Marile Transformări în economia mondială – întârzieri cauzate de tensiunile geo-politice (Andrei Rădulescu)

Autor: Andrei RĂDULESCU, Membru al Comitetului Bretton Woods (singurul economist din România și țările Europei Centrale și de Est)

Declanșarea pandemiei coronavirus (cea mai severă criză sanitară pe plan mondial din ultimii 100 de ani) a determinat începutul perioadei Marilor Transformări în economia mondială, într-un context caracterizat prin contestarea și diminuarea legitimității organizațiilor internaționale și intensificarea competiției totale între principalele blocuri economice ale lumii.

Pe de o parte, am asistat la accelerarea tranziției spre o Nouă Ordine Economică Mondială, dată fiind ascensiunea statelor emergente și în dezvoltare. Astfel, estimările Fondului Monetar Internațional (FMI) exprimă faptul că ponderea PIB-ului țărilor emergente și în dezvoltare în economia mondială (la paritatea puterii de cumpărare) a crescut de la 50,2% în 2007 (anul declanșării Marii Recesiuni – cea mai severă criză economico-financiară pe plan mondial după Al Doilea Război Mondial) la 58,8% în 2023, aspect evidențiat în graficul următor.

Subliniez faptul că această tendință va continua în anii următori, experții organizației financiare internaționale previzionând creșterea ponderii țărilor emergente și în dezvoltare în economia mondială (la paritatea puterii de cumpărare) la 62,0% până la finalul acestui deceniu (2029).

Pe de altă parte, atât țările dezvoltate, cât și statele emergente și în dezvoltare au inițiat ample programe pentru tranziția spre noi modele de creștere și dezvoltare, axate pe creșterea rolului surselor de energie verde, încorporarea roadelor Revoluției Digitale și Revoluției Inteligenței Artificiale și implementarea de măsuri inteligente pentru reducerea inegalităților și ameliorarea gradului de rezistență la șocuri pe viitor.

Cu toate acestea, Marile Transformări din economia mondiale au fost subordonate după februarie 2022 (luna declanșării evenimentelor din Ucraina) intensificării tensiunilor geo-politice internaționale și consecințelor acestora, inclusiv fragmentarea fluxurilor economice, între blocul euro-Atlantic și cel euro-asiatic.

Astfel, în prezent, ritmul Marilor Transformări post-pandemie pe plan mondial este negativ influențat de persistența tensiunilor și divergențelor între principalele blocuri economice ale lumii, din perspectivele militară, comercială și tehnologică, precum și de riscul intensificării acestora în perioada următoare.

În acest context atrag atenția cu privire la discrepanța între retorică și acțiune din perspectiva eforturilor pentru contracararea modificărilor climatice, pe parcursul ultimilor ani cheltuielile pentru tranziția la economia verde fiind inferioare cheltuielilor militare pe plan mondial, conform statisticilor publicate de Corporația Financiară Internațională și Institutul Internațional pentru Cercetarea Păcii din Stockholm.

În 2022 și 2023 cheltuielile pentru contracararea modificărilor climatice pe plan mondial au înregistrat niveluri de 1,4 mii miliarde de dolari, respectiv 1,8 mii miliarde de dolari, inferioare cheltuielilor militare, de 2,1 mii miliarde de dolari, respectiv 2,4 mii miliarde de dolari, după cum se poate observa în graficul de mai jos.

Cele mai recente informații disponibile exprimă faptul că volumul cheltuielilor militare va continua să fie superior cheltuielilor pentru tranziția la economia verde pe plan mondial și în anul 2024, pe fondul persistenței tensiunilor geo-politice la un nivel ridicat (evenimentele din Ucraina și din Orientul Mijlociu).

Astfel, la nivelul NATO (unde s-a stabilit încă din 2014 o țintă de alocare de 2% din PIB pentru apărare în rândul țărilor membre) cheltuielile militare s-ar putea majora cu o rată anuală în accelerare la 11%, până la 1,4 mii miliarde de dolari în 2024, după cum se poate observa în graficul următor.

Pe parcursul ultimilor ani s-a înregistrat o convergență a țărilor membre spre ținta de alocare de 2% din PIB pentru apărare, în 2024 fiind estimat că 23 din cele 32 țări membre vor îndeplini acest criteriu (spre deosebire de doar șapte în 2022), potrivit analizei elaborată de McGerty (2024).

Se evidențiază creșterea cu ritmuri anuale ridicate a cheltuielilor de apărare și intensificarea alocărilor pe echipamente militare la nivelul țărilor europene membre ale NATO, în contextul persistenței conflictului din Ucraina.

La finalul acestei analize atrag atenția cu privire la faptul că economiile europene sunt cele mai puternic afectate de tensiunile geo-politice mondiale și consecințele acestora, precum și de confruntarea totală între SUA și China, factori cu o ridicată probabilitate de persistență în perioada următoare.