Frank Hajdinjak, consultant: “Pentru consumatorul final, este foarte greu să înțeleagă liberalizarea pieței de energie; Gazul și energia nu sunt produse sexy, ca un telefon sau o mașină”

* “Numărul de investitori dispuși să investească în proiecte mari este în scădere”

* “Insistența de a construi reactoarele 3 si 4 la Cernavodă ne costa mult timp și bani; O alternativă ar fi construirea unor centrale mai mici, într-un sistem mai flexibil”

*”În loc sa forțezi construirea unor rețele de gaze care nu sunt viabile economic, poate ar fi mai eficient un program special de construire a unor sisteme electrice de încălzire combinate cu soluții de îmagazinare și panouri solare”

* Frank Hajdinjak se așteaptă la creșterea prețurilor la gaze și energie pentru clienții casnici, în noul an

 Frank Hajdinjak, fostul director general al E.ON România, se ocupă, acum, de proiecte de consultanță, după o vacanță lungă pe care și-a luat-o după 15 ani petrecuți în E.ON. Domnia sa a rămas foarte conectat la piața de energie și spune că, probabil la începutul anului viitor, va putea oferi mai multe detalii despre evoluția carierei sale.

Frank Hajdinjak ne-a oferit un interviu despre evoluțiile din piața noastră de energie.

***

Care este opinia dumneavoastră cu privire la situația sistemului energetic?

Frank Hajdinjak: Din păcate, statusul e același de câțiva ani, iar pandemia nu ajută. Lipsesc investițiile pe tot lanțul valoric – de la producție, la transport și distribuție. E nevoie cu disperare de investiții, pentru că economia se bazează pe infrastructură, nu numai în energie.

Din păcate, situația nu s-a schimbat, cel puțin în ultimii 15 ani.

Care considerați că sunt motivele?

Frank Hajdinjak: În sectorul de producție, dacă ne gândim la unitățile tradiționale mari, sunt investiții pe termen lung. Orice investitor va cere siguranță și stabilitate. Va avea nevoie de garanții de stat sau dovezi că parametrii legislativi și de reglementare sunt stabili. Nu acesta a fost mereu cazul în România. Pe lângă asta, vedem că numărul de investitori dispuși să investească în proiecte mari este în scădere. De exemplu, dacă ne gândim la discuțiile despre Unitățile Cernavodă 3 și 4, nu spun că e greșit că se încearcă atragerea unui investitor, dar probabilitatea să aibă succes este foarte redusă. Nu știu de câte ori am citit în ultimii ani că s-au făcut progrese semnificative. Dacă România ar găsi un investitor pentru un astfel de proiect ar fi minunat. Dar cred că șansele sunt mici. Ar trebui luate în considerare concepte alternative. În loc de o centrală cu 1200-1400 MW putere instalată, ar fi mai ușor să construim zece mai mici, de 150 MW, iar sistemul ar fi mai flexibil. Ar primi aceeași modernizare de care e nevoie.

În cazul transportului și distribuției, e vorba despre legislație, în principal, și regulamente secundare, care afectează investitorii. Fără cashflow suficient, companiile de distribuție nu vor putea investi sume suficient de mari.

Deci, depinde de reglementări, și de cum pot fi îmbunătățite.

Parametrii trebuie setați corect și atunci investitorii vor investi mai mult.

Toate companiile de distribuție, atât energie, cât și gaze, au cunoscut îmbunătățiri semnificative, după privatizare. Pot face mai mult, dar au nevoie de stimuli corecți.

De ce credeți că România nu are nici până acum o strategie energetică?

Frank Hajdinjak: Din păcate, au avut loc și multe schimbări la nivel guvernamental. Nu mai știu câți premieri am cunoscut în ultimii 16 ani, miniștri ai economiei sau energiei. E nevoie de stabilitate și aici.

Ar fi minunat să avem strategie, pentru că energia este de interes național. Ar fi foarte bine dacă toți actorii politici ar susține elaborarea unei strategii energetice, pentru a avea un document pe care toată lumea să se bazeze. Da, vor fi deviații de la el, pentru că lumea avansează, dar o strategie agreată cu toți stakeholderii activi în sectorul energiei și desigur ANRE e necesară.

Cum vedeți evoluția prețurilor la gaze și energie din ultimele luni?

Ce părere aveți despre acuzațiile aduse de Ministrul Economiei că furnizorii nu au scăzut sufiecient prețul gazelor în ofertele de după liberalizare?

Frank Hajdinjak: Nu cunosc calculele detaliate din spatele ofertelor către consumatori. Dar, cu siguranță trebuie luate în calcul anumite elemente. Da, gazul nou produs este mai ieftin decât acum un an, pe fondul cererii scăzute, dar jucătorii mari au obligații masive de depozitare. Trebuie verificat care e impactul depozitelor. Anul trecut, depozitele au ajuns să fie pline. Așa că acest gaz trebuie luat în considerare, nu ne putem raporta doar la prețul gazului nou produs. De aceea nu vedeți un impact de 1 la 1 al evoluției de pe piață cu prețul la consumatorul final. De asemenea, trebuie luat în considerare că ponderea prețului mărfii în prețul final este de aproximativ 40%. Dacă scade cu 10% prețul mărfii, nu înseamnă că prețul final poate coborî cu 10%. În acest exemplu, s-ar diminua cu 4%. 

Considerați că românii sunt suficient de bine informați cu privire la liberalizare, astfel încât să își aleagă o ofertă în cunoștință de cauză?

Frank Hajdinjak:  Ceea ce putem vedea, atât la companii, cât și la autorități este că au încercat să informeze publicul. ANRE are multe informații pe site. Marile companii au oferit informații.

A existat o încercare de a informa clienții despre liberalizare.

Dar, mulți clienți nu sunt interesați, iar asta nu se întâmplă doar în România, ci în întreaga lume. Pentru consumatorul final, este foarte greu să înțeleagă liberalizarea pieței de energie. Gazul și energia nu sunt produse sexy, ca un telefon sau o mașină. Oamenii vor să aibă un serviciu pe care se pot baza. În toate țările, există un grup de clienți interesați în a primi cele mai bune servicii la cele mai bune prețuri, dar multora chiar nu le pasă. Să nu uităm că diferența pe factura finală nu este enormă pentru clienți.

Ce previzionați pentru această iarnă cu privire la prețurile energiei?

Frank Hajdinjak: Depinde de evoluțiile legate de pandemie. Este un factor determinant pentru consumul de energie. Trebuie să spun că depinde cum se va dezvolta economia. Am văzut o scădere a cererii, ca urmare a declinului producției industriale. Acum vedem și o revenire. Pe de altă parte, a existat o compensație, dar nu integrală, pe fondul cererii din partea gospodăriilor. Per total, consumul de energie a scăzut.

La gaze, am avut o supraofertă, ceea ce a adus o scădere a prețurilor pe piață. M-aș aștepta ca prețurile să revină la niveluri normale, dar va dura puțin.

Asta înseamnă că vom vedea probabil mici creșteri în prețuri, atât pentru consumatorii casnici, cât și industriali.

Pe piața de energie, liberalizarea totală pentru clienții casnici va aduce creșteri în facturile finale pentu consumatorii finali, căci, în prezent, energia alocată pentru piața reglementată este semnificativ mai ieftină decât pe piața liberă. Mă aștept la creșterea prețurilor pentru clienții casnici, în noul an.

Cum putem crește accesul la rețelele de gaze?

Frank Hajdinjak: Trebuie să ne gândim la alternative. Legea Energiei a fost schimbată pentru a aduce distribuția de gaze în mai multe zone. Ideea este ca fiecare român să aibă acces la un sistem de încălzire. Nu este rea, dar vreau să revin la ideea diferenței dintre centrale mari și mici.

Se poate întâmpla să construiești distribuții care nu sunt fezabile economic. Chiar și acum sunt multe rețele de distribuție care nu au un număr suficient de clienți, ceea ce înseamnă că costurile lor sunt socializate – o abordare validă, dar nu neapărat cea mai bună.

Putem să ne gândim la alternative – la sisteme de încălzire inteligente, în zone unde nu avem destui clienți pentru a susține economic rețeaua.

În loc sa forțezi construirea unor rețele de gaze care nu sunt viabile economic, poate ar fi mai eficient un program special de construire a unor sisteme electrice de încălzire combinate cu soluții de îmagazinare și panouri solare”

Care sunt preocupările în domeniul energiei la nivel european și mondial care ar trebui discutate și la noi?

Frank Hajdinjak: Desigur, Pactul Ecologic European (Green Deal) nu mai este în prim plan acum, dar va reveni cu siguranță pe agendă. Pentru România, este foarte important să folosească fondurile disponibile pentru investiții în sistemul energetic. Sunt bani ieftini, pe care ar trebui să îi folosim. Am pierdut foarte mulți bani, pentru dezvoltarea țării, nu numai în energie, și e păcat. Asta e o prioritate clară, ceea ce va duce la o îmbunătățirea a calității sitemului energetic. 

Cum vedeți planurile de expansiune ale companiilor românești prin achiziții (ex. participarea la licitația pentru activele Cez)?

Frank Hajdinjak: Nu voi discuta strategia Hidroelectrica sau Electrica. Dar cred că ar fi un avantaj să intre noi investitori în țară. Sunt fonduri de investiții majore care investesc în infrastructură, pe piață, care au investit deja parțial în țară.  Aceste fonduri de investiții în infrastructură vin cu o viziune pe termen lung, nu cu optimizarea profiturilor pe termen scurt. Au așteptări rezonabile privind randamentul investiției. Dacă li se oferă un mediu prietenos, ele ar putea ajuta chiar la dezvoltarea țării.

Cum credeți că va fi influențat sectorul energetic de legea privind interzicerea înstrăinarii participatiilor statului la anumite companii strategice?

Frank Hajdinjak: Această lege blochează capitalul nou care poate veni cu idei și abordări proaspete. Cred că e nevoie de o separare a domeniilor unde statul vrea să mențină controlul de cele care nu sunt cruciale. Peste tot în lume, de obicei, investitorii privați conduc afacerile mai bine ca statele.

S-a tot reiterat ideea că România poate deveni hub energetic. Cât de aproape sau departe suntem de acest deziderat?

Frank Hajdinjak: Dacă ne uităm pe piața gazelor, România este într-o poziție bună și se poate dezvolta în continuare. Are resurse și resurse potențiale noi, interconexiuni, ce reprezintă un factor crucial dacă vrei să fii hub. Din păcate, nu este atât de dezvoltată cât ar trebui, au fost făcuți pași în ultimii ani. E nevoie de un efort comun și am dubii că este fezabil în viitorul apropiat. Sunt șanse, dar e nevoie de efort comun și poate fi puțin prea târziu.