Autor: Gabriel Grădinescu, fost vicepreședinte ASF
Când profesorul Mircea Coșea critică listarea unui pachet minoritar din companiile strategice, nu putem să nu remarcăm o tentativă de transplant ideologic — din manualele de economie politică ale anilor ’80 direct în dezbaterea bursieră a anului 2025.
Sub pretextul unei „economii de război”, ni se sugerează că piețele de capital sunt nu mecanisme de modernizare, ci breșe prin care se infiltrează dușmanii istoriei. O interpretare care face ca materialismul dialectic să devină… un ghid de guvernanță bursieră.
IPO-ul – o ofensivă a burgheziei capitaliste? În viziunea domnului Coșea, vânzarea a 5% din Romgaz sau Transgaz echivalează cu predarea suveranității economice. Investitorul devine agent geopolitic, iar bursa — scenă de confruntare ideologică. Totul pare să funcționeze în logica „tezei” patriotice, „antitezei” pieței, și unei sinteze ratate, unde statul ar fi pierdut în dialectica dividendelor.
„Ceea ce susține domnul Grădinescu nu poate fi contestat deoarece ideea nici măcar nu îi aparține. Este un truism prezent în orice manual de economie. Dar autorul ignoră total condițiile specifice economiei de război” — Mircea Coșea
Ce ignoră însă profesorul Coșea este un detaliu minor: realitatea. Hidroelectrica, listată în plină instabilitate internațională, în plin război, a demonstrat că investitorii aleg transparența, nu subminarea. Că eficiența nu este trădare. Și că IPO-ul poate fi tocmai sinteza dorită între interesele publice și dinamismul privat.
Realitatea economică ne arată că suntem într-o stagnare. Datele recente arată că PIB-ul României a crescut cu doar 0,3% în T1 2025, față de aceeași perioadă din 2024. Industria a tras economia în jos cu -0,5%, iar consumul populației a crescut timid, cu doar 1,1% . Investițiile au fost singurul motor real, cu o creștere de 5,5% .
„România nu avansează. Economia bate pasul pe loc. În actualele condiții, listarea companiilor strategice este un risc major” — Mircea Coșea
Dar dacă economia stagnează, nu cumva tocmai listarea controlată a unor pachete minoritare ar putea aduce capital, încredere și performanță? Fiți mai optimist!
Statul nu pierde controlul când vinde 5%, ci câștigă vizibilitate, finanțare și guvernanță corporativă. Cetățeanul nu devine vasal al fondurilor, ci acționar. Iar suveranitatea nu se măsoară în cât ascundem, ci în cât performăm.
„Breșa creată poate oricând conduce la mișcări cu efecte contrar intereselor naționale” — Mircea Coșea.
Poate. Dar poate că breșa reală se afla doar în incapacitatea de a înțelege economia modernă, nu în structura statică a acționariatului.
În concluzie, economii emergente nu apar din teorii vechi. Indubitabil! Dacă dialectica clasică ne învață că „materia este în eternă transformare”, poate că piața de capital este tocmai locul unde transformarea economică se produce — nu se discută. Și dacă IPO-ul este o revoluție, ea pare a fi una pașnică, profitabilă și bine reglementată.
| Știri BVB