Ministerul Energiei vrea retragerea României din Tratatul Carta Energiei, întrucât documentul nu mai reflectă realitățile legislative și politice actuale ale României, cu precădere în calitatea de Stat Membru al UE, potrivit unui proiect publicat pe site-ul Ministerului Energiei.
Ulterior retragerii, statul român, prin Ministerul Energiei, nu va mai achita contribuția anuală, în valoare de 39.246 EUR, la nivelul anului 2025. În cursul anului în care retragerea notificată Depozitarului intră în vigoare, va fi achitată parte a contribuției aferente acelui an, calculată conform formulei comunicate de Secretariatul TCE.
Tratatul privind Carta Energiei (TCE) a fost semnat în 1994 și a intrat în vigoare in aprilie 1998. Scopul Tratatului privind Carta Energiei (TCE) a fost de a crea un cadru de cooperare între, pe de o parte, UE, și state din centrul și estul Europei, pe de altă parte, în vederea facilitării tranziției acestora la o economie de piață și aderării la UE. Tratatul privind Carta Energiei este un cadru multilateral pentru cooperarea energetică conceput pentru a promova securitatea energetică prin piețe energetice mai deschise și competitive, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile și a suveranității asupra resurselor energetice.
Nota de fundamentare a proiectului explică: “TCE a reprezentat un instrument de politică externă a UE în domeniul energiei, în timp ce politica internă a UE în materie a presupus elaborarea unui sistem complex de reguli având ca obiectiv susținerea unei piețe interne a energiei, însă în contextul evoluțiilor politicilor energetice la nivel global, regional și național, cadrul de cooperare creat în baza Tratului devine tot mai perimat, oferind premisele inițierii unor acțiuni juridice împotriva statelor care acționează, cu bună credință, pentru dezvoltarea sectorului energetic la cele mai înalte și actuale standarde.
De asemenea, în lipsa adoptării unor modificări substanțiale ale TCE pentru a reflecta o schimbare considerabilă a politicii energetice și de protecție a mediului la nivelul UE și național, precum și a reglementărilor în acest sens la nivel UE și respectarea Acordului de la Paris, Tratatul nu mai reflectă realitățile legislative și politice actuale ale României, cu precădere în calitatea de Stat Membru al UE.
Conform Legii 590/2003 privind tratatele, procedura pentru încetarea aplicabilității unui Tratat internațional trebuie să urmeze aceeași procedură prevăzută pentru intrarea în vigoare.
Poziția Ministerului Energiei, comunicată Cancelariei Prim-ministrului și Ministerului Afacerilor Externe, a rămas constantă din anul 2023, cu privire la avantajele substanțial restrânse față de momentul aderării, fiind considerată oportună retragerea statului român din Tratatul privind Carta Energiei.
A. Argumentarea oportunității încetării valabilității tratatului
Obiectivele principale ale TCE au avut în vedere protejarea investițiilor străine în domeniul energiei pe teritoriul țărilor semnatare; asigurarea unor condiții nediscriminatorii pentru comerțul cu materiale energetice și echipamente legate de energie și rezolvarea oricăror diferende dintre țările participante, sau în cazul investițiilor a diferendelor dintre investitori și statele gazde.
În lipsa unei actualizări substanțiale, TCE a devenit din ce în ce mai perimat. De asemenea, statele membre ale UE au fost ținta principală a cererilor de despăgubire ale investitorilor, majoritatea având sediul în alte țări ale UE.
Astfel, protecția acordată combustibililor fosili, în condițiile descrise mai sus și pentru o perioadă de timp nelimitată, nu corespunde obiectivelor din sectorul energetic din perspectiva schimbărilor climatice, astfel cum sunt definite în documentele programatice la nivel național și european (accelerarea tranziției de la combustibilii fosili la energia din surse regenerabile, realizarea unei mai mari independențe energetice, asigurarea securității energetice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră).
B. Temeiul juridic al încetării valabilității tratatului
Am avut în vedere următoarele asapecte/documente/acte juridice:
a) Cauza Komstroy (2021) care s-a aflat pe rolul Curții de Justiției a Uniunii Europene, C-741/19 (Republica Moldova vs. Komstroy);
b) Declarația privind consecințele juridice ale Hotărârii Curții de Justiție în cauza Komstroy și înțelegerea comună privind neaplicabilitatea articolului 26 din Tratatul privind Carta Energiei (OJ L, 2024/2121, 6.8.2024) ca temei pentru procedurile de arbitraj din interiorul UE, formulată de reprezentanții Guvernelor statelor membre și ai Uniunii Europene la 26 iunie 2024, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 6 august 2024,
Părțile declară că împărtășesc următoarea înțelegere comună privind neaplicabilitatea articolului 26 din Tratatul privind Carta Energiei ca bază pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE.
„1.Semnatarii reafirmă pe această cale, pentru o mai mare certitudine, că împărtășesc o înțelegere comună cu privire la interpretarea și aplicarea Tratatului privind Carta energiei, conform căreia articolul 26 din tratat nu poate și nu ar putea servi niciodată drept temei juridic pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE.
Interpretarea comună se bazează pe următoarele elemente ale dreptului Uniunii:
i.interpretarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în temeiul căreia articolul 26 din Tratatul privind Carta energiei nu se aplică și nu ar fi trebuit nicicând să fie aplicat ca bază pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE; și
ii.supremația dreptului Uniunii Europene, amintită în Declarația nr. 17, anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale în cadrul căreia s-a adoptat Tratatul de la Lisabona, ca normă de drept internațional care reglementează conflictul de norme în relațiile lor reciproce, astfel încât, în orice caz, articolul 26 din Tratatul privind Carta Energiei nu se aplică și nu s-a putut aplica ca temei pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE.”
c) Acordul referitor la interpretarea și aplicarea Tratatului privind Carta Energiei între Uniunea Europeană, Euratom și Statele Membre al acestora (procedura 2024/0148/COD);
Una dintre consecințele juridice ale recentei hotărârii CJUE în cauza Komstroy (2021), a statuat incompatibilitatea art. 26 TCE cu dreptul UE în măsura în care acesta ar viza litigiile inițiate de investitori dintr-un stat UE împotriva unui alt stat membru UE, urmărind o soluție de interpretare a art. 26 TCE în lumina dreptului primar al UE în sensul în care acesta din urmă are prioritate în raport cu dispozițiile art. 26 TCE în cazul unui diferend între un SM UE și un investitor dintr-un alt SM UE. Pe cale de consecință, un astfel de diferend nu ar putea fi soluționat prin procedura de arbitraj vizată de art. 26 TCE.
Modalitatea identificată de către Comisia Europeană pentru implementarea hotărârii CJUE și codificarea acestei interpretări, a fost negocierea unui acord interpretativ privind inaplicabilitatea inter-se a art. 26 din Tratat, însoțit de o declarație politică, aceasta reprezentând o înțelegere comună asupra interpretării și neaplicării în relațiile intra-UE, a clauzei privind soluționarea diferendelor provenite din Tratat (anexată).
Până la acest moment, poziția României în acest sens a fost reiterată prin semnarea Declarației și parafarea Acordului menționate anterior. Acordul interpretativ se află în acest moment în procesul de adoptare de către Uniunea Europeană, fiind adoptată pe data de 18 iunie 2025 o rezoluție legislativă în favoarea propunerii Deciziei Consiliului privind adoptarea de către Euratom și Uniunea Europeană a acestui Acord (anexată).
d) Decizia (UE) 2024/1677 a Consiliului privind aprobarea retragerii Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom), adoptată la 30 mai 2024 și publicată în Jurnalul Oficial a Uniunii Europene din 13 iunie 2024 și Decizia (UE) 2024/1638 Consiliului privind aprobarea retragerii Uniunii Europene din Tratatul privind Carta Energiei, adoptată la 30 mai 2024 și publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 5 iunie 2024;
Comisia Europeană a prezentat la data de 7 iulie 2023 două propuneri de decizii de retragere a Uniunii Europene și a Euratom din TCE, întrucât a considerat că acesta nu mai este compatibil cu obiectivele climatice ale UE reflectate în cadrul Pactului Verde European și al Acordului de la Paris, cu precădere în legătură cu investițiile în combustibili fosili.
Conform acestor decizii ale Consiliului din 30 mai 2024, Uniunea Europeană și Euratom s-au retras din TCE (anexate).
e) Decizia Consiliului (Euratom) 2024/1645 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Euratom în cadrul Conferinței privind Carta Energiei și Decizia (UE) 2024/1644 a Consiliului privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Conferinței privind Carta Energiei, adoptate la 30 mai 2024 și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 6 iunie 2024.
La de 1 martie 2024, Comisia a inițiat două propuneri de decizii referitoare la poziția UE și Euratom în cadrul Conferinței din Carta Energiei, conform cărora State Membre, în calitate de părți contractante ale TCE, ar trebui să adopte o poziție care nu împiedică modernizarea TCE.
Deciziile Consiliului privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Euratom, respectiv al Uniunii Europene, în cadrul Conferinței privind Carta Energiei, adoptate la 30 mai 2024, prefigurează că State Membre, în calitate de părți contractante ale TCE ar trebui să adopte o poziție care nu împiedică adoptarea modernizării TCE (anexate).
C. Consecințele politice, juridice, economice sau de altă natură ale încetării valabilității tratatului
a) Consecințe politice
În ultima perioadă, mai multe state membre ale Uniunii Europene, precum Italia, Franța, Olanda, Polonia, Spania, Slovenia sau Portugalia, au notificat retragerea din TCE. De asemenea, s-a notificat intrarea în vigoare a denunțării de către Regatul Danemarcei a TCE începând cu data de 4 septembrie 2025 și, respectiv încetarea aplicării provizorii a prevederilor TCE de către Regatul Norvegiei, începând cu data de 10 ianuarie 2025. În urma notificării de retragere a Portugaliei (care era și depozitar al Tratatului), Secretariatul TCE a fost desemnat depozitar, măsura intrând în vigoare din 2 februarie 2025.
Decizia Uniunii Europene și a Euratom de retragere din TCE, alături de alte State Membre ale UE menționate anterior (în baza faptului că TCE previne implementarea politicilor de mediu la nivel național, respectarea Acordului de la Paris și atingerea obiectivelor UE în ceea ce privește tranziția energetică și schimbările climatice), indică necesitatea alinierii politicii României cu cea a Uniunii în acest sens prin retragerea din TCE.
b) Consecințe juridice
Prin parafarea de către România a acordului interpretativ privind inaplicabilitatea Articolului 26 TCE pentru proceduri de arbitraj în interiorul UE, efectul legal al Tratatului este limitat în lumina priorității dreptului UE.
De asemenea, retragerea din TCE, conform procedurii prevăzute de Articolul 34 din Legea 590/2003 privind tratatele, precum și a procedurii specifice TCE conform Articolul 47 al acestuia, ar intra în vigoare la un an de la notificarea Secretariatului TCE. Cu toate acestea, prevederile de retragere din cadrul TCE stipulează că efectele legale ale acestuia aplicabile investițiilor, atât pe teritoriul țării de către investitori ai unei Părți Contractante, precum și a investitorilor români pe teritoriul altor Părți contractate, vor înceta după 20 de ani de la retragerea din TCE.
Modernizarea Tratatului, deși a fost statuată aplicarea provizorie de la data de 3 septembrie 2025, pentru România, din rațiuni de drept intern, ce împiedică aplicarea provizorie, este necesară parcurgerea procedurii standard, de ratificare a textului modernizat al Tratatului de două treimi dintre Părțile contractante (procedură ce poate fi întârziată, prin crearea unor înțelegeri informale între Părți contractante care să ratifice Tratatul modernizat doar la un moment convenabil). Astfel, deși Tratatul modernizat ar reduce clauza de caducitate (sunset clause) de la 20 ani la 10 ani, pentru protecția oferită investitorilor, în practică, acest nou termen pentru protecția oferită investițiilor poate fi prelungit artificial prin întârzierea ratificării de către anumite Părți contractante.
În ciuda celor mai recente evoluții în cadrul procesului de modernizare a TCE, care au ameliorat anumite aspecte problematice în ce privește calitatea de Parte contractantă la Tratat, pentru România rămâne în continuare justificată necesitatea de retragere. Spre exemplu, deși semnarea Acordului interpretativ privind neaplicarea intra-UE a dispozițiilor privind soluționarea litigiilor din Tratatul privind Carta Energiei, împreună cu declarația politică însoțitoare, pot produce efecte juridice chiar și până la finalizarea procedurilor interne pentru operaționalizarea Acordului, acest Acord nu elimină în totalitate riscurile unor proceduri pecuniare declanșate împotriva României de către investitori din exteriorul UE.
c) Consecințe economice
În ce privește cauzele în care România este implicată, decurgând din calitatea de Parte contractantă la TCE, de-a lungul timpului au fost 9 cazuri supuse procedurii de arbitraj, generând cheltuieli pentru stat, atât în ce privește costurile de reprezentare, cât și potențiale daune plătibile investitorilor reclamanți.
De asemenea, statul român, prin Ministerul Energiei, achită contribuția anuală, în valoare de 39.246 EUR pentru anul 2025 către Conferința Carta Energiei pentru finanțarea Secretariatului Tratatului Carta Energiei, calculată conform Articolului 37(3) și a anexei B a TCE”.
| Știri BVB