„Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul,  corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutari sau cutari principii de guvernământ. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale, supreme, corupţia  şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică orice ar fi, pe de altă parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulităţi venale, de oameni de nimic, pentru a guverna” (din Timpul, 9 decembrie 1882). – Mihai Eminescu

Motto:
“Lumea este scandalizată de îmbogățirea așa de repede a câtorva din cei ce au mai multă acțiune asupra guvernului țării ! Abuzurile și deșănțarea au fost denunțate de către președintele Consiliului de miniștri și de președintele Camerei legiuitoare. Și cu toate acestea, demoralizarea își urmează cursul, înfierații de opinia publică stau în capul departamentelor și în capul județelor și exemplul dat de sus s-a întins până în cele din urmă strate ale societății. „
(Mihai Eminescu în „Timpul”, VI, nr. 274, p.1, 6 decembrie,1881)

Orice asemănare cu situatia actuală din România nu-i deloc întâmplătoare. Luceafărul poeziei românești Mihai Eminescu s-a remarcat si prin activitatea sa de ziarist. După cum se stie, activitatea jurnalistică a lui Eminescu este legata în primul rând de ziarul „Timpul”, organ al Partidului Conservator unde a publicat în perioada 1877 şi 1883, iar între 1880-1881 a fost şi redactor-şef, misiune de care era extrem de încântat, după cum el însuşi mărturisea: „Partidul Conservator mi-a făcut onoarea de a-mi încredinţa direcţiunea politică a ziarului şi am primit cu atât mai voios această sarcină, cu cât lupta dintre guvern şi opoziţie, în general, şi în special activitatea pe terenul ziaristicii promite a fi, de acum înainte, mai roditoare“.
George Călinescu afirma, referindu-se la vocaţia de gazetar a lui Eminescu, că „este poate cel dintâi gânditor politic român care să-şi sprijine doctrina pe economie“.
Iată un alt fragment dintr-un articol intitulat „ILUSTRAȚII ADMINISTRATIVE” publicat de Eminescu în ziarul Timpul din decembrie, 1877 care se potriveşte perfect situaţiei din România de astăzi: „Nu înțelegea nimenea atunci la noi, și abia acum au început să înțeleagă pe ici pe colea, că temeiul unui stat e munca, și nu legile. Nu înțelegea, asemenea, aproape nimeni că bogăția unui popor stă, nici în bani, ci iarăși în muncă.
Banul „reprezentează“ numai munca, nu este ea însăși, și, aducând bani mulți cu ciubărul într-o țară în care munca lipsește, vei ajunge să plătești o zi de lucru c-un napoleon, o pereche de cisme cu cinci, și-ncolo tot povestea veche, adică tot sărac, dovadă țările cu mine de aur din America. Căci dintre cel ce câștigă 10 și cheltuiește 11 și cel ce câștigă 2 și cheltuiește 1, acest din urmă e cel bogat, iar cel dintâi e sărac. Apoi se mai răspândise încă o părere greșită, care era, ba mai este încă aproape generală, că țara noastră e cumplit de bogată și că poți cheltui din greu, ea tot o să aibă de unde plăti. Nu-nțelegea nimeni că bogăția nu este în aer sau în pământ, ci în brațe și că, unde lipsesc brațele sau calitatea producției e proastă, nu poate fi nici vorbă măcar de țară bogată.
Deci în țară săracă am voit să introducem de-a gata toate formele civilizației apusene.”
Si exemplele ar putea continua.
(Vezi: https://ro.wikisource.org/wiki/Icoane_vechi_%C8%99i_icoane_nou%C4%83)