Ilie Bolojan: Reorganizarea administrativă nu se poate face oricum, decât din 2028

In prima conferință de presă organizată la mai puțin de o săptămână de la investirea guvernului Ilie Bolojan, premierul constată că „”România este într-o situație dificilă din cauza deficitelor bugetare cronice din ultimii ani, cel mai mare fiind înregistrat anul trecut. Ca urmare a acestei situații avem printre cele mai mici venituri din Europa ca pondere din PIB, cheltuieli mai mari decât ne putem permite.” Cu toate astea la formarea guvernului Bolojan nu a existat măcar un semnal de diminuare a cheltuielilor de functionare a statului prin reducerea numărului de ministere. Dimpotrivă, s-a păstrat acelasi număr de 16 ministere la care s-au mai adăugat încă 5 vicepremieri. In schimb , pentru echilibrarea deficitului bugetar guvernul promite un pachet de măsuri fiscale bazat pe cresterea de taxe si impozite.
Nimic despre reforme structurale profunde menite să ducă reducerea cheltuielior din sectorul bugetar. Una dintre aceste reforme este reorganizarea administrativă şi descentralizarea, despre care premierul Bolojan spune că aceasta nu poate fi făcută decât din 2028. Numai că pentru a putea fi aplicată din 2028 reforma administrativ-teritorială trebuie pregărită de pe acum. In acest sens există depus la parlament un proiect de reorganizare administrativ-teritorială a României pe structura regiunilor de dezvoltare:
(Vezi: https://cdn.g4media.ro/wp-content/uploads/2024/10/Proiect-USR-Reorganizarea-teritoriala.pdf)
Guvernul ar trebui să-si asume răspunderea pe acest proiect de lege.
Chiar si la atragerea de fonduri europene au existat sincope deoarece România nu a fost in stare sa facă o reforma administrativ- teritoriala compatibilă cu structurile europene. Din această cauză diferențele economice dintre județe sunt imense, iar birocrația omoară multe proiecte în fașă, desi dispune de un aparat administrativ supradimensionat, dar fără ca acesta să facă nimic. De aceea, trebuie recurs la o restructurare a acestor unități administrativ- teritoriale pentru ca structurile respective să fie compatibile cu cele europene, să devină funcționale si eficiente economic, deoarece in prezent cele mai multe dintre judete sunt adevărate feude pentru baronii locali. Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București.
Asadar, Uniunea Europeană nu recunoaste caracterul de regiune decât dacă ai minimum 800.000 de locuitori, iar in România nici un judet nu indeplineste acest criteriu. Dacă nu ai 800.000 de locuitori nu esti considerat regiune si deci nu poti sa depui direct proiecte pentru accesarea de fonduri europene, nefiind eligibil. Din această cauză România pierde multi bani europeni fiindcă totul depinde de guvernul de la Bucuresti unde lucrurile se miscă foarte greu.
Prin urmare, schimbarea nu mai suportă amânare, iar reforma administrativ-teritorială este o necesitate si aceasta se poate face foarte simplu fără modificarea constitutiei , printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor judete in structuri administative mai mari. Această comasare contribuie la reducerea numărului de judete si păstrarea denumirii de „judet” prevăzută in actuala constitutie. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene.
Prin reducerea numărului de judete s-ar reduce automat si numărul de prefecturi si institutii deconcentrate care in prezent sunt răspândite în cele 40 de judete si în municipiul București.
De asemenea, in România sunt 2862 de comune din care 2.390 au sub 5.000 de locuitori, 891 n-au nici măcar 2.000 de oameni. Avem 216 orașe din care 117 au sub zece mii de cetățeni. Au însă aparate birocratice stufoase care le conduc, în mai toate cazurile cu ajutor de la stat. 2.593 de localități au beneficiat de fonduri din bugetul statului pentru a putea să funcționeze. Și așa se întâmplă în fiecare an.
Si aici e nevoie de o comasare a satelor astfel încât să rezulte comune cu minimum 5000 de locuitori capabile să-si asigure cheltuielile de functionare din bugete proprii.
In concluzie, e nevoie de o reformă administrativ-teritorială care să asigure dezvoltarea economico- socială a țării pe o bază sustenabilă.