Interviu cu George Tuţă, deputat PNL, iniţiatorul legii prin care ziua de 11 aprilie este instituită “Ziua educaţiei financiare”
De ce se află România în continuare pe ultimul loc în UE, la incluziunea financiară, potrivit Eurobarometrului realizat de Comisia Europeană?
George Tuţă: Eurobarometrul este de multe ori o oglindă a modului în care ne-am comportat pe diferite subiecte în ultimii 30 de ani. Ne place sau nu ne place, asta este realitatea. Și de la ea trebuie să pornim, să vedem unde putem îmbunătăți. România a descoperit abia anul trecut în Parlament necesitatea educației financiare și a incluziunii financiare. Este un subiect pe care l-am introdus pe lista de priorități a Camerei, iar răspunsul primit a fost unul pozitiv, practic toate forțele politice au înțeles că circuitul financiar național trebuie să integreze cât mai mulți cetățeni. La întrebarea De ce suntem pe ultimul loc? putem găsi o listă infinită de cauze și de vinovați, dar nu ăsta este interesul. Sau, cel puțin, eu nu cred că avem interesul de a arăta cu degetul. Întrebarea care ne poate ajuta este Ce putem face să părăsim ultimul loc?
Aici este cheia și aici trebuie concentrată energia. Iar soluția este doar consecvența în adresarea mesajelor corecte despre tot ce înseamnă educație financiară. Trebuie să îi obișnuim pe oameni, în special pe cei mai vulnerabili, că educația financiară nu e doar pentru bogați. Educația este despre cum să administrezi mai bine veniturile pe care le ai, indiferent de cuantumul lor. Practic, în familiile din România, bugetarea nu este tocmai un reflex. De aceea, trebuie ținut cont de aceste gesturi aparent minore, dar foarte relevante.
De asemenea, trebuie să salutăm apariția tehnologiilor în viața noastră și să învățăm să le folosim dincolo de TikTok și Netflix. Tehnologiile ne pot ajuta să ne extindem orizontul, să reducem costuri personale, să găsim soluții pentru problemele de zi cu zi.
M-a frapat o imagine de la un miting al taximetriștilor din această primăvară împotriva platformelor de ride sharing. Un banner expus la protest spunea cu litere mari Cu digitalizarea /Ne furați țara. Nimic mai fals, nimic mai contraproductiv. Dar se simte totuși o briză de speranță, cu toate că nu acesta era poate intenția bannerului. Oamenii simt că tehnologia digitală schimbă lucruri. Sigur, e mai bine să distrugi combinele, decât să te gândești cum le faci să lucreze în favoarea ta. Dar este un început.
Ca să revin, suntem pe ultimul loc dintr-un cumul de factori negativi și de istorii complicate între români, mediul de business, stat și bani.
Ce credeți că ar trebui făcut pentru creșterea educației financiare/incluziunii financiare în Romania?
George Tuţă: Sunt convins că cele două concepte, educația financiară și incluziunea financiară, merg mână în mână, nu se poate una fără cealaltă. Clar, educația primează. Alături de colegii din Parlament am trecut o lege prin care obligăm băncile să ofere un cont gratuit, cu card atașat, oricărui cetățean român major, pentru operațiuni de bază fără comision.
Poate părea de necrezut, dar în România sunt milioane de oameni care nu au un cont bancar. Evident, toți acești oameni se află în afara circuitului financiar sănătos și nu fac decât, involuntar, să dea apă la moară unor forme de exploatare îndreptate chiar împotriva lor.
Mai este și o moștenire culturală care ne încurcă. Probabil nu doar pe români, dar în special pe ei. Nu există încredere în bănci, în sensul că oamenii nu cred că băncile pot avea interese legitime și pe termen lung, nu doar să încaseze dobânzi. Știu sigur că băncile au o gândire sănătoasă pe acest subiect, înțeleg miza acoperirii bancare a unui segment cât mai mare de populație, trebuie doar să găsim formula legală pentru a face ca acest lucru să se întâmple. Și trebuie să fim consecvenți în mesaje. Nimic nu se întâmplă peste noapte.
În ultima perioadă au apărut deep-fake-uri pe rețelele de socializare care îndeamnă, prin folosirea în mod fraudulos a imaginii unor personalități, la investiții pe piața de capital pentru câștiguri mari pe termen scurt, dar de fapt sunt doar modalități de a păcăli oamenii. Cum se poate limita acest fenomen?
George Tuţă: Este o chestiune care preocupă întreaga lume. Cum putem limita utilizarea nelegitimă a softurilor de inteligență artificială? Categoric, în orice societate, noile instrumente sunt folosite aproape instantaneu în comiterea de fapte ilegale. Nu e un secret, răufăcătorii sunt cei mai agili în a implementa noutatea. Nu au nevoie de bază legală, de aprobări, de coeziune socială. Ei o fac pur și simplu și așteptă să vadă dacă merge, indiferent de consecințe.
Și în UE și în SUA sunt dezbateri foarte serioase cu privire la reglementarea inteligenței artificiale. Semnele sunt pozitive, în sensul că există o preocupare de a trasa limite și de a impune sancțiuni. Nu cred că va mai trece mult timp până când vom avea forme integrate ale unor regulamente. În fond, infracțiunile pe care le-am constatat până acum, precum cea evocată de dumneavoastră, nu sunt noi. Este nouă doar forma de manifestare a unor infracțiuni deja prevăzute în codul penal, și anume înșelătoria.
Și mai este un amănunt care sper că intră în preocupările legiuitorilor de peste tot. Cum facem ca efectele bune ale softurilor de AI să depășească în impact consecințele negative? Depinde de ce ne propunem și de cât de realistă este abordarea. Hoții nu vor dispărea.
Din ce în ce mai mulți oameni își pierd banii din bănci, dând date personale unor infractori cibernetici. Care ar trebui să fie interdependența între educație financiară și educația cibernetică?
George Tuţă: De cele mai multe ori, astfel de situații apar pe fondul a ceea ce se numește generic inginerie socială. Mult mai puțin sofisticat spus, este vorba despre păcăleală. Oamenii sunt realmente păcăliți pentru a oferi datele bancare prin tot felul de tertipuri care nu sunt atât de mult tehnice, cât țin de credulitate. Același om care este înșelat online să își dea datele de card nu ar accepta niciodată să arate nimănui locul din casă în care ține banii.
Dar, prin Internet, care prin definiție este impersonal și distant, atenția nu mai este așa de mare și apar situații de genul acesta.
Îmi vine în minte exemplul estonian de educație digitală și financiară. Ei au început acum vreo 15 ani să obișnuiască populația cu instrumentele electronice de plată și de administrație publică. Iar prima categorie de interes a fost reprezentată chiar de categoriile venerabile, cele care erau expuse cel mai mult la potențiale fraude. Ne referim la bătrâni și la cei slab alfabetizați digital. Pentru nimeni nu trebuie să fie o rușine să învețe lucruri noi. De fapt, pe parcursul unei vieți, orice om din orice epocă a trebuit să își ridice nivelul pentru a face loc noutăților în viață.
Va fi cazul și la noi de programe simple, dar cu adresare largă. Pentru că regulile de igienă financiară online nu sunt multe, nu sunt complicate, dar sunt foarte importante.
Care este opinia dvs cu privire la Strategia de Educație Financiară, care a trecut de dezbaterea publică și urmează să fie adoptată?
George Tuţă: În principiu, privind de pe ultimul loc, orice strategie pare mai bună decât niciuna. Din perspectiva generală a educației financiare, adoptarea unei strategii este un pas pozitiv. Doar că ar fi util ca strategia să fie și bună, aplicabilă în ansamblul societății. Dacă produce și efecte într-un timp rezonabil de scurt, atunci este chiar o strategie foarte bună.
Am o opinie nuanțată față de strategii în general. Ele trebuie să plece de la premise corecte, altfel nu au cum să ajungă la rezultate valide și utile. Trebuie să identifice corect și complet problema și trebuie să își propună obiective realiste și cuantificabile.
O strategie eficientă de educație financiară ar trebui să fie comprehensivă, accesibilă, adaptată la nevoile diferite ale populației și să includă atât educație formală, cât și non-formală. Este important ca o astfel de strategie să fie implementată într-un mod care să asigure participarea și implicarea tuturor părților interesate, inclusiv a școlilor, universităților, organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale, precum și sectorului privat.
De asemenea, o strategie eficientă ar trebui să fie sustenabilă pe termen lung și să fie evaluată periodic pentru a se asigura că își atinge obiectivele propuse și că se adaptează la schimbările socio-economice și la nevoile în continuă schimbare ale populației. Succesul actualei Strategii de Educație Financiară va depinde de calitatea și implementarea sa adecvată în practică.
| Știri BVB