-
Interviu cu Cristian Jura, Membru în Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
Iulian MAREȘ: Este dreptul legitim al oricărui proprietar să-și selecteze chiriașii? Derivă acest drept din dreptul de proprietate?
Cristian JURA: Este o discuție juridică, cu argumente solide pro și contra dreptului absolut a proprietarului de a își selecta chiriașii.
Din perspectiva Curții Europene a Drepturilor Omului diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații comparabile, dar fără ca aceste distincții să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Cu alte cuvinte, toți potențialii chiriași sunt egali, atâta timp cât se află în mod legal pe teritoriul României, îndeplinesc criteriul financiar de plată a chiriei și a eventualelor garanții cerute de proprietar, iar proprietarul nu ar trebui să facă nicio distincție în temeiul unuia dintre criteriile protejate de OG 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Reamintesc criteriile protejate de OG 137/2000: rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea unui drept, închirierea în cazul nostru.
Inclusiv Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Iulian MAREȘ: În același timp, ar putea fi justificată respingerea unor chiriași pe criterii etnice?
Cristian JURA: Așa cum arătam mai sus, proprietarul nu are un drept absolut de a își selecta chiriașii pe unul dintre criteriile deja enumerate.
În perioada 2015/ 2016, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a aplicat o serie de sancțiuni unor companii care dețineau site-uri de mică publicitate pentru astfel de anunțuri în care o anumită categorie de persoane era exclusă de la posibilitatea de a închiria un imobil, de la angajare, de la efectuarea unor servicii de către firme private, pe criteriul etnic.
Nu credeam că astfel de anunțuri vor reveni în actualitate după 10 ani, chiar dacă anumite realități s-au schimbat.
Iulian MAREȘ: Între cele două de mai sus, stă realitatea că, în majoritatea cazurilor refuzul nu vizează etnia chiriașilor, ci lacune de educație / civilizație din partea acestora care sunt în mod eronat reclamate sub forma etnicității și care, foarte important mi se pare, survin de regulă pe bază de precedent, în sensul că proprietarii sunt pățiți sau au auzit de cazuri similare și nu vor să aibă probleme. Li se poate imputa comunicarea defectuoasă a riscurilor anticipate, dar cumva e de înțeles faptul că ajung să opereze cu categorii etnice, întrucât e mai ușor. Nu toți proprietarii sunt pregătiți în domeniul comunicării sau au preocupări anti-discriminare.
Cristian JURA: Așa cum spuneam, proprietarii nu au dreptul să își selecteze chiriașii din perspectiva OG 13/2000 privind combatere și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dar nimic nu îi împiedică pe proprietari să ceară, tuturor potențialilor chiriași, garanții financiare solide care să le acopere orice eventual prejudiciu, nu îi împiedică să încheie un contract de închiriere condiționate de păstrarea imobilului în bune condiții, nu îi împiedică să stabilească un set de reguli foarte clare pentru chiriași.
Iulian MAREȘ: Așadar, cum pot fi catalogate anunțurile de mică publicitate de tipul celor publicate la Brașov, ”nu se acceptă reprezentanți ai altor naționalități” sau ”400 de euro pentru cetățenii României, preț diferit pentru alte naționalități (de exemplu, indieni)”?
Cristian JURA: Nu aș dori să mă antepronunț asupra acestor anunțuri, dar în jurisprudența Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării există cauze în care publicarea unor astfel de anunțuri a fost considerată a fi discriminatorie și au fost aplicate amenzi contravenționale.
Iulian Mareș: Ce riscă cei ce publică astfel de anunțuri?
Cristian JURA: Dacă discriminarea vizează o persoană fizică se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 30.000 lei, iar dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei.
Iulian MAREȘ: Vă rog să ne spuneți cărei instituții trebuie să se adreseze o persoană care se consideră discriminată? Eventual, și ce anume trebuie să conțină o reclamație specifică?
Cristian JURA: În condițiile în care o persoană se simte discriminată se poate adresa Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Poată să transmită o petiție, fie completând formularul on-line, care se regăsește pe site-ul CNCD, fie în format fizic, transmisă prin poștă sau depusă la secretariatul CNCD. O petiție trebuie să conțină numele și adresa petentului, a celui ce depune petiția, numele și adresa părții reclamate, o descriere a faptelor considerate a fi discriminatorii și probe care să susțină cele afirmate.
Iulian MAREȘ: Revenind la perspectiva proprietarului, ce anume se întâmplă în situația în care reclamația se dovedește a fi nefondată? Cine și cum apără drepturilor proprietarilor în astfel de situații?
Cristian JURA: Este important de subliniat ca procedura în fața CNCD presupune audieri la care sunt invitate ambele părți, astfel se respectă principiul contradictorialității, în sensul că ambele părți au oportunitatea să își susțină punctul de vedere și să prezinte probe relevante în susținerile lor. În urma parcurgerii procedurii, Colegiul Director va decide dacă faptele prezentate reprezintă discriminare sau nu, ambele părți vor primi o hotărâre motivată, indiferent de soluția la care s-a ajuns.
| Știri BVB