Întâmplările unui fost bancher, în încercarea să își recupereze banii plătiți în plus la ANAF

Fostul bancher Laurențiu Mitrache ne-a transmis o relatare a întâmplărilor sale, în încercarea de recuperare a unor sume plătite în plus la ANAF.

El s-a adresat și Ministerului Finanțelor: “Motivul prezentei este banal: la data de 04 noiembrie 2019, am depus o solicitare insotita de documentatia justificativa in vederea restituirii sumelor achitate in plus de mine si  de sotia mea, respectiv 103 leix2 = 206 lei.

Solicitarile au fost inregistrate sub numerele 80468 si 80470/04.11.2019, la sediul ANAF din Sos. Bucuresti Ploiesti. 

Nu cred ca va surprinde faptul ca nu mi s-a raspuns. Nici eu nu am fost surprins, motiv pentru care, spre sfarsitul lunii ianuarie a.c., m-am deplasat personal la sediul Bucuresti – Ploiesti (B-P). Am avut senzatia ca solicitarea mea constituie secret de stat, nimeni – inclusiv extrem de amabilul gardian! – nevoind a-mi da un cat de mic indiciu privitor la soarta solicitarii mele. Intr-un tarziu, nervii unei salariate imbracate in rosu (amintind de filmul dedicat celebrului gangster american Dillinger) m-a indrumat catre sediul Trezoreriei din strada Londra „pentru ca ei trebuie sa-mi restituie banii!” 

In „Londra”, niciun salariat la ghiseu si niciun petent. Jandarmul ma sfatuieste de la inaltimea fizica a functiei sale sa ma duc la un ghiseu la alegere „pentru ca o sa vina cineva”. I-am urmat sfatul. La capatul a douazeci si trei de minute „fix” am luat initiativa de a bate in geamul ghiseului. Vreo opt capete s-au intors in directia mea, transmitandu-mi mimic ca am facut o mare greseala, producând deranj. O persoana mai „matura” cu o podoaba capilara batand catre o ciudata nuanta de verde desemneaza autoritar o foarte tanara salariata care se apropie coplesita de importanta misiunii incredintate. Aflând ce doresc, imi spune timid – fara nicio verificare ca nu au primit documentatia si ma sfatuieste sa ma duc din nou la sediul din B-P sa ma interesez. Accept sugestia, dar cer sa-mi scrie pe copia solicitarii ca nu au primit documentatia. Este socata de cerere. ”N-avem voie!”  ”De ce? Va cer sa spuneti un neadevar?!”. Sesizând incurcatura,  „doamna verde” vine personal la ghiseu. Se mira foarte tare de atitudinea mea si imi sugereaza sa ma duc in B-P si sa o rog pe „doamna in rosu” sa-i dea telefon. ”De ce nu sunati dvs. acum?” sugerez eu timid. ”Nu pot. Va dau telefonul meu personal, daca vreti.” Chiar ma inrosesc: „Nu pot. Stiti, sotia este in spatele meu…”  Salvator si neindoielnic influentat, ghiseul cade intre noi. Hotarasc sa solicit audienta la conducere. Secretara este amabila si – nestiind recentul trecut istoric – suna la parter. Nu trec doua minute si apare… „Doamna verde”. ”Nu v-am lamurit suficient?!” „Vroiam sa o rog pe doamna director sa sune la B-P…” ingaimez aproape pierdut.  „Nu-i nevoie. Sun eu!”  Chiar suna. La celalalt capat al firului „Doamna VIISOREANU” (nu am indicii ca ar fi cea in rosu.)  Aceasta imi promite solemn ca „luni voi fi sunat” (discutia era intr-o zi de joi).  

Mi-as dori foarte mult sa imi reiau pelerinajele catre sfintele rosii sau verzi, dar din cauza COVID_19, nu pot. Incerc zeci de variante pentru a deslusi misterul celor aproape sase luni scurse de la demersul initial. Nu cred ca pregatirea profesionala, oricat de sumara ar fi ea, a salariatilor ANAF ii impiedica sa rezolve o problema de aritmetica de clasa a IV-a. Nu cred nici ca nu au avut timpul necesar procesarii complicatei operatiuni de inmultire si scadere. Cred cu siguranta ca este vorba de dispret si nesimtire… 

Nu ma astept la rezolvare in decursul vietii. Vreau sa stiu daca lasand aceasta creanta mostenire copiilor mei, vor fi nevoiti sa plateasca taxe succesorale… Pentru ca sunt sigur ca doamne in verde, rosu sau ce culori vor fi la moda atunci nu vor avea nevoie de mai mult de trei zile pentru a le bloca conturile!”