Uzbecii numesc perioada care a urmat prăbușirii URSS „vremurile grele” („the hard times”), dar nu din nostalgie pentru era sovietică, ci pentru că s-au trezit atunci victime ale unei mișcări geopolitice pentru care nu erau deloc pregătiți, iar statul uzbec abia născut era departe de a fi un stat cu adevărat. Au trecut trei decenii și Uzbekistan este astăzi o țară aflată într-o etapă de certă dezvoltare, în care e aproape tangibilă aspirația oamenilor pentru capitalizare rapidă și accesibilă tuturor, de la vlădică la opincă, cum se spune în România.
Tașkent, capitala Uzbekistanului, a găzduit în perioada 26-27 noiembrie a.c. două evenimente de primă importanță prin care Uniunea Europeană și-a manifestat voința de a-și dezvolta cooperarea cu statele din Asia Centrală: Al Treilea Forum Economic Uniunea Europeană – Asia Centrală și Forumul Investitorilor în Coridorul de Transport și Conectivitate Transcaspică. România a fost prezentă la aceste două forumuri organizate consecutiv, atât la nivel oficial, prin ambasada țării noastre în Uzbekistan și Ministerul Afacerilor Externe, cât și din partea mediului de afaceri, prin companiile Lunox HR Internațional S.A. și Comvex S.A.
Uzbekistan se află la un moment aparte din istoria sa recentă, marcat de contradicții economice și sociale, rezultate din procesul de tranziție pe care țara îl traversează începând cu anul 2016, când fostul președinte Islam Karimov a încetat din viață, odată cu decesul său încetând și politica de autoizolare pe care o impusese statului și societății uzbece. În anii care au urmat s-a născut o tendință ce pare că acum se manifestă din plin, constând într-un aflux masiv de investiții străine, provenind cu precădere din Turcia, China, Rusia, Arabia Saudită. Capitala uzbecă are la tot pasul șantiere aflate în curs de execuție, cele mai multe de construire a unor hoteluri, clădiri rezidențiale și mall-uri, adiacent lor și zone logistice aflate în vizibilă expansiune.
Volumul mare de construcții civile este, de altfel, și unul dintre principalii factori de poluare atmosferică în Tașkent, indicator la care capitala uzbecă se află, din păcate, pe primele locuri în lume, poziție la care concură și alți doi factori, respectiv încălzirea cu cărbuni în sezonul rece și numărul foarte mare de sere legumicole pentru a căror încălzire sunt utilizate deșeuri de tot felul, de la mobilă veche până la anvelope uzate. În pofida acestei situații, Tașkentul este un oraș extrem de curat și cu o arhitectură impresionantă, atât cea nouă, cât și cea rămasă moștenire din perioada sovietică. Gazdele uzbece ne-au explicat faptul că majoritatea clădirilor din capitală au fost distruse în cutremurul din anul 1966, iar ulterior conducerea politică a URSS a decis ca reconstrucția orașului să fie făcută ca o demonstrație a puterii sovietice și a superiorității civilizației oferite tuturor statelor caspice.
În prezent, Uzbekistan are peste 38 de milioane de cetățeni și a devenit un exportator net de forță de muncă pentru alte state, un indicator cert al dimensiunii fenomenului fiind suma de 18 miliarde dolari reprezentând redevențele trimise acasă de lucrătorii uzbeci aflați în străinătate, în primele 10 luni ale anului 2025. Destinația tradițională a lucrătorilor uzbeci a fost, încă din anii ’90, Federația Rusă, dar tendința actuală este una dublă: pe de o parte, numeroși uzbeci au părăsit Rusia din cauza războiului cu Ucraina, având temerea că ar putea fi recrutați forțat pentru frontul ucrainean, dar și din cauza modului defectuos în care erau tratați de angajatorii ruși, iar pe de altă parte s-au reorientat spre alte state, precum Germania și Bulgaria, mai nou și România, datorită ofertelor financiare superioare pe care le primesc din zona Uniunii Europene.
În această nouă tendință, Germania se distinge prin efortul instituțional deosebit făcut pentru a prelua forța de muncă uzbecă: ca exemplu, ni s-a relatat faptul că spitalele sau alte centre medicale germane recrutează anual 4.000 de asistente medicale din Uzbekistan, acestea beneficiind de școli de pregătire dedicate, cu un ciclu de pregătire de 3 ani în calificarea de asistentă medicală și în limba germană, școlarizarea fiind integral finanțată de beneficiarii din Germania. De altfel, și la cele două forumuri recent găzduite de Tașkent participarea germană a fost impresionantă, practic din trei firme prezente două erau germane, aspect ce denotă ofensivitatea Germaniei pe direcția Asiei Centrale.
Tot cu titlu de exemplu ni s-a menționat faptul că un procent de circa 10% din populația uzbecă nu are acte de identitate și un alt procent și mai mare îl reprezentă persoanele analfabete, în special din mediul rural, aspecte care nu sunt însă confirmate de cifrele oficiale consemnate la nivelul statului uzbec. Explicația pe care am primit-o a fost că țara are încă o capacitate instituțională neomogenă în ce privește gestionarea populației, prin demersuri de recenzare a acesteia, prin asigurarea de infrastructură școlară etc. Prin contrast, capitala uzbecă a părut că face eforturi pe direcția digitalizării, având în uz coduri QR în restaurante, hoteluri, până și în spațiile comerciale din bazar. Pe lângă limba uzbecă, în Tașkent este largă răspândită limba rusă, dar în rândul tinerilor câștigă teren limba engleză, fiind evident interesul acestora pentru cultura occidentală, reflectat inclusiv prin pasiunea cu care erau urmărite în baruri meciurile de baschet din liga nord-americană, NBA.
Revenind la cele două forumuri organizate sub egida comună UE – Asia Centrală, mediul de afaceri și autoritățile naționale din statele europene au avut reprezentanți din partea Germaniei, Franței, Italiei, Austriei, Ungariei și României, iar din regiunea caspică cu precădere din Uzbekistan, Kazahstan, Turkmenistan și Georgia. Cu riscul de a repeta aprecierea la adresa Germaniei, trebuie menționat faptul că oamenii de afaceri germani participanți la evenimente s-au dovedit buni cunoscători ai limbii ruse și ai statelor caspice, sub aspect cultural și relațional, un lucru firesc pentru o țară puternic exportatoare, de nivel mondial.
Contraste am regăsit nu doar în peisajul uzbec, ci și în modul în care România este prezentă și reprezentată la Tașkent. Pe de o parte, ne putem mândri cu elemente faptice precum: România ocupă primul loc la exportul de radiatoare în Uzbekistan, o companie românească, Romfarm S.A., exportă aici medicamente de ani de zile și are acum și o unitate de producție realizată cu un partener local, un om de afaceri român este cel dintâi proiectant și constructor de zone logistice, interesul tinerilor uzbeci pentru a studia în România crește de la an la an și altele. Pe de altă parte, a trebuit să remarcăm faptul că Ambasada României de la Tașkent are ca mașină de serviciu una cu an de fabricație 2004, ce făcea evidentă notă discordantă în parcarea hotelului care a găzduit cele două forumuri (poate că pare un aspect lipsit de importanță, dar e greu de zis că România e bine reprezentată într-o țară străină când ambasadorul nostru vine la astfel de evenimente cu un autoturism care se califică numai pentru programul „Rabla”).
Din perspectivă opusă, România ocupă primul loc în Uniunea Europeană în ce privește exportul de legume și fructe din Uzbekistan, produse agricole la care acest stat caspic excelează calitativ, aspect pe care îl pot constata lesne și turiștii care ajung în Tașkent.
Seria de observații făcute cu prilejul participării delegației românești la Tașkent trebuie încheiată cu o mențiune: am întâlnit oameni de afaceri din Kazahstan și din Uzbekistan care fuseseră la București chiar în repetate rânduri, la întâlniri organizate în capitala țării noastre de multinaționalele din care făceau parte sau care țineau legătura cu români pe care îi întâlniseră în anii trecuți, când se aflau la muncă în Marea Britanie sau alte state europene. Fără excepție, reacția lor era pozitivă când ne prezentam ca fiind din România și își exprimau dorința de a reveni pe pământ românesc, explicând că au petrecut momente sau vremuri frumoase împreună cu foștii sau actualii colegi români. Capitalul uman funcționează fără greș, dincolo de frontiere și de distanța geografică între oameni.
| Știri BVB