Gaetano Casale, INNOVA Project Consulting: Îndeplinirea obiectivelor Pactului Ecologic European va necesita investiții importante din partea tuturor sectoarelor economice, în special din partea sectorului privat (VIDEO)

Îndeplinirea obiectivelor Pactului Ecologic European va necesita un efort suplimentar din partea tuturor sectoarelor economice, tradus prin investiții importante, majoritatea fiind necesare din partea sectorului privat, a spus Gaetano Casale, Founder & Managing Partner INNOVA Project Consulting, la Forumul Energiei Online by Financial Intelligence. El a vorbit despre rolul raportării nonfinanciare în atingerea obiectivelor Pactului Ecologic European.

Gaetano CASALE a amintit că, în comunicarea privind Pactul Ecologic European, Comisia Europeană s-a angajat sa revizuiesca in anul 2020 Directiva privind raportarea non-financiara (directiva UE 95/2014), recunoscand rolul acestei directive in strategia comisiei de a întări investițiile sustenabile.

În opinia Comisiei, revizuirea directivei raportării non-financiare va juca un rol important in scalarea finanțărilor sustenabile.

Directiva privind raportarea non-financiara contribuie la îmbunătățirea transparentei companiilor, obligăndu-le sa prezinte informatii despre diferite aspecte de sustenabilitate, a spus domnul CASALE: “La nivel european, au avut loc două procese de analiză care au vizat eficiența implementării prevederilor Directivei privind raportarea non-financiară din ultimii doi ani. Unul condus de Comisa Europeana și unul de un consorțiu privat de organizații. Ambele procese au ajuns la aceleași concluzii. Pentru a sintetiza, problemele identificate se încadrează în două categorii:

• prima se refera la calitatea și volumul informațiilor publicate care nu permit o înțelegere a modului în care aceste aspecte non-financiare și de sustenabilite influentează companiile și nici impactul companiilor asupra societății și mediului.
• Cea de a doua se referă la faptul că companiile suportă costuri suplimentare privind raportarea informațiilor non-financiare, întrucât pentru anumite sectoare nu există o armonizare a cerințelor legislative privind diferite raportări. Acestea creează o presiune asupra companiilor obligate să răspundă unor cerințe suplimentare de informații non-financiare, indiferent dacă acestea sunt publicate într-un raport non-financiar sau anual. La toate acestea se adaugă și alte solicitării de informații non-financiare care pot veni din parte societății civile sau a agențiilor de rating de sustenabilitate.

Referitor la prima categorie de probleme, la baza ei stau următoarele aspecte:

• Informațiile non-financiare raportate nu prezintă suficientă credibilitate și nici nu permit o comparabilitate pentru a putea înțelege care este situația pe un anumit sector.
• companiile nu raportează toate informațiile pe care investitorii le consideră necesare sau acestea nu sunt relevante
• unele companii nu publică informații non-financiare și investitorii au această așteptare din partea lor.

Aceste probleme sunt cauzate de lipsa parcurgerii din partea companiilor a unor procese de analiză care să le ajute sa identifice informatiile relevante – așa numită analiză de materialitate.

Cât privește cercetarea realizată de consorțiul privat de organizații, acesta prezintă în plus o concluzie care menționează lipsa prezentării în cadrul rapoartelor non-financiare a riscurilor de sustenabilitate, adică a acelor evenimente sau condiții de mediu, sociale sau de gurvernanță care dacă ar avea loc ar putea cauza un impact material negativ asupra companiei și implicit asupra valorii unei invesții făcută de un investitor.“

Potrivit consultantului, conform regulamentului EU 2088/2019, participanții la piața financiară și consultanții financiari vor trebui să publice informații specifice privind modul în care abordează integrarea riscurilor de sustenabilitate și a impacturilor negative de sustenabilitate: “Însă, acest lucru presupune ca acele companii în care s-a investit sau în care se investește să își îmbunătățească raportarea aspectelor de sustenabilitate, și anume a raportarile non-financiare.”

Un alt regulament care se discută la nivelul Uniunii Europene este cel referitor la Realizarea unui sistem de clasificare (taxonomy) a activitatilor economice sustenabile care va solicita companiilor care intră sub incidența directivei non-financiare să raporteze anumiți indicatori privind proporția activităților lor care sunt clasificate ca fiind sustenabile conform acestei taxonomii, a mai arătat Casale.

El a mai spus: “ La nivelul Uniunii Europene vor avea loc o serie de modificari legislative care vor avea un impact semnificativ asupra companiilor și asupra altor jucatori de pe piața de capital/financiară pentru a facilita atingerea obiectivelor Pactului Ecologic European.

În perioada următoare, și companiile din România, investorii, consultanții financiari trebuie să înțeleagă cât de importantă este rapoartarea non-finanicară, întrucât este nevoie să se înțeleagă mai bine riscurile financiare care pot rezulta din crizele de sustenabilitate cu care ne confruntăm și ne vom confrunta, dar și importanța produselor financiare care adresează probleme de mediu si sociale.“