Interviu cu domnul Mihai Bogza, director executiv al Confederației Patronale Concordia (CPC)

Reporter: Domnule Bogza, CPC a fost foarte vocală în ultimele zile în legătură cu proiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului (OUG) apărut în spațiul public în urmă cu două zile…

Mihai Bogza: Și zicem noi că pe bună dreptate, deoarece introduce o serie de măsuri insuficient gândite și analizate și care riscă să arunce în aer stabilitatea economiei. Dar mai întâi, despre ce urgență este vorba? Despre urgență vorbim atunci când apare un eveniment neprevăzut care necesită o remediere imediată, iar asta se rezolvă într-o OUG cu unul sau două articole. Or, aici avem un document de 57 de pagini, care modifică peste 40 de legi din cele mai diverse domenii, și la a cărui elaborare s-a lucrat probabil luni întregi. De altfel, niciunde în textul notei de fundamentare nu apare explicat caracterul de urgență – cine și-ar fi asumat prin semnătură un neadevăr atât de evident?

Reporter: Din explicațiile oficialilor înțelegem că urgența e dată de necesitatea de a asigura resursele financiare pentru bugetul anului viitor.

Mihai Bogza: Din nou, unde e urgența? Calculele acestea puteau și mai ales trebuiau făcute cu multe luni înainte, iar măsurile de stopare a unor cheltuieli nejustificate sau de atragere de fonduri europene trebuiau luate tot atunci. În ultimele 6 luni, doar noi, CPC, am emis vreo 6-7 comunicate de presă, în majoritatea lor semnalând necesitatea asigurării sustenabilității unor măsuri prin care autoritățile angajau cheltuieli fără analiză de impact.

Reporter: Vorbind de impact, în ce măsură sunt afectați membrii CPC?

Mihai Bogza: Încă ne străduim să finalizăm o analiză exhaustivă a proiectului de OUG, pentru că aceasta e atât de mare și de complexă, încât nu vrem să lansăm în spațiul public opinii insuficient justificate. Am semnalat public până acum doar câteva aspecte majore, ținând atât de procesul de consultare în cadrul dialogului social, care a fost practic aruncat în derizoriu, cât și de conținut.

Reporter: Dar în nume personal puteți face vreun comentariu? De exemplu, în legătură cu taxa pe lăcomie – doar până de curând ați fost bancher…

Mihai Bogza: Am asistat înmărmurit la explicațiile date de unii oficiali – nici nu vreau să-i numesc – în legătură cu rațiunea acestei taxe. Mai pe față, mai indirect, s-a sugerat că băncile manipulează ROBOR ca să stoarcă de bani de la clienți și ca atare trebuie fie ”pedepsite”, fie “stimulate” prin impozite să coboare ROBOR-ul până la un nivel de maxim 1,5%.

Reporter: Și care e problema?

Mihai Bogza: Păi, mai întâi că ROBOR este o dobândă de piață, rezultatul unor tranzacții la care participă doar 10 bănci. Celelalte 25 de bănci din piață, ca să nu mai vorbim de IFN-uri, instituțiile de plată și ceilalți actori economici, supuși taxei pe lăcomie, au tot atâta legătură cu stabilirea ROBOR câtă are cetățeanul de pe stradă – și atunci, de ce să fie ”pedepsite” pentru lăcomie? Nu mai vorbim de faptul că și dintre cele 10 bănci participante la mecanismul ROBOR unele acordă împrumuturi, deci percep dobânzi, celelalte atrag, deci plătesc dobânzi – unde e deci lăcomia în această din urmă situație?

Reporter: Dar cele 10 bănci s-ar putea înțelege între ele…

Mihai Bogza: Dar știți că dintre cele 10 bănci una are capital majoritar de stat, iar alta este deținută integral de stat, iar la aceasta statul este reprezentat de… puteți ghici?

Reporter: Nu cumva Ministerul Finanțelor?

Mihai Bogza: Exact, Ministerul Finanțelor, al căror șef acuza băncile de lăcomie acum câteva seri. Poate susține cineva că Ministerul Finanțelor, prin banca pe care o deține, se pretează la manipularea ROBOR în sensul creșterii acesteia? Eu nu aș îndrăzni în ruptul capului, dar se pare că există oficiali care lasă să se înțeleagă acest lucru. Pe de altă parte, dacă există vreun semnal privind manipularea ROBOR, autoritățile care aveau cunoștință de acest lucru trebuiau să sesizeze imediat instituțiile abilitate. Cum nu au făcut-o, înțeleg că o astfel de manipulare nu există. De altfel, acum vreo 10 ani Consiliul Concurenței a efectuat un control detailat pe această problemă și nu a găsit nimic în neregulă – după un astfel de control care dintre bănci ar mai îndrăzni să se aventureze în manipularea ROBOR?

Reporter: Dar nu vi se pare că un nivel al ROBOR de 3,04 % este prea ridicat?

Mihai Bogza: Câtă vreme se situează sub nivelul inflației, care în acest an a depășit timp de multe luni 5%, și abia recent a coborât sub 4%, mie personal mi se pare mai degrabă prea jos – cei care acordă împrumuturi pe interbancar pierd bani în termeni reali, iar cei care atrag, câștigă. De altfel, însuși Ministerul Finanțelor a atras în luna iulie a acestui an bani de la populație prin intermediul unor titluri de stat cu o dobândă de 5% anual, deci a dat un semnal clar despre ce consideră o dobândă rezonabilă. Cum această dobândă este mult superioară nivelului de 1,5% din Ordonanță, mă întreb: o să impună statul o taxă pe lăcomie pe activele celor care au cumpărat aceste certificate? Nivelul taxei vă las pe dumneavoastră să-l calculați, e descris în ordonanță, dar la 5% e foarte piperat…

Reporter: Admițând că OUG, inclusiv taxa pe lăcomie, va trece în formă actuală, cum credeți că vor reacționa băncile?

Mihai Bogza: Fiind doar intermediari, presupun că băncile vor încerca să treacă aceste costuri asupra clienților – deponenți sau beneficiari de credite. Printre aceștia din urmă se numără și statul român…

Reporter: Și cele care nu vor reuși?

Mihai Bogza: Dacă aș spune că unii ar putea da în judecată statul român s-ar afirma că încerc să șantajez România, așa că prefer să nu răspund…

Reporter: Un cuvânt de încheiere?

Mihai Bogza: Chiar în ziua în care se discuta aprins despre efectele nocive ale OUG, iar bursa se prăbușea, în Parlament era adoptată pe tăcute o lege a pensiilor care instituie niște obligații enorme pentru stat în perioada viitoare. Noi, CPC, am avertizat și împotriva absenței oricărei analize de impact a acesteia. Cu astfel de legi populiste, un adevărat dezmăț financiar, mă tem că în anii care vin măsurile de corecție care vor trebui adoptate – creșteri de impozite, reduceri de salarii sau inflație până la cer – vor face ca acest OUG să pară o biată joacă de copii. Și atunci, nu e mai bine să oprim de pe acum bătaia de joc la adresa economiei, înainte să fie prea târziu, și să avem un dialog adevărat privind ce și cum trebuie făcut? Fac același apel pe care l-a făcut întreg mediul de afaceri – opriți această ordonanță de urgență!