O culă oltenească din județul natal al lui Brâncuși, în Financial Times, Nikkei, Le Figaro (galerie foto)

Cula Voiculescu, o culă oltenească de la final de secol XVIII, apare în publicații de top din toată lumea. Financial Times Property Listings, Nikkei Property Listings, Le Figaro Properties dar și alte zeci de publicații din SUA, Marea Britanie, Europa, Asia, chiar și din Insulele Bermude prezintă povestea acestei rare proprietăți istorice, aflate exclusiv în portofoliul Sotheby’s România.

Înconjurată de vegetație abundentă, în județul Gorj, cula își ițește etajul și acoperișul de țiglă pentru a scruta depărtările. Vremurile sunt liniștite acum, dar in urma cu doua secole, când a fost construită, pe aici făcea prăpăd Pazvantoglu, pașa din Vidin, cunoscut de locuitori ca Pazvante Chioru.

Vezi aici galeria foto:

Domniile fanariote nu aveau capacitatea de a asigura protecția teritoriilor aflate la distanță de capitală, de aceea boierii Olteniei își construiau cule, locuințe fortificate menite să le protejeze averea în caz de atac. Este interesant de reținut unicitatea acestui tip de construcție care, după 1821, nu s-a mai ridicat căci atacurile s-au oprit după revoluția lui Tudor Vladimirescu, prin urmare construcția lor nu a mai avut sens. Raritatea face ca apariția pe piața imobiliară a unei cule să fie un eveniment, o oportunitate.

Cula familiei Voiculescu urmează linia arhitecturală clasică, având volumetrie compactă, solidă, bine așezată pe pământ, amplasată într-un loc izolat, înconjurată de câmp și liniște, cu o bună vizibilitate asupra zonei. Construite acum mai bine de 200 de ani cu ziduri groase de un metru, scări interioare de lemn între etaje care în caz de atac puteau fi ridicate, fântâni săpate în beci, uși consolidate, tainițe strecurate între bolta beciului și podeaua etajului, ferestre înguste și guri de tragere, culele sunt astăzi locuințe private luminoase sau unități turistice apreciate și iubite. Pridvorul de inspirație brâncovenească este un loc minunat pentru evitarea verilor prea calde, iar crama are potențial pentru adăpostirea de iarnă în fața unui șemineu și a unui vin fiert. Viața la culă e și astăzi un amestec de senzații: siguranță dată de zidurile groase și tihnă cehoviană pe care o resimți admirând din pridvor munții si pădurile din zare. Traiul aici încă are ceva din confortul rural, boieresc, care e una dintre cele mai rafinate forme ale luxului. Nu din sărăcie sau lipsă de educație își făceau boierii case la țară, ba din contră, ei căutau aceste moșii pentru fecunditatea solului, conexiunea cu rădăcinile familiei, cu pământul și cu iarba verde. Refăcută, această proprietate poate fi un model de lux rural încărcat cu istorie, cu patina unei epoci dispărute, în care tihna si siguranța erau valorile esentiale.

Cula a intrat în proprietatea actualei familii în 1915, cumpărată fiind de Ion V. Voiculescu, moșier, fiu al învățătorului Vasile Voiculescu și nepot al deputatului-sătean în Divanul Ad-Hoc din 1857, Ioan Voicu(lescu), cel care a reprezentat Gorjul alături de mai celebrii Gheorghe Magheru și Christian Tell (momentul istoric a fost imortalizat la București de fotograful Carol Popp de Szathmary).

Deși provenit dintr-o familie nu foarte bogată, Ion V. Voiculescu are totuși în 1907 ceva pământ care atrage atenția răsculaților și își permite mai târziu să cumpere 250 ha de la Dimitrie I. Mongescu. Cula se află pe aceste terenuri nou achiziționate. Familia Mongescu a avut strânse legături cu Tudor Vladimirescu și mișcarea revoluționară condusă de acesta, străbunicul celui de la care s-a cumpărat cula, Vasile Moanga (Mongescu), fiind prieten bun cu Tudor Vladimirescu și trezorierul mișcării lui revoluționare din 1821. Istoria spune că, înainte de a citi Proclamația de la Padeș, Tudor Vladimirescu și ai săi au înnoptat în cula din Copăceni (actuala culă Voiculescu din Cornești), care la vremea aceea ar fi aparținut boierului Barbu Viișoreanu, stolnic influent, ispravnic în județ și deputat de Gorj în timpul Regulamentului Organic.

Istoria mai recentă arată că Ion V. Voiculescu a donat cula și cele 10.5 ha care o înconjurau fiului său, Vasile Voiculescu, la nunta pe care acesta din urmă a organizat-o acolo. Nași le-au fost Gheorghe Tătărescu, viitorul premier al României, și soția sa, Arethia, cea care avea să îl convingă pe Brâncuși, câțiva ani mai târziu, să ridice la Târgu Jiu Coloana Infinitului, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului. Și cine știe dacă, nu cumva, portalul admirabil de lemn sculptat din culă, care deschidea iatacul în anii ‘30 și care mai există și astăzi, nu are și el de spus vreo poveste tainică despre Brâncuși.

În perioada interbelică, în vremurile ei de glorie, cula Voiculescu se ascundea de ochii indiscreți in spatele unei păduri de stejar, străbătută doar de o alee pentru trăsuri ce o lega de drumul judetean de la limita de miazănoapte a proprietății. Puteți vedea mai jos momente însorite din acele timpuri, cu familia boierului pozând în fața culei și pe aleea de acces spre culă, cu pădurea în spate. Un loc de răgaz în această pădure era iazul cu pești, străjuit, la umbra copacilor, de o cișmea cu cruce de piatră sculptată, ridicată de boierul Vasile Voiculescu in 1932.

Crucea de piatră, iazul cu pești, pădurea, cula și boierii ce viețuiau acolo nu le-au fost insă pe plac comuniștilor. Într-o noapte rece din martie 1949, pe aleea trăsurilor au intrat dubele. Maria, soția boierului, cerea disperată ajutor personalului de serviciu care locuia în anexa din curte. „Marițo, Chivo, Ioane!…” striga ea de la fereastra băii de la etaj. „Nu ne lasă, nu ne lasă…” răspundeau ei, înconjurați de oamenii noii orânduiri.

În acea noapte, Vasile Voiculescu si soția sa au fost scoși din casă cu forța, doar cu hainele de pe ei. Averea le-a fost expropriată, fostul boier primind domiciliu obligatoriu într-o cameră din Târgu Jiu și fiind obligat să lucreze ca hamal în gara orașului, la descărcarea vagoanelor de marfă. Statul a neglijat cula; jumătate de secol, între 1949-1995, ea a fost transformată în I.A.S., având zilieri cazați la parter, găini crescute pe holuri și oi adăpostite în pod iarna. Pădurea de stejar a fost rasă, pamântul de sub ea- transformat în teren agricol, cișmeaua- înfundată cu bolovani, iazul a secat iar crucea de piatră a fost retezată. Până și inscripția de pe aceasta a fost distrusă cu o daltă. De parcă ai putea șterge cu un ciocan și o seceră credința oamenilor și istoria de secole a culei…

Urmașii boierului expropriat de comuniști dețin astăzi cula, împreună cu cele peste 10 hectare de teren care o înconjoară.

Cula Voiculescu este așezată la câțiva kilometri de Poarta Sărutului, Masa Tăcerii și Coloana Infinitului, operele monumentale ale lui Constantin Brâncuși recent intrate în Patrimoniul Mondial UNESCO. Și tot câțiva kilometri despart cula și de casa din Hobița unde s-a născut și a copilărit Brâncuși.

Vezi detalii aici: https://www.sothebysrealty.com/romaniasir/rou/vanzari/detaliu/793-l-85560-s29lre/undefined

Galerie foto apariții publicații internaționale, aici:

Culele oltenești, proprietăți de milioane de euro

La un secol după ce culele oltenești au încetat a mai fi construite, Statul român a conștientizat valoarea acestora. Financial Intelligence a scris  că cinci cule oltenești au primit finanțare, fiecare dintre ele, câte 1.2 milioane de euro pentru restaurare.

Tot cu finanțare europeană, Guvernul României a creat Ruta culelor, parte a inițiativei România Atractivă, programul de turism cultural care pune în lumină obiective culturale mai puțin cunoscute, cu o imensă valoare istorică și de patrimoniu pentru România, dar și pentru întreaga Europă. Sunt acele obiective care au rămas vii prin însăși poveștile și legendele lor, în pofida trecerii timpului.

Pe teritoriul țării noastre au existat, în secolele XVIII-XIX, peste 50 de cule. Mai puțin de jumătate au supraviețuit sutelor de ani și mai sunt astăzi în picioare. Cele mai multe dintre ele sunt acum în proprietatea consiliilor județene sau a primăriilor, în muzee ale satului sau în circuitul economico-turistic. Doar câteva mai sunt în proprietate privată, în grija urmașilor boierilor care le-au însuflețit cândva. Iar una singură poate fi acum cumpărată, Cula Voiculescu.