Ghiuleaua suprareglementării țintuiește locului industriile europene (opinie Daniel Apostol)

Aspirația generică a statelor membre este ca Uniunea Europeană să reprezinte spațiul de deplină cooperare și integrare, în care economiile naționale să prospere atât individual cât și odată cu întregul numit “piață unică”. Dar această aspirație este din ce în ce mai mult umbrită de recordul negativ spre care tind instituțiile comunitare aflate în pragul unui nou scrutin ce va conduce la formarea noii administrații de la Bruxelles. Birocrația europeană excesivă și suprareglementarea devin obstacole semnificative pentru ceea ce, paradoxal, doresc acestea să sprijine: obstacole pentru dezvoltarea economică, piedici pentru inovație tehnologică, bariere pentru competitivitate în producție și pentru atragerea de volume considerabile de investiții private.

Nevoia de reguli și standarde comune este de necontestat pentru funcționarea unei piețe interne. Dar  excesul de birocrație și multitudinea de directive, regulamente și măsuri adesea foarte greu de transpus în practica fiecărui stat membru sufocă inițiativele economice și, în consecință, încetinesc progresul. Excesul în reglementare are consecințe grave asupra investițiilor majore și poate împiedica inovația și creșterea economică.

Principalele probleme ale birocrației europene sunt procedurile complicate, adesea opace, și lipsa de flexibilitate a regulilor și procedurilor europene. Deși standardizarea și armonizarea regulilor pot facilita comerțul și mobilitatea în cadrul UE, acestea pot totodată limita capacitatea statelor membre de a adapta politici specifice nevoilor și particularităților lor economice. Rigurozitatea excesivă a regulilor poate împiedica inovația și adaptarea la schimbările de mediu și tehnologice. Procedurile de conformitate și de raportare consumă resurse semnificative și îngreunează accesul firmelor la finanțare și piețe. Astfel, birocrația amplifică inegalitățile economice și poate bloca  dezvoltarea durabilă și echilibrată a întregii UE.

Iată că acum aflăm cum Franța și Germania se revoltă împotriva birocrației din Bruxelles: ministrul francez de Finanțe și cel german al Economiei anunță că au deja în lucru un program pentru a elimina multe din reglementările, normele și politicile impuse de birocrația Uniunii Europene, despre care spun că împiedică creșterea economică și frânează dezvoltarea afacerilor în blocul comunitar, care sunt forțate să alerge “într-o cursă economică de 100 de metri cu o ghiulea legată cu un lanț gros de picior” în competiția inegală cu economia SUA și cu cea a Chinei.

Expansiunea economiei europene este încătușată de norme, reguli, directive și reglementări, plus o birocrație excesivă impuse de la Bruxelles, iar acest lucru – chiar dacă mulți ignoră acest aspect – se resimte și în România. De exemplu, regulamentul care va guverna atingerea țintelor de decarbonare (NZIA) ridică mari semne de întrebare asupra fezabilității și impactului său. Țintele nerealiste de creștere a capacității de injecție a CO2 impun costuri financiare semnificative, fără a asigura atingerea obiectivelor stabilite în combaterea schimbărilor climatice, în lipsa unor evaluări clare ale cererii și ofertei de stocare a carbonului, precum și a viabilității economice a proiectelor individuale. Apare astfel riscul iminent ca investițiile (cele planificate pe hârtie de către politicienii UE în planul lor de decarbonare) să ajungă să se topească în proiecte nefezabile, conducând la blocarea de active și la pierderi financiare pentru companii. Apoi, suprareglementarea impusă de Bruxelles poate afecta proiecte de investiții prioritare-unele chiar strategice -, cum ar fi proiectul Neptun Deep de exploatare a gazelor naturale de la Marea Neagră, un proiect care – prin magnitudinea sa – va contribui la asigurarea securității energetice a întregii UE.

Unul dintre principalele efecte ale suprareglementării hiper-birocratice este creșterea costurilor administrative pentru companii. Procesul de conformitate cu numeroase reglementări impuse de Bruxelles devine copleșitor și costisitor pentru întreprinderi și descurajează investițiile în proiecte noi sau extinderea afacerilor existente.

Se știe că investitorii sunt reticenți să-și plaseze capitalul într-un mediu în care regulile și cerințele guvernamentale sunt excesive, împovărătoare,  neclare sau se schimbă frecvent. Acest lucru conduce la o stagnare a investițiilor și la lipsa expansiunii economice, adică la exact ceea ce traversează acum Germania, Franța și celelalte state membre ale UE, printre care și România.

Este deci nevoie de o reformă amplă a structurii și procesului decizional al UE pentru eliminarea acestui paradox. Simplificarea și transparentizarea procedurilor administrative și reducerea poverii birocratice pentru întreprinderi vor încuraja investițiile și inovația. Viitoarea conducere comunitară (Parlament și Comisie Europeană) ar trebui să gândească o abordare mai flexibilă și adaptabilă în ceea ce privește reglementările, care să permită statelor membre să-și gestioneze propria dezvoltare economică în limitele unor principii și obiective comune și care să ofere UE putere sporită în competiția economică cu SUA și China.

Economiile statelor membre UE trebuie să fie scăpate de ghiuleaua care le atârnă astăzi de picioare.