În lipsa unei consolidări fiscale durabile, nu e realist ca România să spere la o aderare rapidă la zona euro (raport)

Aderarea la zona euro este o prioritate pentru România şi întruneşte consens în clasa politică, însă deficitele mari şi fragilitatea balanţei externe reprezintă piedici majore în calea intrării în MCS2 în perspectiva imediată şi apoi aderarea propriu-zisă, relevă Raportul de analiză a convergenţei “România – Zona Euro MONITOR” nr. 10/2022, coordonat de academicianul Daniel Dăianu.

În lipsa unei consolidări fiscale durabile nu este realist de a spera într-o aderare rapidă, atrag atenţia autorii lucrării.

“Comunicarea Consiliului din 1 iunie 2022 privind Decizia de aderare a Croaţiei la zona euro (CE, 2022c; Consiliu, 2022c) reiterează faptul că aderarea la zona euro rămâne o decizie politică, însă problema de fond este aceeaşi ca înainte de pandemie: capacitatea statului membru candidat de a preveni vulnerabilităţile macroeconomice şi financiare şi de a avea o capacitate durabilă de absorbţie a şocurilor şi a dezechilibrelor macroeconomice (Darvas, 2019). Adoptarea euro va costa băncile locale din Croaţia aproximativ 1 miliard kuna (circa 133 milioane euro) pe an sub formă de comisioane de conversie şi între 80 şi 100 milioane euro – cheltuieli necesare pentru adaptarea serviciilor IT şi a reţelelor de bancomate conform unei evaluări a Asociaţiei Croate a Băncilor (2022). Concluziile prezentate de BCE şi CE în Rapoartele de convergenţă (CE, 2022d) publicate la data de 1 iunie a.c., care evaluează progresele înregistrate de Bulgaria, Cehia, Croaţia, Ungaria, Polonia, România şi Suedia – cele şapte state membre din afara zonei euro care s-au angajat legal să adopte moneda euro – converg în totalitate: (i) numai Croaţia şi Suedia îndeplinesc criteriul de stabilitate a preţurilor; (ii) toate statele membre îndeplinesc criteriul privind finanţele publice, cu excepţia României, care este singurul stat membru aflat în Procedură de Deficit Excesiv (PDE); (iii) Bulgaria şi Croaţia îndeplinesc criteriul cursului de schimb; (iv) Bulgaria, Croaţia, Cehia şi Suedia îndeplinesc criteriul ratei dobânzii pe termen lung; (v) Croaţia îndeplineşte cele patru criterii de convergenţă nominală, iar legislaţia sa este pe deplin compatibilă cu cerinţele TFUE”, se spune în document.

Potrivit lucrării, raportul de convergenţă al Croaţiei (CE, 2022d) a fost discutat în comitologia europeană (Comitetul Economic şi Financiar şi Consiliul Ecofin); de asemenea, a fost adoptată propunerea pentru o decizie a Consiliului şi un regulament al Consiliului privind introducerea euro în Croaţia, la data de 1 ianuarie 2023.

La finalul lunii iunie 2022 a fost transmisă o scrisoare a Preşedinţiei Consiliului către Consiliul European cu privire la propunerea de extindere a zonei euro; de asemenea, Consiliul European a fost informat cu privire la îndeplinirea paşilor în procedura instituţională europeană prin care se va permite Croaţiei să adere la zona euro. Urmează ratificarea deciziei europene de către cele 27 de parlamente naţionale din toate statele membre.

“În timp ce autorităţile din Bulgaria reiterează obiectivul de aderare la zona euro în anul 2024, în alte state membre din afara zonei euro – Polonia, Cehia, Ungaria – parcursul către moneda unică europeană nu pare să constituie o prioritate în actuala conjunctură, atenţia fiind puternic focalizată pe gestionarea crizei energetice şi a impactului economico-social al războiului din Ucraina, precum şi pe eforturile de stăvilire a inflaţiei şi evitare a unei recesiuni puternice”, subliniază autorii.