețurile. Ce le răspundeți?

Dana Dărăban: De fiecare dată când trecem printr-o criză energetică, reacția reflexă este aceeași – furnizorii sunt transformați în țapi ispășitori. Este o explicație simplistă și convenabilă, dar complet ruptă de realitatea tehnică și legală.

Inclusiv pe perioada mecanismului de plafonare – unde legislația a fixat strict prețurile și marja de furnizare – companiile au fost acuzate că ar fi scumpit energia. În fapt, furnizorii nu au avut libertatea de a decide nici măcar nivelul de cost pentru serviciul propriu.

Un alt exemplu – piața de echilibrare. Acolo costurile au crescut accelerat și în 2024 au explodat pur și simplu, complet în afara controlului furnizorilor. În loc să regleze cadrul și să gestioneze aceste riscuri, autoritățile au permis evoluții necontrolate, dar au continuat să penalizeze furnizorii pentru variații imposibil de evitat.

Se știa foarte bine că plafoanele de preț nu reflectă realitatea pieței. Încă din 2023 am propus o ajustare graduală, tocmai pentru a evita un șoc brusc. Am sugerat reducerea TVA – răspunsul a fost amânarea. Am semnalat restanțele statului către furnizori și riscul de distorsionare a concurenței – avertismente ignorate. Am ajuns în ziua Z și, în loc de o discuție lucidă și soluții reale, vedem perpetuarea aceluiași tipar toxic: acuzații populiste, explicații facile și ignorarea problemelor de fond.

Rezultatul este inevitabil – erodarea încrederii în sectorul energetic și decizii incoerente, fără fundament economic, care compromit chiar ambițiile pe care le declarăm – să avem prețuri competitive. Până la urmă, consumatorii plătesc amânarea unor decizii corecte. Costurile reale nu dispar, sunt transferate în viitor.

În opinia dvs, compensaţiile vor merge către consumatorii care chiar au nevoie de ele? Sau vom asista la deviaţii?

Dana Dărăban:  Cred foarte mult în digitalizarea bazelor de date, iar această platformă reprezintă un început solid și necesar. ACUE a fost direct implicată în implementarea mecanismului prevăzut de OUG nr. 35/2025, în colaborare cu Ministerul Energiei, ANRE, ANAF, STS și Poșta Română.

Este firesc ca la început să existe sincope și dificultăți de adaptare. Totuși, trebuie reținut un aspect esențial: sprijinul financiar se acordă exclusiv celor care se înscriu pe platformă. Prin urmare, comunicarea și informarea consumatorilor trebuie să fie o prioritate reală. Din păcate, nu am văzut politicieni îndemnând populația să se înscrie, nici o preocupare serioasă pentru educarea consumatorilor de energie.

Pasul următor este adaptarea definiției consumatorului vulnerabil la standardele europene. În majoritatea statelor membre, vulnerabilitatea este stabilită pe baza unor criterii integrate – venituri reduse, grad ridicat de dependență de energie, vârstă înaintată, dizabilități sau condiții de sănătate care impun un consum minim garantat de energie. Uniunea Europeană recomandă, de asemenea, corelarea acestor criterii cu indicatorii statistici naționali și cu datele din sistemele de protecție socială, pentru a asigura o identificare corectă și nediscriminatorie a beneficiarilor.

Alinierea României la aceste standarde nu este doar o obligație, ci și o oportunitate. Numai astfel putem accesa fondurile europene dedicate protecției consumatorilor vulnerabili și putem construi un mecanism echitabil, transparent și comparabil cu cele din alte state membre.

În paralel, nu trebuie să ignorăm eficiența energetică. Studiile arată că risipim până la 35% din energia consumată în locuințe. Acești bani, pe care îi plătim deja, se pierd pur și simplu. Cu puțin mai multă atenție, schimbări de comportament și investiții minime în eficientizare, putem reduce sau chiar elimina aceste pierderi, fără a compromite confortul – dimpotrivă, îl putem îmbunătăți. Fondurile europene pentru eficiență energetică există, însă vorbim prea puțin despre ele.