Noua politică externă a președintelui iranian (opinie Flavius Caba Maria)

Președintele ales al Iranului, Masoud Pezeshkian, va fi oficial investit în funcție duminică, 28 iulie, în cadrul unei ceremonii denumite Tanfiz, găzduită de către Liderul Suprem Ali Khamenei. Pezeshkian a câștigat alegerile în turul al doilea cu 53,7%, devansându-l pe contracandidatul Saeed Jalili, care a avut 44,3% din voturi, dintr-o prezență la vot de 49,8%.

Procesul electoral prezidențial din Iran a avut unele caracteristici unice, în comparație cu alegerile prezidențiale anterioare, după cum urmează:

– în primul rând, a fost organizat în baza articolului 131 din Constituția iraniană, care prevede că în cazul decesului președintelui în exercițiu, un nou tur de alegeri trebuie să aibă loc în 50 de zile (în speță, președintele Ebrahim Raisi a decedat la data de 19 mai 2024, în urma prăbușirii elicopterului cu care se deplasa de la granița cu Azerbaidjanul). Este a doua oară când se organizează alegeri anticipate, prima dată fiind în 1981, când președintele Mohammad Ali Rajai a fost asasinat de către membrii organizației Mujahedinii Poporului (Mujahideen-e Khalq/MEK);

– s-a desfășurat fără incidente, imparțial, independent, și întregul aparat birocratic a fost implicat în asigurarea desfășurării optime a procesului electoral.

Astfel, sistemul politic iranian a demonstrat stabilitate prin desfășurarea alegerilor într-o manieră competitivă, pașnică și ordonată într-o perioadă scurtă de timp.

În ceea ce privește legea electorală, aceasta a fost modificată înainte de alegeri prin introducerea unor noi reglementări clare referitoare la condițiile de eligibilitate ale candidaților prezidențiali, cum ar fi deținerea unei funcții de înaltă demnitate timp de cel puțin patru ani, pentru a diminua subiectivitatea membrilor Consiliului Gardienilor în analizarea dosarului candidaților. De asemenea, fiecare candidat prezidențial a trebuit să prezinte programul și sugestiile privind membrii cabinetului său.

Referitor la victoria lui Pezeshkian, devine important de remarcat o serie de aspecte relevante. În primul rând, aceasta aduce un candidat reformist la președinția Iranului pentru prima dată în aproape două decenii. În al doilea rând, rezultatul alegerilor a fost o surpriză, existând și o ușoară creștere a prezenței la vot (49,8%) comparativ cu alegerile fostului președinte Raisi, subliniind astfel faptul că presiunea socială încurajează participarea la alegeri.

Triumful lui Pezeshkian reflectă nu doar carisma sa și susținerea largă pentru agenda sa politică (chiar și printre conservatori), dar semnifică și schimbarea în echilibrul de putere, cât și o atmosferă politică în evoluție în cadrul societății iraniene.

Președintelui ales, Masoud Pezeshkian, a declarat că intenționează să promoveze reforme, unitatea națională și un angajament constructiv, câștigând astfel încrederea iranienilor la vot, inclusiv a femeilor, tineretului și a altor persoane nemulțumite de starea generală a lucrurilor. De asemenea, acesta dorește să promoveze consens, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional, pentru a-și respecta promisiunile făcute în timpul campaniei sale. Administrația sa va acorda prioritate angajamentului de a păstra demnitatea națională și statura internațională a Iranului. Totodată, va urma o politică bazată pe oportunități prin crearea unui echilibru în relațiile internaționale, în conformitate cu interesele naționale, dezvoltarea economică, și cerințele păcii și securității regionale și globale.

Per ansamblu, alegerea președintelui Pezeshkian marchează o schimbare în politica iraniană, indicând un sprijin mai larg pentru reformă, chiar și printre conservatori. Pezeshkian își propune să echilibreze reforma cu tradiția, fiind descris ca un reformator conștient. Observăm o convergență tot mai mare în ultimii ani între ceea ce este perceput în mod obișnuit ca facțiuni „conservatoare” și „reformiste” în Iran, în special în ceea ce privește politicile economice și externe. Cu toate acestea, diferențele încă există în discursurile și acțiunile lor politice. Chiar dacă reformistul va prelua funcția, politica sa va tinde să fie una pragmatică.

Cu toate acestea, noul președinte se confruntă cu provocări substanțiale, în special în gestionarea economiei și a relațiilor internaționale. De remarcat este faptul că administrația va acorda prioritate consolidării relațiilor cu vecinii și va susține crearea unei regiuni puternice fără hegemonie, încercând să creeze un mediu unde resursele iraniene pot fi utilizate pentru progresul și dezvoltarea regiunii în beneficiul tuturor, fiind concentrate eforturi în dezvoltarea și prioritizarea cooperării cu Turcia, Arabia Saudită, Oman, Irak, Bahrain, Qatar, Kuwait, Emiratele Arabe Unite și organizațiile regionale, în special pe dimensiunile economică și comercială; în promovarea investițiilor de tip societate mixtă, în abordarea comună a provocărilor regionale și în stabilirea unui cadru regional favorabil dialogului. Nu este de scos din calcul faptul că acesta dorește să joace un rol relevant în noua ordine globală, promovând pacea, crearea unui mediu calm, propice dezvoltării durabile, promovarea dialogului și eliminarea islamofobiei. Administrația Pezeshkian va îndemna statele arabe să colaboreze și să utilizeze pârghiile politice și diplomatice pentru a acorda prioritate obținerii încetării permanente a focului în Gaza, cu scopul de a opri dezastrul umanitar și de a preveni extinderea conflictului. Perioada următoare va fi importantă pentru a determina modul în care administrația lui Pezeshkian va gestiona atât presiunile interne, cât și cele externe, conturând traiectoria viitoare a Iranului.

Președintele Pezeshkian au subliniat că este adeptul promovării conceptului de conducere elitistă și tehnică, fiind apreciat de către cei mai mulți iranieni.

Discutând despre evaluarea puterii prezidențiale, Liderul Suprem are puterea decizională finală, dar Președintele Iranului deține puterea executivă, reprezentând baza fundamentală pentru ca Pezeshkian să-și materializeze filosofia guvernamentală în cadrul noii politici.

În timpul campaniei electorale, Pezeshkian și-a prezentat politicile economice și externe în dezbaterile televizate, pledând pentru intensificarea eforturilor de atragere a investițiilor străine ca mijloc de atenuare a presiunii economice asupra Iranului, rezultat al sancțiunilor îndelungate.  Pezeshkian pune accent pe necesitatea Iranului de a atrage investițiile străine pentru a atinge ținta de creștere economică de 8%. În plus, a insistat puternic ca Iranul să adere la criteriile stabilite de Grupul de Acțiune Financiară (Financial Action Task Force) ca strategie de ieșire de pe lista neagră a FATF.

În esență, politica externă a lui Pezeshkian se bazează pe angajamentul ferm al Iranului față de independență și opoziția față de hegemonie. Principiile politicii externe nu vor fi schimbate, deoarece sunt foarte bine stabilite. Politica externă se bazează pe trei piloni principali: demnitate, înțelepciune și prudență. Pe scurt, va exista o politică externă echilibrată.

Există câteva aspecte notabile, după cum urmează:

a. Politica sa nu doar că favorizează încrederea reciprocă cu națiunile vecine, dar încearcă și să reducă tensiunile cu Statele Unite și statele occidentale, pentru a stimula creșterea economică și a asigura bunăstarea poporului iranian prin ridicarea sancțiunilor. Va fi o nouă abordare față de UE, cu toate acestea, nu devine implicit faptul că pledează pentru occidentalizare. Până în prezent, Iranul a primit mesaje din partea puterilor Estice, observându-se în același timp o lipsă remarcabilă de comunicare din partea Occidentului, ceea ce indică un oarecare nivel de scepticism.

În ceea ce privește relația cu Statele Unite, accentul este pus pe gestionarea diferențelor și evitarea escaladării tensiunilor. Întrebarea este dacă viitorul președinte al Statelor Unite ar fi dispus să se angajeze într-un dialog cu Iranul.

Relația cu Europa implică explorarea perspectivelor viitoare pentru relații strategice. Pezeshkian a acuzat țările europene de încălcarea promisiunilor și de cedare în fața sancțiunilor impuse de SUA. Mai mult, relațiile Iranului cu Europa au cunoscut o abordare sinusoidală, în special după retragerea SUA din acordul nuclear, în mai 2018. Astfel, noua administrație prezidențială iraniană dorește să se angajeze într-un dialog constructiv cu statele europene pentru a stabili relațiile pe principiile respectului reciproc și al egalității. Există numeroase domenii de cooperare pe care Iranul și statele europene le pot explora, odată cu ajungerea la consens privind realitatea. Oportunitățile de colaborare includ cooperarea economică și tehnologică, securitatea energetică, rutele de tranzit, mediul înconjurător, precum și combaterea terorismului și a traficului cu droguri, criza refugiaților și alte domenii.

b. Posibilitatea reluării negocierilor nucleare depinde nu doar de acțiunile unilaterale ale Iranului, ci și de schimbările din contextul internațional și de atitudinea Occidentului față de Iran. Incertitudinea este relativ ridicată din cauza diferitelor variabile, inclusiv potențiala revenire la putere a președintelui Trump, dar și factori precum conflictul palestiniano-israelian. Orice președinte iranian ar negocia în anumite limite stricte, cum ar fi păstrarea și extinderea capacităților de cercetare nucleară și protejarea infrastructurii nucleare. Necesar de observat devine faptul că, președintele ales, Pezeshkian, a subliniat că doctrina apărării iraniene nu include armele nucleare.

c. Cel mai probabil va acorda o atenție mai mare aprofundării cooperării strategice cu China (parteneriat strategic cuprinzător, planul de cooperare cuprinzătoare pe 25 de ani). China este angajată să colaboreze cu noul guvern iranian pentru a facilita o creștere stabilă și durabilă. În 2023, China a jucat un rol esențial în facilitarea normalizării relațiilor cu Arabia Saudită, arătându-și viziunea constructivă și abordarea de perspectivă a afacerilor internaționale.

d. De asemenea, administrația Pezeshkian va prioritiza cooperarea bilaterală și multilaterală cu Rusia. Va consolida angajamentele de cooperare bilaterală în diverse sectoare, precum energie, transport și colaborare militară, iar la nivel multilateral va colabora în cadrul formatelor BRICS+, Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (OCS) și Uniunii Economice Eurasiatice. Un nou acord cuprinzător de cooperare între Iran și Rusia este pe cale să fie semnat în marja viitorului summit BRICS+ de la Kazan din luna octombrie 2024. Acest acord se bazează pe cel încheiat în 2001 și semnifică angajamentul continuu al ambelor state de a aprofunda relațiile bilaterale. Acordul este de așteptat să acopere arii extinse de cooperare, aliniindu-se cu interesele strategice ale ambelor țări. Devine o certitudine faptul că guvernul iranian va fi pregătit să sprijine activ inițiativele care vizează obținerea păcii între Ucraina și Rusia.

e. Geopolitica și geo-economia Iranului se bazează în mare măsură pe țările BRICS+ (inclusiv Rusia și China), așa că nu există nicio rațiune (din perspectiva statului) pentru ca Iranul să se îndepărteze de acești actori. Cel mai probabil noua conducere iraniană nu va reduce colaborarea cu Rusia și China în detrimentul îmbunătăți relațiile cu Statele Unite și națiunile occidentale.

f. Pezeshkian va continua sprijinirea actorilor non-statali din cadrul „Axei de Rezistență”.

g. Președintele ales intenționează să promoveze reconcilierea națională în Orientul Mijlociu și îmbunătățirea colaborării cu statele emergente, continuând astfel politica externă a administrației Raisi. Dorește să acorde prioritate cooperării cu Turcia, Arabia Saudită, Oman, Irak, Bahrain, Qatar, Kuwait, Emiratele Arabe Unite și cu organizațiile regionale, în special pe dimensiunile economică și comercială, să promoveze investițiile de tip societate mixtă, să abordeze în comun provocările regionale și să stabilească un cadru regional favorabil dialogului. Administrația de la Teheran consideră că toți actorii regionali ar trebui să colaboreze pentru a obține un armistițiu permanent în Fâșia Gaza, bazat pe legi și reglementări internaționale, pentru a preveni o escaladare ulterioară a conflictului.

h. Pezeshkian a subliniat că Iranul se va angaja să stabilească o cooperare reciproc avantajoasă cu statele din Sudul Global, în special cu cele africane, și va continua să exploreze potențialul de cooperare cu cele din America Latină și alte economii emergente. Relațiile Iranului cu America Latină sunt bine stabilite și vor fi menținute îndeaproape și aprofundate pentru a stimula dezvoltarea, dialogul și cooperarea în toate domeniile.

În concluzie, victoria președintelui ales Pezeshkian marchează un progres al sistemului politic iranian. Succesul sau eșecul conducerii lui Pezeshkian va avea implicații profunde, nu doar pentru viitorul Iranului, ci și pentru stabilitatea politică din întregul Orient Mijlociu și dincolo de acesta. În orice caz, o nouă eră se conturează în Iran, aducând noi aspirații și provocări sub conducerea președintelui Pezeshkian.

Autor: Flavius Caba – Maria, Presedinte MEPEI