Noi tendințe în PR și presă – Furtul interviului nepublicat

Se întâmplă în presă, destul de des din păcate, ca munca unui jurnalist să fie furată, fără citare, chiar de colegi de breaslă. Unii se mai revoltă, mai fac o notificare, dar presa merge înainte.

Dar nu am mai auzit vreodată ca munca să fie furată și distribuită de un PR, chiar înainte să fie publicată.

Dar chiar asta mi s-a întâmplat.

Mai precis, am avut vineri după-amiază o discuție cu Assen Christov, președinte Еurohold Bulgaria, în vederea redactării unui articol despre scandalul Euroins România.

Nu am avut nicio discuție despre când ar urma să fie publicat interviul.

Pentru că au existat niște acuzații față de anumite persoane, firesc a fost să le ofer posibilitatea să își spună punctele de vedere dacă doresc. Asta însemna să așteptăm cel puțin până luni, în timpul orelor de lucru. Pentru mine, era ceva obligatoriu. Nu și pentru intervievat și oamenii săi de comunicare din Bulgaria.

Pentru că nu am cedat presiunilor să public cât mai rapid, mi s-a spus că informațiile vor fi publicate în media bulgară. Am transmis că fiecare își face treaba așa cum știe. Mi-am imaginat că vor da un comunicat de presă, nu că îmi vor publica ciorna, cu notele mele, dar fără pic de context.

Interviul draft cu declarațiile consemnate – pe care îl dădusem PR-ului din România pentru a verifica și completa date și cifre, având în vedere că interlocutorul a vorbit în bulgară și a avut traducere – a apărut pe site-ul agenției de PR din Bulgaria, fiind preluat apoi de media din Bulgaria, cu mențiunea că mi-a fost acordat mie și creând aparența că este un interviu publicat, care poate fi citat. Între timp, le-am solicitat să nu mai menționeze un material incomplet, nepublicat.

Mai mult, a fost transmis și în media din România, printr-o altă agenție de PR decât cea cu care eu ținusem legătura pentru interviu (care refuzase să transmită către presă materialul meu).

Oricare dintre aceste publicații, la o minimă verificare, ar fi văzut că nu există acest material scris de mine pe Financial Intelligence. Deci citează nimic. Desigur fără link activ.

Inclusiv PR-ul din România care a transmis documentul putea verifica.

Dar nu mai există minimă verificare.

“Eu am primit un doc și dispoziția să îl împrăștii în media”, ni s-a spus senin de către agenția PR (o alta decât cea cu care ținusem legătura)…

Dacă se grăbeau, Grupul Eurohold și agenția sa de comunicare puteau să transmită un comunicat de presă sau să facă o conferință de presă. Să spună ce doresc. Poate chiar în direct.

Au greșit publicația și jurnalistul dacă au crezut că va apărea, de pe o zi pe alta, un articol plin de acuzații, pe nemestecate, după o discuție de o oră și jumătate.

Nu fac așa ceva. Financial Intelligence nu face așa ceva.

Din păcate, trăim într-o lume în care așa ceva a fost posibil, iar Internetul suportă.