Autor: Florin Cîțu, fost prim-ministru al României, fost ministru al Finanțelor
Suprareglementarea ne costă miliarde de euro anual. E timpul să tratăm economia României ca parte din piața unică europeană.
România este stat membru al Uniunii Europene din 2007, dar pentru mii de antreprenori și investitori, realitatea birocratică este ca pentru o țară în afara pieței unice. De ce? Pentru că instituțiile noastre continuă să ceară autorizații, notificări și controale pentru produse și servicii deja aprobate în alte țări din UE.
De la suplimente alimentare, dispozitive medicale sau produse cosmetice, la fintech, servicii financiare sau asigurări, statul român insistă să “reevalueze” ceea ce este deja aprobat la nivel european. Această practică nu este doar contrară principiului recunoașterii reciproce din dreptul european, ci și profund dăunătoare economiei.
Conform unor estimări personale prudente, România pierde anual între 3,5 și 6 miliarde de euro din cauza suprareglementarii: investiții străine care aleg alte piețe, costuri administrative inutile pentru IMM-uri și frânarea inovației locale. Iar asta nu include pierderea de inovație și oportunități care nu se pot măsura imediat în PIB.
Suntem una dintre cele mai birocratice țări din UE în ceea ce privește accesul pe piața pentru produse deja aprobate în alte state membre. În loc să profităm de integrarea europeană, ne punem singuri bariere. Estonia, Irlanda sau chiar Polonia, au implementat proceduri rapide de recunoaștere și încurajare a investițiilor.
Ce propun? O simplificare radicală și urgentă:
· Aplicarea reală a Regulamentului (UE) 2019/515 privind recunoașterea reciprocă.
· Audit independent al tuturor autorităților care dublează proceduri europene.
· Un ghișeu unic digital de înregistrare pentru produse și servicii deja autorizate în UE.
România nu are nevoie de mai multe controale, ci de mai multă încredere în piață(!!!). Avem șansa să devenim o economie regională competitivă, dar nu o vom face cu instituții care trăiesc în paradigma anilor ’90. E timpul ca statul român să devină european, nu doar prin apartenența la UE, ci și prin comportament.