Update articol:

Isărescu: Pledez pentru independența băncilor centrale, dar şi pentru un echilibru instituțional între băncile centrale și autoritățile fiscale, ca părți ale puterii executive

Foto CSALB Foto CSALB

Independența băncii centrale o înțeleg nu ca o izolare a sa într-un turn de fildeș, ci ca o conlucrare activă, combativă, în baza legii, cu autoritatea fiscală, cu guvernul.

Impactul economic inițial al pandemiei în România a fost unul puternic, accentuând dezechilibrele existente, presiunile privind deprecierea monedei naționale și creșterea necesarului de lichiditate, a declarat Mugur Isărescu, în deschiderea conferinței organizată de Banca Națională a Moldovei cu tema „Rolul unei bănci centrale în modernizarea societății – provocări în economiile emergente”.

Acesta a explicat: “Drept consecință, obiectivul imediat al băncii noastre centrale a fost să păstreze stabilitatea și lichiditatea sistemului bancar, pentru buna funcționare a finanțelor publice și a economiei reale; concomitent, dozajul de măsuri a urmărit evitarea unei deprecieri excesive şi nenecesare a leului. Pe un orizont mai larg, am urmărit păstrarea încrederii că echilibrele economice şi financiare sunt ținute sub control.

În acest sens și în deplină concordanță cu mandatul și independența sa statutară, BNR a adoptat cu celeritate un pachet de măsuri proporționale și eficiente pentru susținerea economiei românești. Dat fiind caracterul excepțional al pandemiei, BNR a colaborat mai strâns cu Guvernul României, în special cu Ministerul de Finanțe, pentru a evita un eventual conflict între măsurile monetare, macroprudențiale și cele fiscale. Contextual, Consiliul de administrație al BNR a decis reducerea succesivă a ratei dobânzii de politică monetară, îngustarea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităților permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară, furnizarea de lichiditate instituțiilor de credit prin intermediul operațiunilor repo (operațiuni revesibile cu titluri de stat) în vederea asigurării funcționării fluente a pieței monetare și a altor segmente ale pieței financiare, reducerea ratei rezervei minime obligatorii pentru pasivele în valută ale instituțiilor de credit, precum și cumpărarea de titluri de stat în lei de pe piața secundară în vederea consolidării lichidității structurale din sistemul bancar care să contribuie la finanțarea în bune condiții a economiei reale și a sectorului public.

Referitor la cumpărarea de titluri de stat în monedă națională de pe piața secundară, măsură larg adoptată de către băncile centrale în actualul context, aș dori să subliniez că BNR a hotărât să demareze achizițiile de pe piața secundară numai după ce a avut loc o modificare a poziției acesteia pe piață, mai precis după ce din poziția de debitor net BNR a devenit creditor net în relația cu băncile comerciale. Din această perspectivă, în deplină concordanță cu statutul BNR, măsura a fost întreprinsă în scopul asigurării lichidității sistemului financiar la nivelul adecvat și nu cred că reprezintă o măsură propriu-zisă de relaxare cantitativă.

Nu în ultimul rând, BNR a adoptat măsuri la nivel operațional pentru asigurarea continuității și a unei bune funcționări a sistemelor de plăți și de decontare în monedă națională, precum și asigurarea fluxurilor de numerar necesare băncilor pentru derularea tuturor operațiunilor”.

Potrivit lui Mugur Isărescu, “în întreaga lume, atât guvernele, cât și băncile centrale, au intervenit cu promptitudine pentru a adresa impactul negativ determinat de pandemie, prin politici sociale, economice, fiscale și monetare: “Acest sprijin complex, fără precedent, a demonstrat că în astfel de situații, mobilizarea autorităților – în special a celor monetare și fiscale – este esențială pentru asigurarea bunei funcționări a piețelor, a mecanismelor economice şi sociale”.

Mugur Isărescu a mai spus: “Obiectivul fundamental al unei bănci centrale europene este acela de a urmări stabilitatea prețurilor în economia națională. După criza din 2008 s-a întărit ideea că asigurarea stabilității financiare nu este incompatibilă, ci este chiar benefică pentru realizarea obiectivului fundamental. Realizarea acestui obiectiv depinde esențialmente de independența băncii centrale – politică, juridică, funcțională. (…) Independența politicii monetare implică decizii în special privind rata dobânzii de referință, politica de curs de schimb, administrarea rezervelor internaționale, stabilirea cerințelor prudențiale privind rezervele minime obligatorii pentru sistemul bancar. De asemenea, este de menționat și rolul băncii centrale de agent pentru împrumuturi prin emisiunile de titluri de stat și obligațiuni efectuate de autoritățile fiscale pe piața primară. Totodată, bancă centrală gestionează lichiditatea în economie oferind împrumuturi contra unor garanții eligibile, în special formate din titluri de stat și poate recurge la măsuri intervenționale excepționale în scopul asigurării nivelului adecvat al lichidității, spre exemplu prin programe de relaxare cantitativă, cumpărând active financiare – titluri de stat tranzacționate pe piața secundară și deținând astfel de instrumente în portofoliul propriu.

Simpla enumerare a acestor domenii de acțiune a politicii monetare sugerează că este vorba de decizii privind mecanisme şi instrumente de strictă tehnicitate, sofisticate, bazate pe informații complexe, corect operabile numai în condiții de înalt profesionalism. Independența băncii centrale în baza unui mandat clar este de aceea esențială. Un domeniu în care acest lucru este şi mai evident, pentru că se desfășoară în competiția de pe piața mondială, este administrarea rezervelor valutare. În principiu acestea asigură, în special în cazul economiilor emergente, resursele pentru depășirea dezechilibrelor externe și asigurarea unei relative stabilității cursului de schimb al monedei naționale în jurul fundamentelor economice. Realocarea rezervelor pentru utilizare discreționară şi monetizarea acestora erodează puternic aceste echilibre esențiale, afectează semnificativ funcționalitatea piețelor și credibilitatea băncii centrale și a oricărui guvern, fiind în final, în detrimentul societății. Păstrarea şi administrarea unui nivel adecvat al rezervelor internaționale, desfășurate cu competenta şi profesionalism de banca centrală, ferește tara de crize cumplite; privarea de acest drept lasă tara în bătaia vânturilor.

Din aceste considerente, în contextul unor ample dezbateri la nivel internațional privind importanța independenței băncilor centrale – dezbateri pe care le cunosc şi nu le contest – pledez pentru independența băncilor centrale, dar şi pentru un echilibru instituțional între băncile centrale și autoritățile fiscale, ca părți ale puterii executive. Stabilitatea macroeconomică – premisă crucială a dezvoltării economico-sociale sustenabile – este asigurată atunci când există un echilibru între politica monetară și cea fiscală. Schimbarea raporturilor instituționale deja consacrate, în momente de criză, poate constitui un risc real pentru viitor. Succesul implementării măsurilor post-pandemie, atunci cand prioritatea va fi revenirea cât mai rapidă la normalitatea economică și socială, depinde de gradul în care va fi păstrată stabilitatea macroeconomică.

Independența băncii centrale o înțeleg nu ca o izolare a sa într-un turn de fildeș, ci ca o conlucrare activă, combativă, în baza legii, cu autoritatea fiscală, cu guvernul. Nu cred, din experiență, că există alternativă mai bună la un mix echilibrat, coerent, de politici fiscale şi monetare. Iar independența băncii centrale presupune răspundere (accountability) în fața legii, a mandatului, a societății. Sau, ca să folosesc cuvintele lui Costache Negruzzi, banca centrală trebuie „să dea samă” pentru ceea ce face.

Prin afectarea independenței băncii centrale, în favoarea unor decizii politice care urmăresc câștiguri electorale pe termen scurt, costurile reale vor fi suportate la nivel economic și social, pe termen lung, de întreaga țară.

Un studiu recent publicat de Banca Centrală Europeană, cu tema ”The Case for Central Bank Independence” prezintă faptul că, deși independența de jure a rămas în mare parte intactă, independența de facto s-a deteriorat în aproape jumătate din eșantionul de bănci centrale observat. Acest lucru este adevărat şi pentru mine îngrijorător. Nu îl comentez. Privind la istoria de peste trei secole a băncilor centrale, sper că acest lucru se înscrie în ciclul lung de suișuri şi coborâșuri înregistrate de independența băncilor centrale”.

 

BVB | Știri BVB

SIF BANAT CRISANA S.A. (SIF1) (30/09/2022)

Raport consolidat pentru semestrul I 2022

PATRIA BANK S.A. (PBK) (30/09/2022)

Modificari in conducerea societatii

SSIF BRK FINANCIAL GROUP SA (BRK) (30/09/2022)

Autorizarea unui membru al Consiliului de Administratie

S.N.G.N. ROMGAZ S.A. (SNG) (30/09/2022)

Alegere Presedinte CA si Comitete consultative