O piesă cheie în puzzle-ul securității energetice europene (Daniel Apostol)

de Daniel Apostol

România se află azi într-un alt moment de cotitură. O cotitură europeană, căci de data asta nu e în joc nici existența statală, nici independența sau suveranitatea țării, nici libertatea cetățenilor ei.  Este însă în joc viitorul economic al României în Uniunea Europeană. Marea Neagră își deschide orizonturile pentru un nou capitol în dezvoltarea economică a României, care își asumă toate obiectivele comunitare de tranziție energetică.

În timp ce Europa este în căutarea soluțiilor pentru o tranziție durabilă și securitate energetică, rolul României în cadrul UE trebuie să devină tot mai central și nu periferic, fiind deja tot mai complex. Într-o eră în care securitatea energetică ajunge să fie din ce în ce mai critică, România trebuie să-și valorifice șansa de a-și afirma o poziție strategică.

Multe priviri sunt îndreptate astăzi către Marea Neagră. Extracția gazelor naturale din subsolul acesteia trebuie să devină cheia care să deschidă calea nu doar pentru reducerea dependenței României de importurile de gaz, ci pentru consolidarea securității energetice a țării, diminuând vulnerabilitatea la fluctuațiile pieței globale a gazelor naturale și mai ales asigurându-i resursele pentru o tranziție verde cât mai echitabilă, rezonabilă și cât mai puțin costisitoare pentru cetățenii săi.

OMV Petrom și Romgaz vor învesti circa 4 miliarde de euro pentru faza de dezvoltare a proiectului Neptun Deep, ce va produce aproximativ 100 miliarde de metri cubi de gaz naturale. O dată cu exploatarea acestei resurse, România poate anticipa un flux semnificativ de venituri fiscale sub forma impozitelor, redevențelor și altor taxe asociate industriei. Iar acești bani pot fi apoi direcționați către sectoare cheie ale economiei și societății românești. Dar succesul exploatării gazelor naturale din Marea Neagră nu se limitează doar la niște cifre pe hârtiile unui minister de finanțe. Acesta poate declanșa o explozie a activității economice la nivel local, generând locuri de muncă și stimulând industrii conexe, cum ar fi construcțiile și serviciile. Prin asigurarea unei producții interne semnificative de energie și diversificarea surselor, țara își consolidează și independența energetică. Nu este aceasta o chestiune de autosuficiență, este o măsură de reziliență împotriva potențialelor șocuri energetice sau perturbări în aprovizionare. În plus, dezvoltarea infrastructurii de extracție și transport va atrage capital și experiență tehnologică și din afara țării, făcând din România o destinație atractivă pentru investitorii străini.

Dar integrarea gazului natural de la Marea Neagră în mixul energetic autohton reprezintă mai ales cheia de boltă a construcției viitorului energiei, a strategiei pentru diversificare – esențială pentru reziliența unei națiuni – și a politicii de securitate națională a României. Iar exploatarea gazelor naturale la Marea Neagră deschide, de asemenea, uși pentru colaborare regională. Proiecte comune de exploatare și transport pot consolida relațiile cu țările vecine, contribuind la stabilitatea regională.

România nu trebuie să rămână pasivă în privința deciziilor energetice europene. Dispunând de un caracter de unicitate a sectorului energetic național, Bucureștiul are obligația să se asigure că vocea sa este bine auzită și că interesele sale sunt luate în considerare. Prin implicarea sa activă în inițiativele UE, România trebuie să devină influentă în modelarea viitorului energetic european, de la dezbateri cu privire la politica energetică până la formularea unor direcții clare în guvernanța energetică comunitară.

În final, gazul natural din Marea Neagră nu este doar o resursă economică și doar a României, ci reprezintă mai ales o piesă cheie în puzzle-ul întregii securități energetice europene.