Fondurile de pensii pilon II au ajuns să controleze peste o treime din capitalizarea free-float-ului BVB; spațiul acestora de a continua să investească semnificativ în acțiunile principale de la BVB este limitat  (Mihai Căruntu, AAFBR)

Fondurile de pensii pilon II au ajuns să controleze peste o treime din capitalizarea free-float-ului BVB, în condițiile în care dețin între 40% și 55% din acțiunile liber transferabile (free-float) în cazul multor companii importante listate la Bursa de Valori București (BVB), potrivit unei analize de Mihai CĂRUNTU, Vicepreședinte Asociația Analiștilor Financiar-Bancari Din România, publicată în Newsletterul pe octombrie al AAFBR. 

Inclusiv din considerente legate de managementul riscului de lichiditate, spațiul acestora de a continua să investească semnificativ în acțiunile principale de la BVB este limitat pe termen lung, se arată în analiză.

Inevitabil, este de așteptat ca fondurile obligatorii să realizeze în anii următori plasamente preponderent în acțiuni listate pe alte piețe de valori mobiliare reglementate din Uniunea Europeană, care ocupă în prezent doar 5% din expunerea totală pe acțiuni a fondurilor pilon II. Astfel, în absența unui flux de listări de noi companii de dimensiuni semnificative la București, fondurile obligatorii de pensii vor fi forțate către un “export” indirect de economisire internă.

Fondurile obligatorii reprezintă de departe cea mai importantă acumulare de economisire internă nebancară, activele lor nete (VAN), la sfârșitul lunii august 2023, fiind de circa 23 miliarde euro, potrivit lui Mihai Căruntu: “Astfel, sectorul pensiilor private a devenit substanțial mai reprezentativ comparativ cu industria fondurilor deschise de investiții a cărei dezvoltare stagnează, nivelul activelor lor nete situându-se sub pragul de patru miliarde de euro. Și, trebuie avut în vedere că fondurile deschise diversificate și pe acțiuni, au o valoare cumulată a activelor nete de un miliard de euro, ceea ce înseamnă mai puțin de 30% din activele totale ale fondurilor deschise. Cu alte cuvinte, fondurile mutuale romanești cu acțiuni în portofoliu continuă să aibă un impact marginal asupra bursei de la București. Același lucru se poate afirma și în ceea ce privește fondurile opționale de pensii, în condițiile în care valoarea activelor lor nete era de numai 0,9 miliarde euro, din care expunerea pe acțiuni era de 232 milioane euro.”

Analistul mai arata: “Un calcul simplu aferent datei de 31 august 2023, la nivelul celor 27 de emitenți unde fondurile de pensii pilon II dețin participații (vezi tabel), ne dezvăluie faptul că 37,3% din capitalizarea free-float-ului emitenților din portofoliul agregat este controlat de acești investitori instituționali. Iar dacă avem în vedere cele mai importante companii listate, ponderea deținerilor fondurilor obligatorii ajunge la niveluri între 40% și 55% din free-float-ul lor oficial.

De menționat că fondul pilon II cel mai important din piață, respectiv FPAP NN, deține circa 35% din întreaga expunere a fondurilor obligatorii pe bursa de la București în valoare de 5,4 miliarde euro la data calculului.

Rezultă astfel explicit că nu prea mai este loc semnificativ pentru creșterea în viitor a expunerii acestora pe mulți dintre cei mai importanți emitenți locali. Aceasta pentru că, adoptând poziții “buy and hold” pe termen lung, fondurile de pensii reduc de facto free-float-ul “real” al emitenților. Ceea ce erodează în mod direct potențialul de lichiditate al acțiunilor respective. Astfel, în cazul unei părți substanțiale dintre emitenții de la BVB, unde fondurile pilon II au expunere, free-float-ul real poate fi de fapt considerat mai mic de 30%. Însă, principala slăbiciune a bursei de la București constă tocmai în lichiditatea redusă, valoarea tranzacțiilor stagnând în ultimii 10-15 ani în pofida listărilor de noi companii începând cu Transelectrica în 2006.

Astfel, la nivelul acestui an, valoarea medie zilnică a tranzacțiilor depășește un milion de euro doar pentru trei titluri (SNP, TLV, FP), în timp ce un nivel al lichidității care să depășească un prag modest de 100.000 euro, putem consemna pentru încă doar șapte titluri. În ceea ce privește Hidroelectrica, compania fanion a bursei din București, putem vorbi de un potențial de stabilizare al lichidității în jur de douătrei milioane de euro pe ședință.

Într-un astfel de context, nu se arată a fi rezonabilă teza că fondurile de pensii pilon II ar mai fi în postura de a continua acumularea sistematică pe principalele titluri de la BVB la o intensitate comparabilă cu cea din ultimii ani. Cel mai probabil, nu se pune astfel problema că fondurile obligatorii ar urma spre exemplu să se îndrepte spre “cucerirea” unor noi praguri, respectiv către 50% din capitalizarea free-float-ului la nivelul unui portofoliu agregat pe sector sau către două treimi din free-float-ul unor companii importante. Un aspect notabil se referă tocmai la faptul că valoarea medie zilnică a tranzacțiilor reprezintă un criteriu important atunci când managerii fondurilor de investiții selectează emitenții în care investesc și își dimensionează mărimea expunerii pe titlurile respective. Astfel, cuantumul investiției într-un emitent este calibrat și în funcție de lichiditatea acțiunilor emitentului respectiv. Pentru că, pe termen lung, managerul unui fond de pensii poate să fie pus în postura de a decide reducerea participației în anumite companii din motive relativ diferite.

Acestea pot teoretic să facă referință la performantele financiare și perspectivele companiilor din portofoliu, la decizia de diminuare a ponderii acțiunilor în totalul activelor sau la necesitatea ajustării expunerii pe acțiuni de-a lungul timpului în mod consistent cu obligațiile fondului (spre exemplu în vederea reașezării portofoliului de active financiare în acord cu nivelul cererilor de plată de active solicitate de participanții în sistem care ating vârsta legală de pensionare).

Una peste alta, în concluzie, din considerente care țin de managementul riscului de lichiditate al fondurilor de pensii, nu prea mai este spațiu de creștere semnificativă a expunerii pe mulți dintre emitenții importanți de la BVB.”

În mod evident, consecința directă a unei nedorite lipse de variante investitionale la București în viitor, se referă la faptul că fondurile pilon II vor fi forțate să învestească preponderent în acțiuni listate pe alte piețe din Uniunea Europeană, mai arata raportul: “Aceste titluri au oricum un nivel de lichiditate cu mult superior celor mai lichide acțiuni de la bursa din București, ceea ce reprezintă un argument de natură să susțină creșterea expunerii fondurilor obligatorii pe piețele de acțiuni din Europa pe termen lung. La sfârșitul lunii august 2023, doar 5% din expunerea pe acțiuni a fondurilor pilon II era în titluri listate pe alte piețe de acțiuni.

Ca atare, sunt întrunite condițiile ca expunerea fondurilor românești de pensii pe acțiuni din state membre UE să crească semnificativ în următoarea decadă, dacă BVB nu va oferi noi emitenți de calitate și cu capitalizare țintă inițială de măcar 100-200 milioane euro. De asemenea, nu este vorba exclusiv de noi companii importante la BVB, ci se pune problema că unii dintre emitenții reprezentativi de la București să lanseze majorări de capital prin bursa locală pentru a-și finanța planuri de dezvoltare ambițioase. Aceasta ar fi o altă cale de dorit a fi abordată cu mai mult curaj în vederea creșterii adâncimii bursei locale. Un alt aspect notabil ar fi că orientarea inevitabil mai mare către piețele europene de acțiuni a fondurilor de pensii obligatorii vă însemna implicit că ele să-și reducă pe termen lung prezența la cumpărare pe unele acțiuni importante de la BVB. Acest fapt nu ar trebui însă să îngrijoreze prin prisma impactului potențial asupra cotațiilor acțiunilor respective. Motivele constau în cererea de acțiuni robustă și în creștere atât din partea segmentului de retail, cât și din partea fondurilor deschise cu expunere pe acțiuni, care ar trebui în mod normal să-și crească substanțial activele pe termen mediu.

Costul de oportunitate constă de fapt în exportul potențial de economisire internă. Adică, în loc să finanțeze companii din România și să dezvolte bursa de la București, capitalurile atrase de fondurile de pensii de la viitorii pensionari ar putea pe termen lung să finanțeze tot mai mult emitenții străini și să susțină cererea de acțiuni și lichiditatea altor burse. De aceea, necesitatea dezvoltării BVB se constituie într-un obiectiv de importanță critică pentru arhitectura și relevanța viitoare a pieței financiare din România.”