“În mod intenţionat, România este ţinută în captivitatea unui preţ ridicat, deşi este producător de gaze”

Preţurile la gaze naturale vor creşte de la 1 iulie 2020 cu 22% la furnizor, atunci când va avea loc liberalizarea totală a pieţei de gaze, adică nu vom mai avea prețuri reglementate pentru consumatorii casnici, a declarat, la Antena 3, deputatul PSD Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor.

Acesta a explicat: “Aceasta este oferta care se face oamenilor acum. E o mare greşeală că vom avea creşteri de 22% de la 1 iulie, în condiţiile în care nu am definit consumatorul vulnerabil. Domnul Popescu (n.r. Virgil Popescu, ministrul Economiei) a spus la audierile din această săptămână că va fi definit consumatorul vulnerabil până la finalul anului, dar preţul la gaze se măreşte din vară. Întâi cresc preţurile, după aceea definesc consumatorul vulnerabil, dar între timp plătesc facturi. Practic măresc sărăcia energetică.

În iarnă o sa ajungem la creşteri de 45%, vă dau în scris de pe acum.

Poate să susţină economia României aşa ceva, chiar dacă definim comsumatorul vulnerabil? Sunt 8 milioane de vulnerabili. Unde sunt banii în buget pentru aceştia? De unde strângem suma respectivă? Eu am spus că trebuie strânsă din treptele de preţ din ultimii ani, dar nu s-a făcut acest lucru. Teoretic, definim consumatorul vulnerabil, dar practic nu avem banii.

E clar că preţurile nu se pot duce decât de la 22% în sus. Ecartul se va mări pe timp de iarnă, pentru că preţul va fi liber 100%. Dacă daţi telefon acum şi întrebaţi oricare furnizor dacă are ofertă de gaz pentru iulie- august, vi se va spune că nu există nici un metru cub disponibil.

Eu am tot spus că nu se poate face liberalizare pentru că nu avem o piaţă. Dacă întrebi furnizorul pe timpul verii nu îţi dă gaze, spune că nu are ofertă şi nu e obligat de lege să îţi dea; îţi dă numai când începe toamna, când vine frigul şi preţurile sunt mari”.

În opinia lui Iulian Iancu, cetăţenii plătesc acum factura unor decizii profund eronate ale anului 2016: “Atunci, mai precis în noiembrie 2016,  am atenţionat că acea Ordonanţă 67 dată de Cioloş de a aduce cu patru  ani mai devreme liberalizarea totală a preţului gazelor va produce efecte pe care le vom resimţi în mod acut cu toţii.

La vremea respectivă nu s-a dorit dezbatere pe acest subiect şi s-a trecut la liberalizare.

La 1 aprilie 2017 aveam 60 de lei MWh. La vremea aceea s-a spus că nu e nici o problemă cu liberalizarea pentru că preţurile în piaţă au scăzut, erau sub 60 de lei. Ni s-a promis că va fi o creştere de 2,7% pentru tot anul. În realitate, până la finalul anului 2017, preţul s-a dus la 90 de lei, o creştere cu 50%.

Tot atunci, preţul de cost al producătorului era 30 de lei. Vânzând cu 60 de lei, producătorul câştiga 100%. Ajungând la 90 de lei, câştiga 200%.

Când s-a dat OUG 114, a fost un moment critic, pentru că preţul s-a dus la 122 de lei MwH. Faţă de 60 de lei, creşterea a fost de 100%.

La momentul deciziei liberalizării, eu am atenţionat că nu putem să liberalizăm pentru că într-o piaţă cu doar doi producători care acoperă 93% vom avea creşteri de preţ. Nu am fost ascultat.

Ce s-a întâmplat? Fiind doar doi producători, aceştia au dus preţul în sus până a venit decizia politică a plafonării, preţul fiind coborât la 68 de lei MWh. Practic am revenit la cât trebuia să fie creşterea după grafic. Dar liberalizarea este ireversibilă.

Când a crescut preţul la 122 de lei nu trebuia să coborâm preţul la 68 de lei, ci trebuia ca treptele de preţ de până atunci să fie taxate cu anumite procente şi să strângem banii pentru a acoperi cheltuielile cu definirea consumatorului vulnerabil”.

În prezent, structura preţului la gaye este următoarea: la bază – 68 de lei producţia, la care se adaugă 8 lei înmagazinarea, 4 lei transportul, 7 lei furnizarea (furnizarea în România este mai mare decât tot sistemul de transport pe care vrea să-l facă BRUA şi toate interconexiunilă la toate sistemele de distribuţie), 30 de lei distribuitorul şi 19 lei restanţele din anul în care au zis că nu vor creşte preţurile, a spus Iulian Iancu, adăugând: “Restanţele sunt cât toate serviciile pe care le facem în furnizare şi transport. La toate astea adăugăm 16 de lei TVA şi am ajuns la 168 de lei. Atât trebuie să plătească omul acasă acum.

De la 1 iulie, distribuitorul – sunt doar doi mari care acoperă 94% din  România –   ENGIE şi EON – vor încerca să păstreze clienţii, le vor face o ofertă avantajoasă, chiar cu discount de 5%. Însă în momentul în care preţul de producţie va creşte, inevitabil se va mări şi costul pe formulă.

Preţul real pe care ar trebui să-l plătească şi românii este de 11 euro, aşa cum e în Austria, dar noi plătim dublu – 23,6 euro, în condiţiile în care avem producţie.     

În mod intenţionat, România este ţinută în captivitatea unui preţ ridicat, deşi este producător de gaze”.