Marian NĂSTASE, ABIEC: Consumul propriu tehnologic al distribuitorilor din energie (pierderile din reţea) – 12% din consumul național al României; unde sunt investiţiile?

• Marian Năstase: „În momentul de faţă, cel mai mare poluator al ţării este consumul propriu tehnologic de 6,4 terawați anual, mai mare decât Complexul Energetic Oltenia care produce pe cărbune!”

• “Se va intra într-o perioadă ultra-protecționistă”

• “Pe mine inflația mă sperie mult mai tare decât energia”

Consumul propriu tehnologic al distribuitorilor de energie, adică pierderile din reţea, reprezintă 12% din consumul național de energie al României de câţiva ani buni, a declarat Marian NĂSTASE, Președintele Asociației Marilor Consumatori de Energie din România (ABIEC), la Forumul Energiei, organizat de Financial Intelligence pe 18 mai 2022.

Domnia sa a explicat: “Din perspectiva noastră, a consumatorilor de energie, lucrurile se văd un pic diferit faţă de distribuitori, în sensul că, la final, consumatorii plătesc toate facturile din sectorul energetic.

Noi plătim energia, distribuția, transportul pe înaltă tensiune, producția. Când mă refer la noi, nu vorbesc numai de companiile din industrie, mă refer și la consumatorul casnic.

Având în vedere situaţia actuală, am început să ne uităm un pic la cauzele acestei situaţii, pentru că, dacă ne dăm seama de cauze, putem să găsim soluții.

În primul rând, am aflat cu stupoare, acum câteva luni, că actualul consum propriu tehnologic (CPT) al distribuitorilor, adică pierderile de rețea, reprezintă, efectiv, 12% din consumul național al României. În condițiile în care 12 terawați este consumul populației, 6,4 terawați erau, anul trecut, consumul propriu tehnologic. Mai clar, la 12 lei consumați, plătim 18 lei, adică plătim 6 lei în plus. 6,4 terawați – mie mi s-a părut foarte mult.

În acest caz nu mai vorbim de furturi din rețea, pentru că, probabil, și dacă ne-am agăța toți de sârma distribuitorilor, tot nu am reuși să furăm atât. E clar că e altceva!

ANRE are o analiză foarte bună și m-am uitat să văd cum a evoluat consumul propriu tehnologic, dar am observat că, de fapt, nu a evoluat. Din 2009 până la zi e tot atât, în jur de 12% din consumul național al României.

M-am gândit că aşa o fi standardul european. CPT înseamnă pierderi în sistem, este normal să fie pierderi.

Aşa că am consultat documentele Consiliului Reglementatorilor Europeni în domeniul Energiei (CEER). În martie 2020, instituţia a publicat datele colectate până la nivelul anului 2018. Noi avem 12% din consumul național, Austria are 3,48%. Peste România e doar Kosovo, cu 25%, și sub noi e cam toată lumea. Kosovo nu e în Uniunea Europeană, dar e în acest spațiu.

Sunt de acord că trebuie susținute distribuțiile, dar noi, ca industriași, când încercăm să accesăm fonduri europene, de exemplu, suntem obligați să avem programe de eficiență energetică. Dacă vă uitați în toată legislația de care a beneficiat industria, aceasta are obligația de a face investiții în eficiență energetică și, atunci, eu mă întreb: în momentul în care am 12% din consum pierderi de ani de zile, de ce nu există niște planuri de conformare, de ce nu există niște ținte, niște planuri de eficiență energetică?

Eu înțeleg că aceste pierderi se recunosc în tarif, dar nu pot să înțeleg de ce nu s-a întâmplat nimic cel puțin din 2009, de când am eu aceste cifre. Pentru că din 2009 în prezent, tot atât este pierderea.

Spunea doamna Daniela Dărăban de la ACUE că trebuie făcute investiții. Dar în ultimii 11-12-13 ani ce s-a făcut? Că pierderea este la fel, exact același procent din consum. Și atunci de ce trebuie să suportăm noi aceste pierderi?

În momentul de faţă, cel mai mare poluator al ţării este CPT prin care aruncă pe geam 6,4 terawați, mai mare decât Complexul Energetic Oltenia care produce pe cărbune!

Unde sunt obiectivele de mediu, planurile de conformare, ţintele de eficiență energetică?

În condițiile în care noi, industriaşii, am fost excluși de la Ordonanța de compensare, am fost excluși de la alte scheme de plafonare, în continuare primim sarcini de eficiență energetică, dar cel mai mare poluator al ţării nu pățește nimic!”

• “Este incorect ca furnizorii să abuzeze de contractele precedente și să mărească prețurile”

Dacă Guvernul își asumă o țintă de preț și niște obligații de compensare a unor pierderi pe lanțul energetic, pe care nouă, de exemplu, nu ni le compensează nimeni deocamdată, este incorect ca furnizorii să abuzeze de contractele precedente și să mărească prețurile, a mai spus domnul Năstase, precizând: “Acum tot vorbim de plafonări și compensări. S-a ajuns aici pentru că s-a cumpărat energie absolut haotic. De anul trecut, din aprilie am tot spus asta, pentru că se prefigura situaţia actuală.

ANRE spunea că se va regla de la sine, ceea ce nu s-a întâmplat, iar dimensiunea dezastrului nu a anticipat-o nimeni. În momentul de față trăim acest dezastru, din păcate, anul acesta este compromis și trebuie să vedem cauzele.

În primul rând trebuie stopată specula. Dacă ne uităm la nivel european, se iau foarte multe măsuri și se discută foarte mult cum să se stopeze această speculă. În ianuarie sau în decembrie când am ridicat problema și am folosit cuvântul speculă, lumea s-a supărat pe mine. Cred că trebuie să vedem realitatea în față, fie că ne place sau nu.

După ce avem această dimensiunea realității catastrofice pe care o trăim în momentul de față, trebuie să luăm niște măsuri corecte și vă dau niște exemple.

Măsurile care s-au luat prin Ordonanța 27 sunt corecte. Ținta de 450 lei/MWh este corectă. Așa cum Banca Națională are o țintă de inflație, mi se pare că Guvernul în momentul de față are o țintă de preț pe care vrea să o atingă la nivelul pieței, folosind diferite instrumente, cum ar fi compensarea facturilor furnizorilor.

Avem nevoie de distribuitori și de furnizori, dar trebuie tratată toată lumea în mod corect.
Ce se întâmplă în realitate? Furnizorii noștri industriaşi ce au pățit? Au primit de la furnizori notificări de mărire de preț pe Ordonanța 27. Așa ceva eu nu am mai auzit. Scopul Guvernului a fost să reducă prețurile, dar furnizorii au notificat, de exemplu, pe furnizorul meu de materie primă din țară, român, că, deși avea contract încheiat în baza Ordonanței de Urgență 27, i se mărește prețul. Chestiune pe care nu o înțeleg.

Adică vrem și compensare de la stat pentru ce avem peste 450 RON sau peste prețul stabilit la gaze, dar mărim și prețul la nivelul ordonanței, pe contractele existente care este în favoarea clienților finali. Deci luăm cu două mâini, asta nu înțeleg! Şi nu este un caz singular.

Circulara privind plafonarea s-a dat în 30 martie cu intrare efectivă de la 1 aprilie, pentru toată lumea.

Ideea este că tuturor care aveau contracte semnate înainte la prețuri mai mici decât prețul din Ordonanță, li s-a mărit prețul, iar corespondența furnizorului cu furnizorul nostru spunea cam aşa: «Ne pare rău, stimate client, că trebuie să-ți mărim prețul, dar așa ne forțează Guvernul să facem, să îţi mărim prețul!»

E strigător la cer – este exact pe dos față de intenția Guvernului.

Repet, nu avem o problemă cu furnizorii şi cu distribuitorii, dar cred că la nivelul acestora trebuie făcut ceva în acest sens. Vrem să sprijinim toate sectoarele, vrem să ieșim din această multicriză stratificată cu toții, nu putem să ieșim pe bucăți. Dar, pe de altă parte, trebuie să fim corecți unii cu ceilalți.

Dacă Guvernul își asumă o țintă de preț și niște obligații de compensare a unor pierderi pe lanțul energetic, pe care nouă, de exemplu, nu ni le compensează nimeni deocamdată, este incorect ca furnizorii să abuzeze de contractele precedente și să mărească prețurile acolo.
Trebuie să fie corectitudine pe toată linia, pentru că, dacă una din părți reacționează incorect, iar ajungem între-o situație haotică de criză. Îmi pare rău că trebuie să o spun!”

• Impozitare pe tot lanțul

Taxarea trebuie făcută pe tot lanțul, a mai spus preşedintele ABIEC, menţionând că, în Europa se discută de taxare pe tot lanţul.

La nivel european sunt mai multe soluții în discuţie, avem noul RePower care a apărut acum şi vine cu mai multe măsuri care se vor implementate.

Domnul Năstase a mai spus: “Dar am observat că, şi la nivel european, este o criză de idei, la fel cum există o criză de idei şi la nivelul fiecărui stat membru. Cred că, dacă lucrăm împreună constructiv, nu doar ca să abuzăm de niște portițe legislative care au scăpat – pentru că legislația se face cu viteză mare în condiţiile unei situaţii critice – ar trebui să găsim soluții comune. Una din soluțiile comune este impozitarea pe tot lanțul.

Altă soluție este ca, dacă se plafonează, trebuie plafonat tot, pentru că, dacă rămâne o oală neastupată, acolo sigur sare în aer. Așa s-a întâmplat în decembrie – pentru că FUI (furnizorul de ultimă instanţă) nu a fost plafonat, pe FUI s-au dat prețuri enorme care s-au descărcat în populație, pe principiul „nicio problemă, că luăm banii de la stat”.

Dar statul de unde să dea? Din taxele și împrumuturile pe care le face. Mai vrem impozitare? Nu mai vrem, că deja e foarte sus!

• Efectul războiului din Ucraina asupra companiilor din industrie

În interiorul ABIEC, avem situații multiple referitor la războiul din Ucraina, ne-a mai spus domnul Năstase, precizând: “De exemplu, ALRO nu are fluxuri financiare și comerciale cu fostul spațiu sovietic, noi suntem orientați spre Vest, spre piețele manufacturiere foarte dezvoltate și, din perspectiva asta, nu avem expunere, dar sunt colegi, alte companii, care au expunere.

Sunt alte industrii, de exemplu industria mobilei este extraordinar de expusă, având furnizare, dar şi cumpără materie primă în fostul spațiu sovietic. Acolo într-adevăr, situația e delicată.

De asemenea, industria componentelor auto este foarte puternic expusă.

Cu certitudine ne așteptăm la un protecționism. Globalizare nu mai există, nu are sens să ne mai îmbătăm cu apă rece. Se va intra într-o perioadă ultra-protecționistă chiar și între statele care nu fac parte din conflict și statele aliate, va fi la un moment dat un nivel de protecționism ridicat.

Europa este foarte slabă în această ecuație. Nu are sens să mai căutăm vinovații, de ce am ajuns atât de dependenți energetic. În momentul de față Europa este unul dintre marii perdanți ai aceste situații.

Din păcate, criza de idei trebuie suplinită repede cu multe idei noi care să vină de peste tot. Sincer vă spun că mie îmi este foarte frică de inflație.

Cum o să putem să nu mărim salariile, ca să putem să ținem în frâu inflația? Avem zeci de mii de oameni angajați, inflația va ajunge peste 20-30%. Eu am trăit perioada hiper-inflației şi stiu cum e. Dacă omul ia salariu cu 30% mai puțin sau dacă se duce la magazin și totul s-a scumpit cu 30%, este clar că va veni să ceară mărirea de salariu. Cum facem? Pe mine inflația mă sperie mult mai tare decât energia”.