Explozia preţurilor la energie, declanşată de războiul dintre SUA şi Israel împotriva Iranului, pune guvernele europene sub presiune pentru a ajuta gospodăriile şi firmele, însă problemele financiare din unele economii limitează răspunsurile lor, arată o analiză Reuters, citată de Agerpres.
Acest lucru face puţin probabil ca aceste guverne să reproducă sprijinul larg oferit după invazia rusească din Ucraina, din 2022, când subvenţiile şi alte forme de asistenţă s-au ridicat la sute de miliarde de euro.
Franţa, Grecia şi Polonia au plafonat preţul combustibililor şi au introdus restricţii asupra marjelor de profit, măsuri care au un cost redus pentru bugetul public, în timp ce Germania doreşte să reglementeze preţurile la pompă. Dar este posibil să fie nevoie să facă mai mult.
“Dacă livrările de gaze din Qatar vor fi întrerupte timp de mai multe săptămâni şi preţurile la gaze vor creşte, este probabil să vedem guverne care vor interveni şi vor reintroduce unele subvenţii”, a declarat Frank Gill, analist la S&P Global Ratings.
Deocamdată, guvernele nu pot ştii unde vor ajunge preţurile la energie. Dar este clar că sunt precaute în ceea ce priveşte măsurile fiscale.
Marea Britanie a declarat că este prea devreme pentru a îngheţa acciza la combustibil, în timp ce guvernul francez a respins apelurile opoziţiei de a reduce taxa pe valoarea adăugată (TVA) la benzină. Italia are în vedere utilizarea veniturilor din TVA generate de preţurile mai mari pentru a finanţa o reducere a accizelor la combustibil.
Diferenţa faţă de 2022 este că pandemia de COVID-19 şi criza energetică care a urmat au lăsat deficite bugetare în economiile europene cu aproape trei puncte procentuale mai mari decât în 2019, a precizat Frank Gill.
Creşterea economică este mai slabă decât acum patru ani, iar costurile cu dobânzile sunt mai mari, în timp ce guvernele europene deja majorează cheltuielile pentru apărare. Germania îşi intensifică împrumuturile pentru un plan masiv de stimulare.
Deşi cotaţia barilului de petrol a ajuns la 120 de dolari săptămâna aceasta, apropiindu-se de vârful din 2022, situaţia energetică a Europei nu este chiar aceeaşi ca în 2022. Preţurile gazelor au crescut cu peste 50% de la începutul războiului, dar chiar şi aşa sunt departe de nivelurile de peste 300 de euro pe megawatt-oră atinse în 2022. Şi Europa nu se grăbeşte să înlocuiască niciun furnizor, aşa cum a făcut cu Rusia.
Dar dacă preţurile ridicate vor persista şi guvernele trebuie să ofere sprijin, acest lucru ar putea amplifica presiunile fiscale din Franţa şi Marea Britanie, având în vedere deficitele lor bugetare mari, a declarat săptămâna trecută Federico Barriga-Salazar, şeful departamentului de ratinguri de la Fitch.
În Europa Centrală, S&P a declarat că ratingul de tip “investment-grade” al Ungariei se confruntă cu riscuri, având în vedere măsurile de sprijin deja generoase existente înaintea alegerilor din aprilie.
Spania, Portugalia şi Grecia au finanţe mai solide, dar cheltuielile mai mari ar putea compromite redresarea lor, a spus Barriga-Salazar.
În ceea ce priveşte Italia, care a parcurs un drum lung pentru a-şi reface reputaţia fiscală, Scope Ratings a avertizat că încetinirea creşterii ar putea complica ieşirea sa din măsurile de disciplină bugetară ale Uniunii Europene.
Având în vedere spaţiul limitat de acţiune, măsurile de sprijin, pe care guvernele le-au menţinut ample în 2022, vor trebui să fie limitate şi mai ţintite de data aceasta, au declarat economiştii Barclays. Oficialii din Marea Britanie şi Germania au reiterat deja acest mesaj.
Analiştii băncii Morgan Stanley au declarat că măsurile de sprijin energetic ale guvernelor din zona euro au reprezentat 3,6% din PIB în perioada 2022-2023, când regulile UE de limitare a deficitelor au fost suspendate în timpul pandemiei. Acum, estimează analiştii, aceste state ar putea oferi doar un sprijin de aproximativ 0,3% din PIB pe an, respectând în acelaşi timp regulile UE.
Dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă mai mult de o lună şi există semne că creşterea economică slăbeşte, UE ar putea permite unor ţări să se abată temporar de la reguli, estimează analiştii Morgan Stanley, care se aşteaptă ca ţările membre să cheltuiască până la 0,6% din PIB pe an pentru a finanţa măsuri specifice. Cu toate acestea, ar fi nevoie de o recesiune severă pentru ca UE să îşi suspende din nou regulile, subliniază analiştii Morgan Stanley.
Mai important, costurile mai mari cu serviciul datoriei reprezintă o constrângere în sine.
“Nu văd nicio ţară care să fie foarte axată pe politici fiscale în acest moment, deoarece se tem că vor fi pedepsite”, a declarat Gregoire Pesques, director de investiţii la administratorul de active Amundi.
| Știri BVB