Mircea Coşea: Presiunea de creştere a preţului gazelor la consumatorul final va fi de nestăvilit

“Efectele OUG 114 sunt, de fapt, de scădere a producţiei interne de gaze naturale şi de creştere a importurilor de gaze naturale ruseşti, care sunt considerabil mai scumpe”

Deşi plafonarea preţului de vânzare a gazelor din producţia internă, prin OUG 114/2018, a fost justificată prin nevoia de a asigura o protecţie socială adecvată consumatorilor finali, efectele acestei ordonanţe de urgenţă sunt, de fapt, de scădere a producţiei interne de gaze naturale şi de creştere a importurilor de gaze naturale ruseşti, care sunt considerabil mai scumpe, scrie Prof. univ. dr. Mircea Coşea, în studiul “Despre situaţia producţiei şi consumului de gaze în România-Securitatea şi profitabilitatea sectorului”. 

Conform domniei sale, luând în calcul şi taxarea suplimentară cu 2% a cifrei de afaceri a companiilor producătoare de gaze naturale din România, precum şi taxarea cu acelaşi procent a marjei operaţionale a operaţiunilor de trading, transport, distribuţie şi furnizare, presiunea de creştere a preţului gazelor la consumatorul final va fi de nestăvilit. Se adaugă, ca factor suplimentar cu efecte în acelaşi sens, prevederea OUG 114/2018 ca „diferenţele de costuri de achiziţie din anii  2018 şi 2019 ale furnizorilor, nerecuperate prin preţurile practicate, se vor recupera până la data de 30.06.2022, conform reglementărilor ANRE.” (Art. 61, alin. 8). Plafonarea preţului de furnizare a gazelor la consumatorii finali prin decizie administrativă nu va face decât să genereze tensiuni insurmontabile pe piaţa gazelor naturale, cu efecte şi pe piaţa de energie electrică, potrivit profesorului Coşea.

Domnia sa mai spune: “În condiţiile efectelor OUG 114/2018, piaţa concurenţială de gaze naturale este de facto suspendată în România în intervalul aprilie 2019 – martie 2022, întrucât limitarea preţului de vânzare a gazelor din producţia internă la 68 lei/MWh (împreună cu plafonarea, prin legislaţie secundară, a preţului la care  furnizorii vând la consumatorii casnici, respectiv a limitării tranzacţionării pe pieţele centralizate la gazele naturale de import), astfel că activitatea de trading devine, practic, irelevantă”.

Potrivit ANRE (2018), în anul 2017 au activat pe piaţa reglementată de gaze naturale 38 de furnizori, dintre care ponderile dominante au fost deţinute de Engie România (50,01%), E.ON Energie România (34,69%) şi E.ON Gaz Furnizare (7,05%). Restul furnizorilor deţin, împreună, diferenţa de 8,25% din piaţă. În 2017, numărul total al clienţilor finali reglementaţi a fost de 3.429.233, fiind toţi în categoria clienţilor casnici.

În 2017, au activat pe piaţa concurenţială de gaze naturale 85 de furnizori, următorii deţinând cotele dominante de piaţă: Romgaz (25,34%), OMV Petrom Gas (22,01%), Engie România (16,29%), E.ON Energie România (12,96%), OMV Petrom (sucursale) (7,05%), Conef Gas (2,46%), Veolia Energie România (2,17%) şi alţii.

Consumul total al clienţilor alimentaţi în regim concurenţial a fost, în 2017, de 86,8 TWh, ceea ce reprezintă circa 67% din consumul anual total. Se observă o scădere considerabilă, de la 265.000 la 91.000, a numărului beneficiarilor de ajutoare de încălzire pentru gaze naturale între 2014 şi 2017, şi o scădere de la 81 mil. RON la 43 mil. RON a subvenţiilor acordate pentru încălzirea pe bază de gaze naturale, în acelaşi interval.

În ceea ce priveşte fondul de solidaritate pentru susţinerea financiară a consumatorului vulnerabil, stipulat în Legea energiei electrice şi a gazelor naturale, ce urma a fi finanţat pe baza impozitării suplimentare a „profiturilor neaşteptate” ale producătorilor şi furnizorilor de energie electrică şi gaze, acesta nu a fost niciodată înfiinţat, iar aplicarea unui asemenea mecanism de susţinere al plăţii beneficiilor sociale pentru consumatorii vulnerabili de gaze naturale nu a avut loc nici măcar în principiu, mai scrie studiul. Colectarea de venituri la bugetul de stat din taxarea „profiturilor extraordinare” ale producătorilor de gaze, rezultate în fond din trecerea progresivă la funcţionarea normală, liberalizată a pieţei, ar fi fost suficiente pentru acoperirea cheltuielilor sociale cu consumatorii vulnerabili.