La începuturi, era o deschidere foarte mare pentru a susține piața de capital, la toate nivelele politice
Faptul că s-a vrut o bursă complet privată, fără implicarea statului, a fost o greșeală inițială
Depozitarul Central este una dintre cele mai performante instituții pe care le are România
Diviziunea din Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) care se ocupă cu piața de capital este foarte profesionistă
Anul 2025 marchează 30 de ani de la redeschiderea Bursei de Valori București (BVB).
Instituția Bursei de Valori a fost restabilită în anul 1995, iar pe 20 noiembrie au fost realizate primele tranzacții. În prima ședință au fost realizate 45 de tranzacții, cu volum total de 905 acțiuni care au aparținut unui număr de 6 companii listate.
Prezentăm, astăzi, un interviu în EXCLUSIVITATE cu domnul Marian Năstase, președintele Alro, emitent la Bursa de Valori București din anul 1997.
***
Cum vă amintiți debutul pieței de capital din România?
Marian Năstase: Înainte de a veni în Alro, pe 15 noiembrie 2002, eu am fost autorizat broker la ANSVM. La vremea aceea, era o piață care nu avea reguli atât de stricte ca astăzi. La vremea respectivă, inside trading era un way of business. Te duceai să vorbești cu un broker, îi spuneai ce titlu vrei să cumperi, iar, până să semnezi cu el un contract, non disclosure agreement, în timpul discuției cu tine, el se ducea deja să cumpere. Erau în piață și cupoanele la momentul respectiv. Câteva firme aveau rețea și strângeau cupoane din piață. Era o deschidere foarte mare pentru a susține piața de capital, la toate nivelele politice, și indiferent de culorile politice. Lumea își dorea să dezvolte bursa.
Bursa însemna capitalism.
Marian Năstase: Era un semn al capitalismului, era și o formă de educare. Se învăța la școală despre bursă și ne doream să avem o bursă, așa cum doream să avem și bănci private. Pe vremea aceea, învățam istorie într-o manieră foarte serioasă și știam de marile bănci românești. Aveam sute de bănci la un moment dat în România, nu ca acum, zece bănci și 50 de licențe. Ne doream bănci private, ne doream bursă, ne doream bursă de mărfuri.
Ca să fie atractivă, o bursă trebuie să aibă volume, trebuie să aibă adâncime. La începuturi, era o euforie. Îmi aduc aminte că se încerca aducerea la cotă a întreprinderilor mari romanești. Eu cred că a fost o greșeală, inițial, faptul că s-a vrut o bursă complet privată, fără implicarea statului. Așa a fost gândită și a fost un dezavantaj, în realitate, și cred că este un dezavantaj și astăzi.
Spre deosebire de Bursa de Valori din București, Bursa de Valori de la Varșovia a avut Ministerul Finanțelor acționar majoritar și un reprezentant permanent, un subsecretar de la Trezoreria Ministerului de Finanțe polonez, care era, de drept, membru în Consiliul de administrație. Asta i-a asigurat foarte multă stabilitate. Adică, având un acționar majoritar, nu s-a mai pus problema luptei de putere pentru poziție. A doua chestiune, polonezii, având Ministerul Finanțelor în acționariat, au adus fără probleme la listare toate firmele mari de stat poloneze. De aceea, Bursa de Valori din Varșovia, peste noapte, a devenit foarte mare. Astăzi, Bursa de Valori din Varșovia este mai mare decât toate bursele reunite din centrul și estul Europei, inclusiv Viena, fără Istanbul. Deci, faptul că nu a avut statul în acționariat, a fost un mare handicap pentru pentru desenul Bursei de Valori și s-a văzut. De-a lungul anilor, au fost bătălii. Domnul Stere Farmache, care a fost primul director general al Bursei de Valori, indiferent ce plan avea sau cum își dorea el să implementeze ceva, era probabil mai preocupat să facă față asalturilor brokerilor, care atunci erau foarte mulți, erau arondați pe grupuri.
Fundamental, eu, personal, am știut dintotdeauna că brokerii independenți vor dispărea. Brokerii independenți dispar, nu au cum să reziste. Într-o piață incipientă, da, rezistă, dar, în timp, ei dispar, pentru că cei care vor supraviețui sunt brokerii băncilor, ai societăților de asigurări și cam atât.
Este clar că o instituție bancară, care are și un braț de brokeraj, poate oferi o gamă de servicii semnificativ mai vastă și de calitate. Brokeri independenți nu prea mai vezi activi pe bursa din Paris, din Frankfurt, nu mai vorbim la New York. Și la noi, dacă ne uităm, au cam dispărut. A rămas Swiss Capital, condus de Bogdan Juravle și echipa lui, care face treabă bună, dar care are o abordare extrem de diferită de brokerii din piață, accesând piețe internaționale pe care brokerii băncilor nu le accesează. El e foarte bun în ce face și sunt convins că muncește de trei ori mai mult decât brokerii băncilor.
De asemenea, pentru orice bursă, investiția în tehnologie este fundamentală. Cred că la acest capitol stăm relativ bine. Dar, a fost o perioadă când sistemele erau oarecum dificile. Trebuie să ne uităm la întregul ecosistem al Bursei de Valori, nu numai la operatorul de piață. Depozitarul trebuie să fie eficient și eu zic că Depozitarul Central de la noi este foarte eficient. Este probabil una dintre cele mai performante instituții pe care le are România. Eu tranzacționez, ca persoană fizică, pe multe piețe și, în alte țări, sunt depozitare ca la 1800.
De asemenea, când vorbim despre o piață de capital, trebuie să te uiți și la reglementator. Dacă mă întrebați pe mine, și înainte, când era CNVM, și acum, diviziunea din Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) care se ocupă cu piața de capital, este foarte profesionistă. Nu discut de celelalte două întrucât nu le cunosc, nu am interacționat cu ele(n.n. asigurări și pensii private). Pe partea de piețe de capital, noi, care suntem listați, am interacționat cu echipa din ASF. De câte ori au fost informații senzitive sau articole senzitive în presă, am primit imediat instrucțiuni de la A.S.F. să dăm de urgență punctul de vedere al companiei. Ei verifică, sistematic, persoanele care au acces la informații privilegiate. Avem o listă pe care o furnizăm permanent și am avut o situație când cineva de pe listă a tranzacționat într-o perioadă închisă, dintr-o simplă încurcătură, și imediat au venit în anchetă.
Deci, după părerea mea, sunt foarte profesioniști și fără milă, ceea ce e un lucru bun. Din fericire, toată lumea e tratată cu aceeași unitate de măsură. Mi se pare foarte, foarte reconfortant să știu că nu e tratat preferențial niciun emitent. Filosofia ASF-ului, divizia de piețe de capital, e foarte sănătoasă. Știe și înțelege bine, profund, că, pe piață, ai și investitori sofisticați, dar și investitori care trebuie protejați. Cum dezvolți piața de capital? Aduci oamenii să-și investească economiile la bursă, dar ei trebuie să fie protejați contra abuzurilor profesioniștilor. Profesionistul, cel care știe în detaliu cum funcționează piața, adică brokerul, custodele și așa mai departe, poate oricând să abuzeze de cetățean, de investitorul mic și, atunci, cei de la ASF sunt foarte atenți la asta. Mi se pare un lucru foarte bun.
De asemenea, în România, serviciile de custodie sunt foarte bine puse la punct, funcționează foarte bine.
Ce părere aveți despre dezvoltarea fondurilor de investiții?
Marian Năstase: Un alt element foarte important în piața de valori este încrederea. Din păcate, după scandalurile fondurilor deschise din anii 2000, practic industria fondurilor deschise din România nu mai există. Cei din industrie mă vor contrazice. Dar, active de 10 miliarde de euro, la o țară care are un PIB de 300 de miliarde, nu înseamnă mare lucru, mai ales că sunt atomizate. Dacă aveam un fond care administra 10 miliarde, era ceva. Dacă mă întrebați pe mine, n-o să își revină prea curând și e păcat, pentru că fondurile deschise de investiții pot fi un actor foarte important într-o piață de capital.
Scandalurile legate de fondurile de investiții au venit pe fondul lipsei de reglementare, a lipsei legislației secundare, cât și a celei primare. Piețele trebuie reglementate, nu există piețe nereglementate. Dar, atunci, eram în primii ani de tranziție. Erau multe zone legislative goale, pentru că s-a prăbușit un sistem, a dispărut tot, și durează să pui lucrurile la loc, în altă ordine. Ulterior, a fost o perioadă mai stabilă, când președinte BVB a fost domnul Sergiu Oprescu și secretar general era Marian Dinu. A fost o perioadă de consolidare a bursei, o perioadă în care forța domnului Oprescu și a domnului Dinu au mai temperat bătăliile pentru poziții, pentru influență în bursă. Nu cred că le-a fost ușor, au inițiat și pachete legislative mai ample pentru pentru a reglementa mai bine activitatea bursei. A fost o perioadă glorioasă a Bursei. Ulterior, am venit la Alro, și am urmărit piața de capital din perspectiva de emitent.
Cum ați văzut piața de capital ca emitent?
Marian Năstase: Pentru o piață de frontieră precum România, transparența este foarte importantă. Bursa are câteva roluri. În primul rând, pentru o țară ca a noastră, să fii listat te ajută, pentru că te transparentizează, și asta este ceea ce ne-am dorit, de fapt, de la listarea Hidroelectrica sau Transelectrica, pentru că acestea nu aveau nevoie de bani. Bursa are câteva funcții: În primul rând să fie un agregator de finanțare. Companiile se duc la bursă pentru a găsi finanțare. Este o formă de transfer de proprietate, flexibil, eficient, cu costuri relativ mici. In al doilea rând, ajută la transparentizare. Nu e necesar să fii transparent în America, ei nu se uită din punctul acesta de vedere. La noi, transparența e foarte importantă pentru că ai parteneri străini, ai clienți, ai furnizori, toți se uită să vadă cu cine fac afaceri și bursa este o sursă sigură de informare: văd situațiile financiare, sunt auditate, și așa mai departe. Asta ajută. A ajutat Alro, o ajută în continuare și, în general, pentru companiile listate românești care vor să își dezvolte businessul în afara României, bursa este unul dintre cele mai credibile instrumente. Este adevărat că să fii listat are un cost. Ai niște obligații pentru a te menține la listare. Trebuie să fii disciplinat, trebuie să ai oameni care să urmărească atent când dai informațiile la bursă, calendarul de publicare, materialele trebuie să fie făcute într-un anumit format. Astfel, în principiu, te ajută de la o anumită dimensiune încolo.
În piețele dezvoltate de capital, teoretic, firmele mici nu prea au ce să caute la bursă, ele se duc spre venture capital. Dar, în România, listarea le poate ajuta pentru vizibilitate. În România, vizibilitatea și transparența sunt mai importante, decât să atragi capital.
Din punct de vedere al emitentului, la partea de guvernanță, consider că trebuie găsită o măsură justă. Mai nou, s-a aprobat un nou Cod de guvernanță corporativă. Și înainte, începuse să devină agasant efortul de raportare. Este adevărat că nu sunt prevăzute sancțiuni în Cod, dar anumite lucruri, care sunt normale, ar trebui să le facem și fără sancțiuni.
De exemplu Codul de guvernanță al Bursei din Londra este foarte logic, foarte rațional, foarte ușor de implementat și de urmărit. De ce nu ne ținem de el? La noi, noul Cod cere niște lucruri complicate. Vă dau un exemplu. Eu, Marian Năstase, sunt președintele Consiliului de Administrație și sunt și președintele comitetului de remunerații. Acum, conform noului Cod, trebuie să aleg, nu pot să fiu și una, și alta. Care e logica? Nu înțeleg care e logica din spate, de ce nu pot să am cele două poziții.
De exemplu, înțeleg logica să am auditor, în Comitetul de audit. Înțeleg să am doi membri independenți din trei, în Comitetul de audit. Are sens, pentru că trebuie să fie un watchdog al bordului și al companiei.
Unele lucruri au logică, altele nu, altele vin din directivele europene. Mai nou, 30% din membrii boardului trebuie să fie femei. Eu cred că principalul criteriu, dacă vrei într-adevăr să ai o afacere condusă eficient și profitabilă, trebuie să fie meritocrația.
Ce v-ați dori de la BVB?
Marian Năstase: Ar fi bine să nu ne băgăm în chestii pe care nu le știm. De exemplu, povestea aceasta cu Contrapartea Centrală (n.n. CCP, instituție necesară pentru a putea fi lansate produse derivate la BVB). Acum, nici nu mai știu ce este CCP-ul, am uitat. Cândva știam, acum mulți ani, când a început proiectul. Acum nu mai știu nici ce se voia, nici ce însemna și, în continuare, cred că nu se va face.
Când te bagi într-o treabă, îți pui niște termene, dar te ții de ele, îți faci un plan de acțiune și vezi ce nevoi ai: consultanți, avocați, experți. Poate nu știi să o faci singur. Cel mai probabil nu știi să o faci singur, pentru că tu ești manager, nu trebuie să le știi pe toate.
Dacă vrem să facem o piață funcțională, conducerea Bursei cred că ar trebui să fie mai atentă la ce semnale vin din piață. Tot timpul, noi am făcut observații, și pe cod, și pe legislație. Unele s-au luat în considerare, altele nu. Trebuie ca, la final, ei să le aleagă pe cele care ajută bursa pe viitor. (Nota : La data interviului, selectia Directorului General al BVB nu era finalizată)
***
Șerban Marin: BVB a asigurat accesul la finanțare și susținerea business-urilor românești
| Știri BVB