Update articol:
OPINIE

Niculae, Interagro: Să ni se livreze gaz cu plata la maxim 60 de zile de la livrare, la prețurile pieței de azi, şi să fim ajutaţi cu credite de investiții; noi ne putem obliga, irevocabil, ca toate îngrășămintele să fie livrate la intern, sub prețurile celor de import

Ce se întâmplă acum în lume sunt semnele de început ale unei puternice crize alimentare

China și India, au decis trecerea agriculturii și a tuturor activităților legate strict de producțiile agricole, respectiv îngrășămintele, ierbicidele, pesticidele să fie trecute pe producții strategice

Autor: Ioan Niculae, Interagro 

De mai bine de 10-15 ani, la marile congrese și conferințe mondiale, una dintre ideile principale care se detașa și ieșea cu mult în evidență, era că omenirea următorilor 20-30 de ani se va confrunta cu doua mari crize: criza alimentară și criza apei.

Desigur, argumentele variau de la creșterea exponențială a populației, la declanșarea unor războaie- având în vedere contradicții și conflicte mai mult sau mai puțin înghețate- sau la apariția unor pandemii la nivel global. Indiferent de situație, concluziile erau întotdeauna aceleași: criza alimentară va veni și va fi urmată de criza apei potabile.

Ce se întâmplă acum în lume sunt semnele de început ale unei puternice crize alimentare, confirmate deja de măsuri guvernamentale fără precedent: Rusia și Ucraina au decis să-și limiteze exporturile de produse alimentare – cereale – și vorbim de două țări imense ca potențial agricol, și țări care depind, în bună măsură pentru Bugetele Naționale de Stat, de încasările din vânzarea produselor agricole.

În cazul Rusiei, desigur și veniturile din exporturile de petrocarburi sunt pe primul loc, dar cunoaștem scăderea dramatică, aproape fără precedent, a prețurilor țițeiului și a gazelor naturale (țițeiul la cel mai mic nivel din ultimii 18 ani) iar gazele naturale tind spre un minim istoric.

Simultan, țările care dau jumătate din populația globului, respectiv China și India, au decis trecerea agriculturii și a tuturor activităților legate strict de producțiile agricole, respectiv îngrășămintele, ierbicidele, pesticidele să fie trecute pe producții strategice, ce nu numai că nu vor fi afectate de criza coronavirus, dar și ajutate prin intervenții directe ale statelor, inclusiv ajutoare de stat ca să crească producțiile în perioada următoare.

Exemplul cel mai recent, India, deși se confruntă cu pandemia de Covid-19 și o serie de orașe și porturi au fost închise complet, pe data de 30 martie a.c. a ținut o licitație de uree la care s-au primit oferte de circa 1,7 milioane tone. Concomitent, guvernul Indiei a decis că îngrășămintele chimice sunt produse strategice si exceptate de la embargoul instituit în toate porturile indiene și vor fi libere la operare (descărcare de vapoare, transport la destinație, etc).

 

Sunt absolut convins că toate țările lumii vor prelua acest model de la statele care au făcut-o deja, și sper din toată inima ca și România să facă la fel.

România, care este proprietara unei suprafețe agricole însemnate, poate stabili, și are obligația de a o face cât mai repede posibil, o strategie similară de ajutorare a producției agricole, iar în contextul actual, nu mai are niciun impediment de la U.E. sau alte organisme internaționale.

Ajutorul direct la fermieri cu o sumă de bani, dată direct din bugetul României pentru realizarea unei campanii de primăvară care este de abia la început, legată și de campania de toamnă care nu este departe, va da posibilitatea nu numai de asigurare în bună măsura a alimentelor strict vitale pentru populație, dar și de relansare economică rapidă, prin exportul cantităților excedentare (după acoperirea nevoilor proprii) fiind, după parerea mea, sectorul economic care depinde numai de noi și nu depinde de nimeni altcineva.

Amintiți-vă anul 2007, lunile mai, iunie si iulie, când, în peste 70% din suprafața cultivată cu păioase, nu s-au putut băga combinele la recoltat, orzul, grâul și rapița fiind total compromise din cauza secetei din perioada august 2006 – iulie 2007. La vremea respectivă, România avea un ministru al agriculturii numit Decebal Traian Remeș. Văzând dezastrul total din agricultură, a avut curajul să acorde o subvenție directă fermierilor de 500 de lei pentru hectarul de grâu și 450 de lei pentru orz și rapiță – reluarea ciclului agricol – anul urmator, în 2008, România a raportat cea mai mare creștere economică din UE, de peste 7%, bazată în principal pe producția obținută în vara anului 2008, dar plecată de la o măsură curajoasă a unui ministru al Agriculturii (ce s-a întamplat după cu „OMUL” Decebal Traian Remeș este treabă pur românească).

Legat de agricultura și ajutorul direct dat fermierilor, industria chimică românească „încă” existentă poate răspunde mai mult decât pozitiv.

Nu avem neaparat nevoie de ajutoare de stat nerambursabile ca să o repornim, cel puțin, în proporție de 60%. Desigur, ca în maxim un an de zile să avem din nou șase combinate funcționale din șase avem nevoie de astfel de ajutor, dar ca să avem trei combinate chimice repornite pentru îngrășăminte și unul de metanol, avem nevoie de ajutor din partea statului, și, repet, nu este vorba de ajutor de stat nerambursabil CI DE UN AJUTOR RAMBURSABIL, în 2 direcții:

  • Să ni se livreze gaz metan cu plata la maxim 60 de zile de la livrare, la prețurile pieței de azi (luând în calcul prețurile de la Huburile europene la care să adăugăm transportul până la frontiera română), si
  • Să fim ajutati cu credite de investiții pe fabrici – vorbesc de câteva milioane de euro pe fiecare fabrică – rambursabile în 1-3 ani, cu dobânda practicată de bâncile românești.

Noi ne putem obliga, irevocabil, ca toate îngrășămintele să fie livrate la intern, sub prețurile celor de import (dacă vor mai putea fi importate) până la satisfacerea totală a cerințelor fermierilor români și, repet, ca să fie bine înțeles, la prețuri cu peste 20% mai mici decât cele de import.

Dorește statul roman să acționeze în acest sens?

Dorește statul roman să asigure populația României, cu prioritate, așa cum fac marile state europene (Germania, Franța, Italia, Spania, Polonia, Ungaria etc) cu produsele alimentare strict necesare în situația de criză care abia începe?

Și, mai mult decât atât, dorește statul român sî valorifice potențialul agricol (incluzând industriile care susțin acest potențial) pentru relansare economică reală?

Dacă răspunsul la aceste câteva întrebări va fi unul pozitiv, cu măsuri adecvate, România va ieși din criză chiar mai întărită decât a intrat.

Este o opinie la care cred că am dreptul după atația ani de activitate atât în chimie cât și în agricultură și industria alimentară pe care am construit-o cu multa trudă și greutăți.

Articol preluat din cotidianul.ro 

BVBStiri BVB

MedLife S.A. (M) (02/12/2020)

Notificare - rascumparare actiuni proprii 23-27 noiembrie 2020

Erste Group Bank AG (EBS) (02/12/2020)

Notificare - tranzactii management - art. 19 Reg. (UE) 596/2014

PURCARI WINERIES PUBLIC COMPANY LIMITED (WINE) (02/12/2020)

Notificare - rascumparare actiuni proprii 23-27 noiembrie 2020

S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A. (TGN) (02/12/2020)

Comunicat - finalizare proiect BRUA - faza I