Industria României, scădere de peste 13% față de anul 2019

de Dan Pălăngean

Industria României a scăzut anul trecut cu -13,1% față de rezultatele din 2019, potrivit unei analize publicate de Eurostat. Economia noastră s-a confruntat, astfel, cu a șasea cea mai mare reducere a acestui sector de activitate, după cele consemnate în țări mai dezvoltate precum Luxemburg (-21,6%), Italia (-17,9%), Germania (-17,6%), Estonia (-17,4%) și Belgia (-16,8%).

De reținut, atât (contra)performanța din 2020 cât și ritmul mediu din cei patru ani ulteriori au fost sub nivelul mediu european (-9,2% față de -7,4% în plină pandemie și apoi -1,1% comparativ cu doar -0,4% pe ansamblul Uniunii). Ceea ce a însemnat o pierdere relativă de forță industrială, de unde și adâncirea semnificativă a deficitului în comerțul exterior.

În țările vecine, declinul a fost ceva mai mic, cu Ungaria la cota -10,2% și Bulgaria la -10% iar în Balcani merită subliniată revenirea Greciei, aflată sub un regim de austeritate și pe calea reducerii datoriei publice (+11,8%). Dacă facem corelația cu rezultatul suprinzător de bun din Polonia (+11,2%) și cu performanța Danemarcei (+36,8%), rezultă că se poate merge pe dezvoltarea industriei și/sau pe reindustrializare.

Irlanda (+20,6%) este un caz special din motive de raportare statistică după mutarea sediilor unor importante multinaționale după ce Marea Britanie a părăsit UE. Cu toate acestea, trebuie semnalată performanța acestui stat anterioară Brexit, ritmul anual de creștere industrială înregistrat de Eurostat în perioada 2010 – 2019 fiind cel mai ridicat din Uniune (+5,5%).

Pe locurile următoare în perioada de după criza din 2008 – 2009 s-au situat Estonia (+5,3% anual) și România (+4,4%), țara noastră reușind să devanseze de puțin Polonia (+4,3%), urmată de celelalte două țări baltice (Lituania, cu +3,8%, respectiv Letonia, cu +3,6%) și de Slovenia (+3,4%).

Anterior crizei, în perioada 2000 – 2007, de dinaintea aderării la UE, performanța țării noastre în materie de creștere industrială a fost una medie, respectiv locul 14 (alături de Luxemburg) în clasamentul întocmit de Eurostat, cu un ritm anual de +3,5%. Adică la jumătate față de Polonia (+7%) care a luat startul pe piața unică cu aproape trei ani mai devreme.

Bulgaria, colega noastră de val de aderare, a marcat în aceeași perioadă un ritm anual de +7,8%, nu departe de maximele atinse de Estonia (+9,4%, ceea ce împreună cu ritmul menționat anterior pentru 2010 – 2019 arată că, spre deosebire de noi, are de unde să mai scadă)  și Lituania (+8,4%), cu un punct procentual peste Letonia (+6,8%).

De remarcat și faptul că s-au mărit înainte de 2007 decalajele industriale și față de state precum Slovacia (+8,6%), Ungaria (+6,6% ritm anual după anul 2000), Cehia (+6%), Croația (+4,4%) sau Slovenia (+4,1%) dar și prin raportare la Belgia (+4,4%) sau Austria (+4,2%). Pe scurt, am avut o perioadă medie ca dezvoltare dar urmată de o contracție relativ redusă în 2008 – 2009 (-1,5% față de -8,3% pe total UE), urmată de un sprint important până în 2019 dar frânat la -9,2% și urmat de o pierdere de viteză sistematică ulterior.

Este o problemă majoră, întrucât pierderea de pondere în PIB a industriei pe parcursul ultimilor cinci ani este, simplificat, undeva de la aproape 25% spre 15% iar schimburile de bunuri pe piața unică au demonstrat o capcitate din ce în ce mai redusă de acoperire a importurilor cu exporturi de mărfuri, cauză directă a unui deficit de cont curent ajuns pe la 8% din PIB, dublu față de maximul teoretic recomandat pentru păstrarea echilibrelor macroeconomice.