Autor: Ana Cătănescu
Cred că atunci când m-am născut,
aerul era dens și verde
mimând importanța momentului
și punând un soi de stindard fâlfâitor
la ulucile dinspre drum.
Cică eram deșirată și ciolănoasă ca un catâr ticălos.
Nu tu gropițe în obraz,
nu tu bucle blonde…
O cască neagră îmbrăca creștetul țuguiat ca un dovlecel
și doar sprânceana arcuită
prevedea oarecum
că dedesubt se vor ivi ferestre
deschise mereu a curiozitate
și a șotii.
Mama mi-a spus
că nu văzuse până atunci așa o făptură stranie,
cu genunchi cât capul de cotoi,
cu degete lungi și stafidite,
cu un nas adulmecând spre tavan.
Nu am țipat.
Am strănutat vânjos ca o țărancă de la munte
și mai apoi soarta m-a aruncat la câmpie.
Iată de ce șira spinării dă să se cabreze,
încercând să tot urce
un munte imaginar,
în vârful căruia flutură toate visele lumii.
A C 29 septembrie 2017
***
Sunt Ana Cătănescu, am 65 de ani, m-am născut, am crescut și locuiesc dintotdeauna la țară, Dărmănești, de Dâmbovița.
Grație unor profesori excepționali la limba și literatura română, am avut mereu o neobosită aplecare pentru citit și scris. Numai că abia pe la cinzeci și ceva de ani am început să scriu spontan și tot pe atât de sporadic. Este modul meu de a-mi exprima emoțiile.
| Știri BVB