Filip&Company: Ce impact are decretarea stării de urgență asupra termenelor prevăzute de legea societăților

Autori: Eliza Baias (partener), Codrina Simionescu (associate) Filip&Company 

Decretul Președintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României („Decretul”) are un impact semnificativ și asupra cursului termenelor din materie societară în perioada de 30 de zile pentru care este instituită starea de urgență. Dacă la o primă vedere am fi tentați să credem că numai termenele procesuale ar putea fi afectate, în realitate, prevederile art. 41 din Decret au în vedere orice termen de prescripție, decădere sau asimilate, inclusiv cele prevăzute în Legea 31/1990 privind societățile („Legea Societăților”).

Ce înseamnă asta pentru societățile care au în curs sau în plan diverse operațiuni societare? Prelungirea termenelor și întârzierea finalizării operațiunilor.

Dintre cele mai comune termene prevăzute în Legea Societăților ce împrumută regimul prescripției sau decăderii sunt cele de 30 de zile, la îndemâna creditorilor sau a persoanelor interesate pentru a face opoziție la transferul părților sociale. Impactul Decretului constă în suspendarea cursului acestor termene pe întreaga durată a existenței stării de urgență, în măsura în care au început să curgă și nu s-au împlinit înainte de data de 16 martie 2020. Mai exact, termenul de opoziție de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al hotărârii de aprobare în principiu a transferului de părți sociale se va calcula, pe zile libere, prin cumularea zilelor de la data publicării hotărârii și până la data intervenirii cauzei de suspendare (i.e. instituirea stării de urgență în data de 16 martie 2020) cu restul zilelor până la îndeplinirea termenului, începând cu data încetării stării de urgență.

Aceleași reguli amintite mai sus sunt aplicabile în ceea ce privește termenul de formulare a opozițiilor de către creditori sau alte persoane interesate împotriva hotărârilor de aprobare în principiu a reducerii capitalului social, fuziunii, divizării sau a dizolvării voluntare.

În măsura în care termenele de mai sus nu au început să curgă înainte de data de 16 martie 2020 și anume în situația în care dosarul corespunzător operațiunii a fost admis de către Registrul Comerțului și hotărârea transmisă în vederea publicării către Monitorul Oficial, însă publicarea nu s-a realizat până la 16 martie 2020 (sau încă nu au fost aprobate de Registru), termenul de opoziție se va calcula nu începând cu data publicării, ci cu data încetării situației de urgență.

În orice procedură prevăzută de Legea Societăților care implică activitatea unei instanțe judecătorești (ex. fuziune, divizare, judecarea cererii de opoziție etc.), în măsura în care instanța nu va constata o urgență deosebită în ceea ce privește procedura, procesele se vor suspenda de plin drept. Dacă în cadrul acestor proceduri a fost pronunțată o hotărâre în primă instanță înainte de 16 martie 2020 și inclusiv acolo unde Legea Societăților conferă un drept de apel împotriva rezoluției Registrului Comerțului (în materie de înmatriculare, anularea hotărârilor AGA, fuziune, divizare, dizolvarea pe cale judecătorească, radiere etc.), curgerea termenelor de apel va fi întreruptă, urmând să curgă noi termene după încetarea stării de urgență. Practic, orice hotărâre pronunțată în materie de fuziune și divizare, de exemplu, nu va putea deveni definitivă și nu va putea fi depusă ca atare la Registrul Comerțului decât după expirarea termenului de apel de 30 de zile, care începe să curgă după încetarea stării de urgență și condiționat de nedepunerea unui apel în acest termen prelungit.

Un ultim aspect important de avut în vedere este faptul că regimul prescripției și decăderii aplicabil în perioada stării de urgență, conform Decretului, este unul special, prevalând asupra regulilor generale în materia prescripției și decăderii prevăzute de Codul Civil sau de Codul de Procedură Civilă.