Comisia Europeană a făcut, astăzi,  un pas fără precedent prin respingerea bugetului italian pentru anul 2019, din cauza încălcării normelor UE, oferind țării trei săptămâni pentru a-și revizui planurile de cheltuieli, potrivit DPA.

Valdis Dombrovskis, vicepreşedintele Comisiei responsabil cu stabilitatea financiară, serviciile financiare şi uniunea pieţelor de capital, a spus că Roma “încalcă reglementările UE în mod deschis şi conştient”. “Nu vedem alternativă”, a declarat Dombrovskis, apreciind că Bruxelles-ul acordă Italiei maximum trei săptămâni pentru a prezenta un plan revizuit al bugetului pe 2019. Ar putea fi tentant să încalci regulile, “dar, la un anumit moment, datoria cântăreşte prea greu şi la sfârşitul zilei rămâi fără libertate”, a declarat oficialul UE. Comisia Europeană ar putea să reanalizeze decizia anterioară de a nu deschide procedura de deficit excesiv împotriva Italiei, a adăugat Dombrovskis.

Italia a înştiinţat luni Comisia Europeană că nu îşi va modifica proiectul de buget pe 2019, criticat vehement de Bruxelles pentru că încalcă regulile fiscale europene.

“Băncile şi planurile fiscale ale Italiei reprezintă un pericol”

Băncile şi planurile fiscale ale Italiei reprezintă un pericol, dar nu trebuie să intrăm în panică, deoarece contagiunea spre alte ţări este “foarte limitată”, a afirmat marţi Klaus Regling, directorul general al Mecanismului European de Stabilitate (ESM), transmite Reuters.

Întrebat dacă Italia ar trebui să ia în considerare solicitarea de sprijin financiar de la Mecanismul European de Stabilitate pentru băncile sale, aşa cum a făcut Spania în 2012, Regling a afirmat că situaţia actuală este diferită datorită reglementărilor UE mai stricte în domeniul bancar şi al ajutoarelor de stat. “Nu aş recomanda în acest moment (Italiei) să meargă în aceeaşi direcţie (cu Spania)”, a declarat Regling.

Acesta a apreciat că, deşi temerile privind problemele Italiei afectează sistemul bancar intern, până acum contagiunea spre alte ţări din zona euro sunt “foarte limitate”. “Una sau două” bănci din Grecia au fost afectate, dar problemele lor au fost provocate şi de nivelul ridicat al creditelor neperformante, a adăugat şeful ESM, fără a da publicităţii numele creditorilor. “Există un risc cu Italia. Suntem îngrijoraţi, deoarece planurile fiscale nu sunt compatibile cu reglementările UE”, a afirmat Klaus Regling, la o conferinţă de presă la Luxemburg. Acesta a avertizat asupra riscurilor cu care se confruntă sectorul bancar italian, din cauza randamentelor ridicate pentru obligaţiunile guvernamentale, care reduc valoarea bondurilor pe care le deţin creditorii italieni, ceea ce ar putea forţa recapitalizări. Anunţul autorităţilor de la Roma privind deficitul a provocat turbulenţe pe pieţele financiare, randamentele obligaţiunilor guvernamentale italiene cu scadenţa la zece ani au urcat semnificativ, în timp ce acţiunile băncilor au scăzut. În plus, “spread”-ul, adică diferenţa dintre randamentele obligaţiunilor guvernamentale italiene cu scadenţa la zece ani şi cele germane (faimoasele “bunds”), a ajuns la cel mai extins nivel din ultimii cinci ani şi jumătate. “Este trist ceea ce li se întâmplă acum băncilor italiene, deoarece erau pe drumul cel bun”, a afirmat Regling, citând ca evoluţii pozitive reducerea rapidă a creditelor neperformante şi reformele bancare din ultimii doi ani.

“Era o tendinţă pozitivă. Acum ele au de suferit din cauza deteriorării randamentelor obligaţiunilor guvernamentale şi a efectelor asupra pieţei, astfel încât viaţa lor devine din nou complicată”, a explicat şeful ESM, potrivit Agerpres.

Şi Luigi Federico Signorini, adjunctul directorului general al Băncii Centrale a Italiei, a avertizat recent că unii creditori italieni ar putea fi forţaţi să ceară ajutor investitorilor dacă randamentele obligaţiunilor guvernamentale cresc peste un anumit nivel.

Din cauza îngrijorărilor cu privire la planurile bugetare ale autorităţilor de la Roma, dobânzile percepute de investitori pentru a achiziţiona obligaţiuni guvernamentale italiene cu scadenţa la 10 ani au urcat semnificativ, iar “spread”-ul a depăşit pragul de 300 de puncte de bază, un nivel fără precedent după luna februarie 2014.

În luna mai a acestui an, înainte ca detaliile privind politica fiscală a noii Coaliţii din Italia să fie date publicităţii, diferenţa era de 130 de puncte de bază. Obligaţiunile guvernamentale germane sunt considerate printre cele mai sigure din lume.

“Există un nivel al ‘spread’-ului care ar putea forţa unele bănci să solicite ajutor financiar investitorilor”, a avertizat Luigi Federico Signorini, într-o audiere în Parlamentul Italiei. Luni, analiştii de la Credit Suisse au subliniat că o diferenţă între randamentele obligaţiunilor guvernamentale italiene şi cele germane de peste 400 de puncte de bază nu ar fi sustenabilă şi va duce la necesitatea majorării capitalului. În ultimii ani, băncile italiene au accesat pieţele pentru a-şi finanţa restructurarea, după recesiunea profundă cu care s-a confruntat economia ţării.

De asemenea, Signorini a atras atenţia asupra riscului ca băncile să se confrunte cu constrângeri în domeniul creditării deoarece scăderea valorii obligaţiunilor guvernamentale pe care le deţin erodează rezerva lor financiară (buffer).

Obligaţiunile guvernamentale interne reprezintă aproximativ 10% din totalul activelor creditorilor italieni, ceea ce-i face vulnerabili la sporirea costurilor de împrumut. Băncile italiene şi-au majorat deţinerile de obligaţiuni guvernamentale în timpul crizei datoriilor din zona euro, când investitorii străini nu au mai făcut achiziţii. De asemenea, ele au cumpărat masiv în mai şi iunie, când erau din nou turbulenţe pe pieţe. Analiştii avertizează că aceste achiziţii masive au redus din capital băncilor italiene în acest an şi ele ar putea fi nevoite să ceară ajutor investitorilor.

În ultimii ani, băncile italiene s-au restructurat, majorându-şi capitalul şi reducându-şi costurile, dar nivelul ridicat al creditelor neperformante şi ratele negative ale dobânzilor le-au afectat profiturile.

Creditorii italieni au beneficiat de finanţarea ieftină oferită de Banca Centrală Europeană (BCE), astfel încât nu sunt temeri imediate privind lichidităţile, dar accesul la finanţarea de pe pieţe este crucial, consideră analiştii.

Agenţia de evaluare financiară Moody’s a avertizat că băncile italiene s-ar putea confrunta cu sporirea costurilor de finanţare, deoarece vor trebui să achite fondurile luate de la BCE. De asemenea, băncile italiene trebuie să refinanţeze până în 2020 jumătate din bondurile de 267 de miliarde de euro scadente în februarie. În plus, ele trebuie să îndeplinească noile reglementări europene privind capitalul şi datoria.

UniCredit, singura bancă italiană de importanţă sistemică, prezentă şi în România, a îndeplinit până acum doar aproximativ o treime din planul său de finanţare pe 2018.

Proiectul de buget pe 2019, aprobat luni de Cabinetul de la Roma, va duce la majorarea deficitului într-o perioadă în care regulile UE spun că ar trebui să scadă, în condiţiile în care se majorează sumele pentru cheltuielile sociale şi se reduce vârsta de pensionare. Astfel, deficitul ar urma să crească de la 1,8% din Produsul Intern Brut în 2018 la 2,4% în 2019, apoi să scadă la 2,1% în 2020 şi să revină la 1,8% în 2021.

Chiar dacă un deficit bugetar de 2,4% din PIB este în limita de 3% din PIB prevăzută în tratate, Comisia Europeană a cerut un deficit mai mic pentru Italia, astfel încât această ţară să poată să îşi reducă povara datoriei. În prezent, datoria publică a Italiei este una din cele mai mari din Europa, în termeni absoluţi, şi a doua ca mărime după cea a Greciei, ca procent din PIB.