Instanţa respinge cererea lui Dragnea de eliberare condiţionată din închisoare; decizia nu e definitivă

Judecătoria Sectorului 5 a respins, marţi, ca neîntemeiată, cererea de eliberare condiţionată depusă de fostul lider al PSD Liviu Dragnea, care execută la Penitenciarul Rahova o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare în dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman.

Decizia instanţei nu este însă definitivă, iar Dragnea poate face contestaţie.

“Îndeplinesc condiţiile (pentru eliberarea condiţionată – n.r.). Am stat destul în penitenciar, nu reprezint un pericol pentru societate. Pot face bine”, a declarat Dragnea.

Avocata sa, Flavia Teodosiu, a spus că fostul lider social-democrat îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi eliberat înainte de termen.

“Ne aflăm în faţa unei cereri de liberare condiţionată pe articolul 59 din vechiul Cod penal: a fost stăruitor în muncă şi a dat dovezi temeinice de îndreptare. Atributul dumneavoastră esenţial este să constataţi îndeplinirea condiţiilor. (…) A fost izolat, i s-a permis să iasă la aer o oră pe zi din 24. Între iulie şi februarie a urmat o serie lungă de plângeri. Nu au fost aplicate soluţiile, deşi definitive. Se impune compensarea cu zilele de muncă pentru perioada în care nu i s-a permis să muncească. Inclusiv dreptul la sănătate i-a fost încălcat. A fost carantinat de trei ori, o dată în decembrie şi de două ori ulterior, deşi avea teste negative. Comisia a constatat în unanimitate că a avut o atitudine pozitivă. A achitat prejudiciul din dosar. Aveţi la dosar o societate care îl va încadra în muncă. (…) Să nu uitaţi că suntem în Săptămâna (…) înainte de Paşte”, a afirmat Teodosiu.

Ea a prezentat pasaje din raportul favorabil întocmit de Comisia de liberare condiţionată de la Penitenciarul Rahova: “Deţinutul a avut un comportament în general pozitiv, a beneficiat de mai multe recompense şi o singură sancţiune, care ulterior a fost anulată”.

De cealaltă parte, procurorul de şedinţă a susţinut că Liviu Dragnea nu a dat suficiente dovezi de îndreptare.

“Instanţa trebuie să se raporteze la persoana condamnatului, nu la criterii abstracte. Se cunoaşte că persoana condamnată are o educaţie, spunem noi, înaltă, deci conduita lui în penitenciar este una normală. Programele la care a participat sunt destinate persoanelor cu o educaţie precară. Faptul că el consideră că pedeapsa este injustă, politică, denotă că nu şi-a schimbat atitudinea. Atât timp cât se neagă însăşi temeinicia condamnării şi se invocă imixtiuni politice, este evident că petentul condamnat nu îşi atribuie nicio culpă, motiv pentru care noi considerăm că pedepsa nu şi-a atins scopul. Aţi întrebat ce ar trebui să facă – să îşi asume condamnarea”, a afirmat procurorul.